2,684 matches
-
n-ar fi sunat potrivit, însă, în poemul lui Bacovia, lucru de care își dă seama oricine: „Dormeau adînc sicriele de zinc”... Versul nu mai are „călcătura” apăsată, implacabilă, de dinainte, nu mai evocă un semn de moarte. Zincul, bronzul, arama zăngănesc, sînt mai potrivite pentru trezire 20). înfundat, sumbru, cu un potențial enigmatic mai mare decît altele, cuvîntul „plumb”, ca și materialul ce-l denumește, îi atrage pe anxioși care vibrează la semnificațiile sale ascunse. în contrast cu aurul, care e sacru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
completată după dorința autoarei de Alexandrina Bostan , Ed. Crigarux, 2000, p. 189 ) Corpul defunct al doctorului George Assaky e văzut de Gala Galaction într-un „sicriu de bronz”.(Jurnal, I, ediția. cit., p. 219) în poezie, „sicriele de plumb”, „de aramă” intră odată cu Bacovia. Le-am mai găsit la A. Agapus, unul din tovarășii săi de boemă ieșeană: „Și fumegă psalmi în altare,/ Și tronuri divine se sfarmă./ Pe soclii morți se ridică,/ Sicriul de plumb al uitării”. (Spre Ideal..., Tipografia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
săi de boemă ieșeană: „Și fumegă psalmi în altare,/ Și tronuri divine se sfarmă./ Pe soclii morți se ridică,/ Sicriul de plumb al uitării”. (Spre Ideal..., Tipografia Societății „Neamul Romînesc”, 1912, p. 6) Și: „Se înfășur învinșii grămadă,/ Sicriul de-aramă al morții”. (Ibidem, p. 8) 20. într-un „medalion” dedicat poetului („Bacovia”, în Vremea, 2, nr. 56, 21 martie 1929, p. 2), Alexandru Sahia se întreba dacă poetul putea oare să-și numească altfel volumul: „Fier”, „Aramă” sau „Oțel”. Și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
grămadă,/ Sicriul de-aramă al morții”. (Ibidem, p. 8) 20. într-un „medalion” dedicat poetului („Bacovia”, în Vremea, 2, nr. 56, 21 martie 1929, p. 2), Alexandru Sahia se întreba dacă poetul putea oare să-și numească altfel volumul: „Fier”, „Aramă” sau „Oțel”. Și tot el răspundea : „Arama e zgomot și gol, - țipătul oțelului îngheață, - fierul e strident și crud. Plumb e adînc, - plumb e gînd plămădit în amar, - plumb e tăcere de veci, - plumb e durere de suflet uman”. într-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
p. 8) 20. într-un „medalion” dedicat poetului („Bacovia”, în Vremea, 2, nr. 56, 21 martie 1929, p. 2), Alexandru Sahia se întreba dacă poetul putea oare să-și numească altfel volumul: „Fier”, „Aramă” sau „Oțel”. Și tot el răspundea : „Arama e zgomot și gol, - țipătul oțelului îngheață, - fierul e strident și crud. Plumb e adînc, - plumb e gînd plămădit în amar, - plumb e tăcere de veci, - plumb e durere de suflet uman”. într-adevăr, plumb e metafora care exprimă cel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și nici mai ales exacte, în afară de datele stării civile. În schimb, străinii au înregistrat acolo alte informații, care i-au pus pe drumuri greșite. Intelectualii din Cucorăni citiseră poeziile lui Eminescu, dar le localizaseră la Cucorăni. Pentru ei, codrul de aramă era o pădurice de mesteceni de lîngă satul Cucorăni. Tot prin pădurea Cucorănilor s-ar fi aflînd și izvorul cu prispa cea de brazde, undeva pe unde fiecare le-a localizat cu fantezia. Unii, tot cu fantezia, au adăugat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
18 galbini; 1 alisidă de aur 33 galbini; 12 linguri, 12 cuțite, 12 furculițe, 12 lingurițe, 1 lingură mare și 1 paneraș lucrat în ajur, toate la un loc 72 galbini; 1 ladă mare 21/2 galbini; 6 tingiri de aramă 3 galbini; 2 tablale de Lipțca 11/2 galbăn; 6 sfeșnice 21/2 galbini; 1 lighian și 1 ibric de alamă 31/2 galbini; 1 salop de atlază 23 galbini; 1 salop de purtat 31/2 galbini; un salop blănit
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
găsim un tînăr retras din lume și călugărit. E slab ca umbra și doarme pe-un pat de zdrențe, întinse pe două scînduri, Bea apă amară, din mare, ca să moară mai curînd. Călugărul cîntă pe arpa-i cu strunele de aramă, deci un călugăr poet. Noaptea, o rază albă coboară din cer, pe o scară de aur și intră pe fereastră, în chilia de piatră a călugărului. Aici ia chip de înger, cu părul blond, de aur, cu ochii mari, albaștri
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dulcea lui mama le făcuse pentru el: "...Cînd pe dînsa cu țărnă-a coperit-o Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă Și aș fi vrut cu dînsa ca să mă pue-n groapă... Cînd clopotul sunat-au, plîngea a lui aramă Și rătăcit la minte strigam: unde ești, mamă? Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau rîu Din ochii mei nevrednici, pe negrul ei sicriu; Nu știam ce-i de mine și cum am să rămîn În lume-atît de singur și-atîta de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Sistolă diastolă/ după legea eternă a creșterii și descreșterii/ Materiei Puterii Neoplasmului" (Pastel). Sau: " Timpul/ vine de pretutindeni și mă sufocă!/... De pretutindeni/ vine timpul și poate din epiderma mea stacojie, pătată" (Încercare asupra Cuvântului). Și încă: "Amurguri de scrum, aramă pe ape sfârșitul vacanței/ ca o tristețe a cărnii.../ Desigur, iubito, totul se duce, spiritul/ numai pulsează în limburi./ Nisipul, pulpele lungi, vișina coaptă a catifelei,/ stelele cufundate în paharele de gheață./ Luna boală feroce și grea peste chipuri)./ ne
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sacrului sunt din ce în ce mai vagi: "Dedesubtul fratelui Kiril e un alt frate Kiril. El stă într-un alt puț și scrie o altă psaltire. Scrie invers de cum scrie celălalt frate Kiril. Cu o mână scrie și cu alta numără bănuții de-aramă ce cad din buzunarul primului Kiril. Mai mult se chiorăște la lumina lunii și scrie cu propriul său sânge, atât e de zgârcit! Scrie foarte mărunt, abia poți desluși ce-a scris. Dedesubtul lui scrie fratele Atichin" (V. Celălalt Kiril
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
disperat îi ia locul un început de oboseală, de sfârșire tradusă într-o diminuare a energiei vitale a personajelor care mai reușesc să strecoare o lumină stranie în interstițiile "realului" poetic: "O singură femeie/ fierbe duminica într-un cazan de aramă/ hăinuțele celor o mie de copii orbi/ Le clătește apoi seara / în albia dulce a râului / le stoarce și le întinde / la uscat pe sârmă / în livada de vișini. // în locul fiecărui cârlig / cântă albastra privighetoare" (Peisaj cu îngeri orbi). Umbră
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și de o dominantă tematică, și anume predilecția pentru un exotism văzut, ca la Segalen, drept o ingenuă, eternă oscilație între alteritatea pitorească și identitatea în formare: "Vezi, puteam fi beduin sau poate o caravană/ ducând pe umerii mei de aramă poveri de lămâie,/ cu trupu-n nisip, presărat pe sahare întinse/ și cu ochii înnebuniți de sete după fiecare lămâie.// Aș fi adăpat cămilele cocoșate și hâde/ undeva într-o oază mai mică decât o banană,/ sau între dune, tâlhar, aș
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru idealizarea estetică) și a unei izotopii variabile (recurgerea la un mimesis pictural), cum apare în celebra descriere a scutului lui Ahile (Iliada, cîntul XVIII), din care ilustrăm cu un extras semnificativ: (1) El cositor în jăratic aruncă, bucăți de aramă Tare, scump aur gălbui și argint. Pe-un trunchi după aceea 465 Pune o mare și grea nicovală și iute-ntr-o mînă Ia un ciocan barosan și-n mîna cealaltă un clește Și-ntruchipează întîi o năprasnică pavăză mare
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
După ce tineri băieți și femei de-ale lor se suiră La metereze și stau cu bătrînii de pază la ziduri, 505 Ei o porniră, și-n frunte purceseră Palas și Ares, Care din aur erau și numai cu straiul de aramă, Mari și frumoși în podoabe de arme cum zeii s-arată Și vederoși între ei. Mai scundă-n făptură-i oștirea. Cînd după asta sosiră la locul ce lor li se pare 510 Bun de pîndire la rîul, din care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Și vederoși între ei. Mai scundă-n făptură-i oștirea. Cînd după asta sosiră la locul ce lor li se pare 510 Bun de pîndire la rîul, din care beau vitele apă, Dînșii s-ascunseră acolo cu armele lucii de aramă, Iar mai încolo departe se-puseră doi să dea veste [...]. Homer, Iliada În această descriere care va servi de model istoric, se observă cu ușurință un mimesis pictural "întruchipează", dar într-o formă dublu "narativizată" (descrierea actului de creație a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un barometru, cu un călugăr capucin care cînd plouă iese din chilia lui; gravuri de o sluțenie care-ți taie pofta de mîncare, toate în ramă de lemn negru lustruit și cu dungi aurite; o pendulă încadrată în solzi de aramă; o sobă verde, lămpi de Argand pline de colb și îmbîcsite de ulei, o masă lungă, acoperită cu o mușama atît de soioasă, încît un client poznaș dinafară s-ar fi putut iscăli pe ea întrebuințînd degetul în loc de plaivaz; scaune
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
aur în aer (M. Eminescu). Onomatopeea - figură de stil de nivel fonetic constând în utilizarea cuvintelor care sugerează sunete, zgomote din natură prin chiar corpul lor sonor (interjecții sau derivate ale unor interjecții, verbe la gerunziu): Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grin deni, / Orizontuntunecândul, vin săgeți de pretutindeni, / Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... (M. Eminescu); Iar pupăza zbârrr... peo dugheană! (I. Creangă). 2.9.2. Figuri de construcție/de nivel sintactic (metataxe) Repetiția este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
întrun spațiu și o durată indeterminate. Cele două categorii ale existenței sunt modelate în matricea fabulosului, exprimând nostalgia omului de a suprima limitele cel condiționează onto logic. Astfel, spațiul se configurează, frecvent, pe trei niveluri valorice (pădurea/pala tul de aramă, de argint, de aur), întro geografie miraculoasă ce dă iluzia realului, dar în care distanțele pot fi comprimate (eroul trece peste nouă mări și nouă țări), tărâmul celălalt, aflat în stăpânirea unor forțe infernale, și înaltul cerului, tărâm magic al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Bahnarilor cu cel de la Munteni. De aici se deschidea, spre târg, o priveliște impresionantă. De departe se zărea silueta zveltă a mănăstirii lui Ștefan cel Mare „Sfântul Ioan Botezătorul”, ridicată pe un bot de deal. Turlele acoperite cu tablă de aramă păreau de aur în bătaia soarelui. Pe toată muchea dealului se ridicau case boierești, alături de biserică se vedeau casele familiei Ghica, cu acareturi de tot felul, iar, în continuare, pe dealul dantelat, urma un lung șir de case construite din
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
veșnici” și „codrii” configurează o rezervație naturală eternă; cântări în lumină antică, Rapsodia pădurii și Odă soarelui, se înscriu într-o simbolistică dionisiacă, supratemporală, forțând limitele concretului. Un poem cu titlu sadovenian, Locuri și întâmplări, introduce într-un „frunziș de aramă” amintitor de Eminescu: „Eu m-am desprins din munții vineții, Cascade vuitoare port în mine [...] Pădurea care mi-i a doua mamă [...] Fremătător la ea mereu mă cheamă.” Regretul nostalgicului din Frămîntare intimă, dus în lume (clișeul Goga) și întors
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
30 cases. J Infect, 2000; 40:69-73. 40. Chi Jung Wu, Hsin-Chsun Lee, Ting-Tsung Chang: Aeromonas spontaneous bacteriae Peritonitis: A Highly fatal infections diseases in patients with advanced liver cirrhosis. Formos Med Assoc,2009;108(4):293-299. 41. Chiotan M, Arama S: Patogenia sepsis-ului. Actualități în boli infecțioase. București, 2000;105-122. 42. Chiotan M, Matusz P, Florescu I: Chirurgia supurațiilor mâinii. Ed. Mirton, Timișoara,1995. 43. Chiotan N, Setlacec D: Patogenia infecțiilor chirurgicale. În: Probleme actuale ale infecțiilor chirurgicale, Ed. Național
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
este vorba despre această mică regiune din Palestina care nu reprezintă mai mult de 30% din întreaga suprafață a ținutului! În Iudeea, ivriții erau majoritari dar în Samaria și Galileea numărul lor era foar-te mic în comparație cu restul populației formată din aramei/sciți, gali, greci, hitiți și alte neamuri în număr mai mic. Dar mai era și Gaza locuită de filisteni, menționați chiar de scrierea lor turbăcioasă Războiul fiilor luminii împotriva fiilor întunericului, la începutul secolului l al erei noastre. Legat de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
375 adică atunci cînd iudeo-creștinii sataniști conduși de episcopul Ambrosie au pus mîna pe imperiul roman de apus iar în Asia în anul 387 după ce religia geților a fost interzisă în tot imperiul roman în anul 381. Pe monezile de aramă ale împăratului get Constantin cel Mare apare legenda ,,Soarelui Invincibil, Însoțitorul meu” care infirmă minciuna ce zice că acest conducător al imperiului l-ar fi apucat dragostea drăcească de Iahwe cel întunecat. Adică așa cum apare în scrierea Omiliile caldeene, și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
controla câteva funcții de intearare ș11, 19ț. Aspectul feților în această perioadă este caracterizat, pe de o parte de o eaalizare a circumferinței capului și abdomenului, iar pe de alta de prezența țesutului adipos în cantitate din ce în ce mai mare (circa 14 arame creștere de țesut adipos pe zi). începând cu săptămâna a 28-a testiculele coboară în scrot. PROCESELE DE CREȘTERE ȘI DEZVOLTARE Creșterea este un proces bioloaic cantitativ al oraanismului, dinamică, complexă, ce are loc prin însumarea proceselor biochimice și enzimatice
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]