5,079 matches
-
pe care ochii lui le priveau cu lăcomie se simțea mic și ros de invidie. Terminase pentru vodă în țară minunea aceea, biserica mânăstirii Cotroceni, venise aici să se învoiască cu arhimandriții ca să se facă pe moșia lui de sub Piatra Arsă, acolo unde Peleșul se aruncă vijelios în Prahova, o altă mânăstire, metocul acesteia de aici; el era doar marele spătar, cel care ca ispravnic de construcții știa să se tocmească și să aducă din lume cei mai iscusiți meșteri, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vorba Laviniei, „ciulise urechile”. E treaba lui Dinu acum să le facă și să le desfacă. Despre testamentul doamnei Ilinca i se părea că nu-i treaba lui, vodă o să-l lase în pace să-și ridice ctitoria de sub Piatra Arsă, metoc al mănăstirii din Sinai. Cu asta se termină toată treaba lui, că părințeii mereu pe drum între Palestina și metocul din Valahia vor ciuli și ei urechile și-i vor mulțumi cu vești pe vodă și pe Dinu. El
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumina focului din sobă, îl privi admirativ. — Sărut mâna! — Mando, aprinde de la candelă lumânarea și lasă-mă cu Zamfira. Să stai la ușă, să auzi când te chem. Marica încercă să-și tragă un jilț spre sobă, dar Zamfira, ca arsă, se repezi s-o împiedice și duse ea jilțul. — Gata, a plecat, nu mai e, s-a dus. — Cine, Zamfiro, cine a plecat? — Jupâneasa Marica s-a dus. Acum ești doamnă și nu se cade să tragi jilțuri prin odaie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Caleașca se oprise. Ajunseseră. Căpitanul dorobanților o deschise, salutându-l cu glas răsunător pe domnitor: — Să trăiești, măria ta! Garda, corect aliniată, dădu onorul. Pe ușa deschisă a bisericii sfintei Mitropolii ieșea un abur mirosind a tămâie și a ceară arsă. Se auzea și zvon de litanii. Domnitorul salută. Își îndreptă spinarea. Pasul era al unui om obosit. În spatele lui, Ștefan nu știa ce să creadă. Îi părea rău că-i stricase tatălui său seara. I se părea că-l dor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu aur l-am convins pe han să se retragă fără să prade Valahia. Cum a rămas țara după jaful austriecilor? Mărturie stau scrisurile trimise de noi înșine comisului Barbu și altora, când le-am dat pungi ca să refacă morile arse, fără de care nu puteam să aduc belșugul. Sfinția ta, trebuia să pun capăt uneltirilor doamnei Maria, ale Bălăceanului, trebuia să mpiedic pe generalul Heissler de-a mai intra în Țara Românească? Apoi, ce-i de mirare că împreună cu Tököly am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de jur-împrejur ca la cetăți, ca la hanul mânăstirii Sfântul Gheorghe. Un zid puternic, cu poartă pe sub arcada unui turn de clopotniță sau mai degrabă alături unui turn înalt și puternic, din piatră de râu intercalată cu brâuri de cărămidă arsă, un turn înalt, cu clopotniță și ceas, Turnul Colței... Chirurgul spitalului se apropie de sania domniei sale; din câteva cuvinte se înțeleseră asupra orei când va veni la casele marelui boier pentru a-l consulta. Sania, în chiuiturile stridente ale surugiilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
beizadea Constantin îmbrăcat într-un fel de cămeșoi de pânză albă. În jurul lor câteva femei cu fețe grave încercau să rupă bucăți de pânză. Se apropie cu ligheanul și cu greu își stăpâni un oftat. Pe piept, vodă avea pielea arsă, de un roșu închis aproape negru în mijloc unde bășicile plesniseră și cu bășici alb gălbui pe margini. Ocolind cu li gheanul și schimbându-și unghiul din care privea, văzu că spinarea în lungul șirei și pe omoplați fusese arsă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fără să-l oprească, a început să se ocupe de arsura de pe spinare. Punea cârpe albe înmuiate în apă peste cojile negre și ofta peltic în grecește. — Oh, Doamne ferește, astea nu sunt coji de sânge închegat, asteas bucăți de carne arsă. Cărbune de carne vie arsă! Lăsa feșele pe spinare și se învârtea în jurul lui vodă venind spre piept, unde în timp ce examina plaga scotea aceleași exclamații de revoltă. Gherasim reuși să prindă între degetele-i subțiri o așchie mai mare pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
început să se ocupe de arsura de pe spinare. Punea cârpe albe înmuiate în apă peste cojile negre și ofta peltic în grecește. — Oh, Doamne ferește, astea nu sunt coji de sânge închegat, asteas bucăți de carne arsă. Cărbune de carne vie arsă! Lăsa feșele pe spinare și se învârtea în jurul lui vodă venind spre piept, unde în timp ce examina plaga scotea aceleași exclamații de revoltă. Gherasim reuși să prindă între degetele-i subțiri o așchie mai mare pe care, când o trase, un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gândurile aiurea. De pe spinare grecul îi jupuia bășicile infectate, și-l implora: — Țipă, măria ta, urlă, rogu-te urlă, că dacă n-o să înnebunească înălțimea ta, o să înnebunesc eu! — Eu mi-am terminat treaba, anunță Gherasim. Nu cred că trebuie arse locurile cu fierul, a rămas doar carne vie curată, în câteva zile or să se închidă rănile și or să se usuce. Uită-te, sfinția ta, cum fac eu, ca să știi să faci și domnia ta așa ca mine, și doftorul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gândurile alergau pe două sau chiar trei căi deodată, în timp ce ochii rămâneau deschiși fără să zărească nimic. De fapt ce ar fi putut să vadă acolo, în fundul pământului, doar licărirea aruncată de o feștilă de undeva, pentru că mirosul de seu ars i-l simțeam. Încercam să-mi urmăresc cu altă parte a minții mele gândurile care o luau razna și nu reușeam, era ceva, nu știu ce anume ce nu înțelegeam, era ca și cum mă scufundam într-o mlaștină. Psalm după psalm, când grecește
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de necazul său cu percheziția, prinsese din vorbele ienicerilor care făcuseră descinderea amănunte despre torturile la care erau supuși Brâncoveanu și Ianache Văcărescu. Imaginea voievodului, țintuit în jilțul său fără spetează, cu picioarele sângerânde, cu pielea de pe spinare și piept arsă la flacără nu-i putea ieși din minte. Nu mai rămâne decât rugăciunea. Trebuie trimiși la Athos și în Sinai frați care să poruncească de la noi rugăciune neîntreruptă pentru izbăvirea lor, se pomeni patriarhul vorbind tare. Cred, Doamne! Își cerură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de Gustav Robert Kirchhoff pentru a vizualiza spectrul luminii. Unul dintre rezultatele analizei spectrale s-a dovedit extrem de important. Kirchhoff a remarcat că anumite linii întunecate din spectrul luminii solare numite linii Fraunhofer coincid cu liniile galbene din spectrul sodiului ars. Privind spectrul solar prin lumina flăcării de sodiu, el a observat că acele linii întunecate au dispărut. Dându-și seama că era pe punctul să facă o descoperire fundamentală, Kirchhoff a tras concluzia corectă: întunecarea liniilor spectrale indică absorbția lor
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
s-au părut prea curioase ca să nu le consemnăm aici. Târgul ține opt zile. Artizanii munteni vin aici cu produsele lor constând în mobile și unelte din lemn, de toate formele și pentru toate întrebuințările; în veselă, vase de lut ars; în obiecte de răchită lucrate solid și, adesea, cu gust; se mai vede aici o bogată colecție de bijuterii grosolane din sticlă mată; femeile din popor nu se ruinează pentru podoabe: există brățări care costă trei parale (ceva mai mult
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
fost Aristotel. Pe lângă aceste două direcții, critica de artă a mai remarcat și prezența unei alte orientări, care explica natura creației artistice prin înțelesurile sale de meșteșug 153, cunoscut în terminologia greacă veche ca tehné, iar în cea latină ca ars. De fapt, gândirea clasică grecească nu admitea categoria filosofică sau teologică a creației, așa cum avea să apară aceasta în zona de influență iudeo-creștină. Grecii nu puteau accepta teoria creației ex nihilo, în concepția acestora existând un termen specific modului lor
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
roman, Editura Herald, București, 2008. Cuțitaru, Codrin Liviu, Transcendentalism și ascendentalism. Proiect de fenomenologie culturală a romantismului american, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2001. Daba-Buzoianu, Morfologia imaginii, Editura Institutul European, Iași, 2013. Dancă, Wilhelm, Mircea Eliade: Definitio Sacri, Editura ARS LONGA, Iași, 1998. Danto, Arthur C., After the End of Art. Contemporary Art and the Pale of History, Princeton University Press, New Jersey, 1993. Danto, Arthur C., L'art contemporain et la clôture de l'histoire, Edition du Seuil, Paris
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
religiilor: Manual pentru Seminariile teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. Stoichiță, Victor Ieronim, Experiența vizionară în arta spaniolă a Secolului de Aur, Editura Humanitas, București, 2011. Tămaș, Christian, Crize contemporane: disoluția sacrului, Editura Ars Longa, Iași, 2003. Tarabukin, Nikolai M., Sensul icoanei, Editura Sophia, București, 2008. Tatarkiewicz, Wladislaw, Istoria esteticii, vol. I-IV, Editura Meridiane, București, 1978. Theodorescu, Răzvan, Cele două Europe, Editura Enciclopedică, București, 2013. Theodorescu, Răzvan, Cultură și civilizație europeană, Editura Fundației
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cele de Absolut (Necondiționat, Etern, Infinit), Zeu, Dumnezeu, Spirit etc. În acest sens, "Divinul este, El însuși, răspunsul final al oricărei întrebări. Dumnezeu e totul: tot-ceea-ce-este". (Cf. Corneliu Mircea, op. cit., p. 95). 75 Wilhelm Dancă, Mircea Eliade: Definitio Sacri, Editura Ars Longa, Iași, 1998, p. 145 (respectiv pp. 186-188). 76 Julien Ries, op. cit., p. 195. 77 Noțiunea de sfânt (din lat. sanctus, sacru) face referire la ceea ce este absolut, pur sau perfect. (Cf. Julia Didier, Dicționar de filozofie, Editura Univers Enciclopedic
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Gh. Stroia, Editura Minerva, București, 1971, p. 102. 184 Rudolf Otto, op. cit., pp. 8-10. 185 Vezi Cristina Gavriluță, Sacrul și californizarea culturii / șapte interviuri despre religie și globalizare, Editura Paideia, București, 2008. 186 Christian Tămaș, Crize contemporane: disoluția sacrului, Editura Ars Longa, Iași, 2003, p. 3. 187 René Guénon, Simboluri ale științei sacre, Editura Humanitas, București, 2008, p. 9. 188 Ibidem, pp. 9-15. 189 Onisim Colta, op. cit., p. 11. 190 Frithjof Schuon, Art from the Sacred to the Profane: East and
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și exemplul b): b) John dorește să îi ofere prietenei sale o cină cît mai reușită. Friptura Stroganoff e delicioasă (La măcelărie era închis, astfel încît John îi oferă tartine.) (Carnea era de calitate excelentă dar, din nefericire, friptura era arsă.) Enunțurile precedente au fost concepute ca o elaborare a criteriului de selecție al lui Barthes. Bremond numește această primă grupare o serie elementară. Acest tip de serii se combină între ele. Combinația seriilor elementare în serii complexe poate presupune o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ce ți spun. -O clipă slăvite. Rama fiind mare hierofant și maiestru al magiei, prin câteva mișcări ale brațelor, făcu ca cele două statui de aur să strălucească orbitor. Cambyse și celelalte căpetenii persane au orbit pe loc, având irisul ars, se văitau de durere, orbecăind prin palat. Atunci Rama adună toți famenii și servitorii palatului, care îl hăcuiră pe Cambyse și pe ceilalți persani, cu săbiile proprii, în plin festin. Psamenit, fica sa prințesa și curtenii, împreună cu cei două mii de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
dispărut absorbite de neant. Poliția și jandarmii au descins în cartierul rău famat, ars pe jumătate. Au fost deschise canalele, în care au fost găsite treizeci de cadavre. Criminalii au fost găsiți, arestați și pedepsiți capital. Erau cei din casele arse. Fantomele s-au răzbunat. TRANSCENDENTALUL Impactul dintre Jeep și pieton a fost fulgerător și înspăimântător. Pietonul traversa strada regulamentar pe marcaj, când autoturismul îl luă în plin, împingându-l la o distanță de peste zece metri. Șoferul frână brusc, privind cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fiind prieteni din copilărie. -De vre-o trei zile! -Lepră!Ai lepră! -Păcatele mele! -Trebuie să pleci de aici. Îți pui familia în pericol! -Mă voi izola la cabana de vânătoare din pădure. Tot ce este în această cameră trebuie ars. Mobilă și lenjerie. Boierul plecă imediat la cabană. În fiecare zi venea un servitor care îi aducea de mâncare și băut. Agăța coșul de creanga unui arbore din apropiere. În una din zilele suferinței sale boierul își aminti: -Călugărul. Călugărul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
îngroșată. Mâini puternice îl susținură și îl împinseră înainte. Își recăpătă luciditatea. Tremurul îi dispăru parțial din picioare. Îndepărtă mâinile care îl sprijineau și rămase în picioare în mijlocul sălii, clătinându-se ușor și luptându-se cu senzația de amețeală. Ochii arși de febră îi căzură asupra lui Trask. Savantul se străduia să își desfacă cătușele. Mușchii gâtului și ai maxilarului inferior erau încordați la maximum, întregul corp îi era crispat, iar pe față îi curgeau broboane de sudoare. Ochii lui sticloși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
deasupra norului de praf, stropindu-l cu substanțe chimice. Treptat, norul de "praf" își pierdu omogenitatea și se descompuse în fragmente minuscule care se împrăștiară în toate direcțiile înainte de a se dezintegra. Prin locurile prin care trecuse norul, iarba rămase arsă și uscată, și toate insectele și animalele mici muriră; dispăru orice formă de viață. ― Și când te gândești că avea toate astea ascunse de decenii, spuse Elstan consternat ― Așteaptă! replică Marin lugubru. Nu e decât începutul. Se anunța a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]