3,728 matches
-
îți alimentezi creierul cu bârfe, cu idei proaste și atunci zi de zi se mărește prăpastia dintre voi, iar radiografia vieții arată bolnavă. Speram, dragul mamei, ca voi să fiți cruțați de răutățile și fățărniciile omenești. Dar se pare că astrele sorții vă necăjesc și pe voi ca pe mulți alții. - Și acum ce ai e de gând să faci? - Să fac ce, mamă? - Cu căsnicia ta. - Ce ai făcut și tu cu a ta. - La mine era cu totul altceva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
între noi”. La fel sună și de acum Angelus. Sună în toate îndrăgitele dimineți, căci razele sunt trimise mai mult de Tine decât soarele care răsare. Sună, în căldurile amiezii, căci ziua e ziuă mai mult prin Tine decât prin astrul care luminează. Sună ora serii, căci prin Tine e alungată noaptea duhului și a inimii. Nefericit acela care aude chemarea ta fără să înțeleagă vreodată ce vrei să ne înveți, poate mai nefericiți aceia, care ar putea să înțeleagă și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
închisoare, 1956 (din caietele din Arhiva Provinciei) Sfântului Francisc Te-am văzut în închisoare Cu genunchii la pământ; Străluceai cu ochi de soare... Erai viu într-un mormânt. Tatăl vru să-ți stăvilească Zborul către infinit... Tu, în drumul către astre, Ai rămas nebiruit. Rupt-ai gratiile negre, Lacătul cel greu căzu... În această luptă surdă Biruit-ai numai tu. Și cu ce avânt serafic Ai vâslit spre cer, spre zări! Cum s-a-ntins a ta iubire Peste țărmuri, peste
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ani, și nimic nu s-a schimbat. E din Biblie Cartea Sfântă -, "Cântarea cântărilor"... Ce-ți spuneam: "Dragostea-i de la Dumnezeu". El a binecuvântat dragostea din care se zămislește viața. Mama este Creația. Ce-ar fi Pământul, fără dragoste? Un astru mort, rătăcitor bezmetic în hăul unui Cosmos absurd. Dragostea e singura certitudine. Și moartea, spune el mai încet. Maria tace un timp, apoi, domol, încetișor: Poate... poate ai dreptate unchiule. Dar nu știu dacă și el... nu știu... Începe tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
conjuncția stelelor îi sunt favorabile, că lui îi e menit a cuceri Constantinopolul, apoi Roma Cetatea Eternă; după care, va subjuga Lumea și va face ca Semiluna să strălucească pe cerul Europei, al Asiei și al Africii, mai abitir ca astrul legitim al nopții. Iată că prima profeție s-a adeverit: Constantinopolul!... Urmează Suceava, Cracovia, Buda, Viena... Dar visul lui cel mai fierbinte este ca "În pristolul Sfântului Petru de la Roma, să dea calului ovăz". Pe hartă, a și trecut la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ivit arătări înfricoșate rău-prevestitoare: o stea cu coadă, care... Cu coadă zici?! se minunează Ștefan zâmbind ușor. Era mare? Dădea din ea? Dacă dădea din coadă, era de bine. O fi un semn ceresc de bine... Măria ta șuguiește, dar astrele... Stelele sunt reci și îndepărtate, ce le pasă lor de bucuriile și de necazurile oamenilor? Nu-s cetitor în stele să deslușesc tainele destinului potrivnic. Ticăloase vremuri petrecem prin veacul aista, oftează Vlaicu. Când nu e război, e molimă, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
des anges, trebuise să depășesc respectul și considerația față de Paul Bourget, al cărui André Cornélis, al cărui Le Disciple (în românește, în biblioteca mea) mă plictisiseră îndeajuns, cum mă plictisise și contemporanul lui, ce totuși strălucea pentru mine ca un astru, Maurice Maeterlinck, azi mai demodat încă decât Anatole France, cum mă plictisiseră și romanele lui Pierre Loti, care încep iar să se bucure de oarecare interes. Cu prilejul acestei vizite la București, mi-am cumpărat dintr-o librărie Les Fleurs
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pasionez de filosofie, când am devenit suprarealist, când am asimilat cu extraordinară sete critica lui E. Lovinescu și când l-am cunoscut personal pe Blaga. Marea aventură, AVENTURA, îmi surâdea, viitorul apărându-mi încărcat de promisiuni, tentații garantate de configurația astrelor. Melancolia fundamentală a sensibilității și destinului meu era purtată pe culmile unor vârtejuri de lumină. Mi se părea că am toate motivele să mă cred un „ales“. Și poate că nu atât „creația“ mea (spre deosebire de amicul meu Odeșteanu, eu nu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
daruri țin de o epocă ulterioară, când locuia ca proscris la Cluj în strada Martinuzzi, căci la început și chiar ca student apoi, lui n-aș fi îndrăznit să-i pretind să împrumute cărți. Cu acea ocazie, consemnată parcă de astre, am fost atât de electrizat de emoție, încât la plecare am uitat totul din clipa când s-a închis ușa în urma mea: am uitat ce am vorbit împreună, am uitat până și chipul interlocutorului meu, nu numai pe cel pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Ibrăileanu, magistrul înconjurat de ceilalți scriitori, îi întreabă: care-i Luna care luminează în orașul nostru, cea a lui Eminescu sau cea a lui Turgheniev? Putea ca Luna să aparțină și atâtor altor mari romantici. În imaginația bogată a literaților, astrele au o strălucire diferită, mai ales în ochii celor care învăluie peisajul în culorile propriilor lor percepții și sentimentalități. Azi, mai au oamenii timp să privească și să admire bolta cerească? Măcar la modul fizic dacă nu și altfel. Mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
psalmi să urle./ Cu bucium de corn de bour, / Să răsune până-n nour". Cine spunea că prin versurile lui Dosoftei din Psaltire, într-o nouă epifanie, Elohim capătă dimensiuni carpato-zamolxiene avea dreptate și că poezia lui avea să pregătească cerul astrelor din literatura română. "Casa Dosoftei" din Iași își așteaptă oricând vizitatorii pentru a cunoaște la sursă tezaurul cărților vechi. Iar eu introduc semnul de carte cu sfioșenie, paginile obosite reintrând în odihnă prelungită. După nu știu câți ani m-am întors la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
848,8 km/oră (300.000 km/sec. sau 1 miliard de km/oră). Această viteză este totodată și forța de propagare a forței de gravitație sau viteza gravitonilor. Diferența dintre viteza luminii și viteza sunetului au permis stabilirea distanței astrelor în cosmos și a fenomenelor cosmice. Sunetul se propagă de 1 milion de ori mai încet decât lumina (340 m/s în aer și 1430 m/s. în apă), timpul scurs între vederea și auzul trăznetului exprimă distanța de locul
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
la ore fixe din noapte. I-am atras atenția colegului că respect libertatea religioasă, dar și liniștea și somnul colaboratorilor, rugându-l să discute cu copila să-și schimbe secta cu o alta care se închină, precum vechii egipteni, la astrul zilei. În lunile următoare, pe baza aprobărilor de acasă, am schimbat poarta cu una cu deschidere electronică, am pavat curtea interioară și trotuarul din fața Consulatului (plin de gropi de felul lui) cu "piedra portugues" pietre mici , cubice, albe și negre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit, cu acea liniște a mărei, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Uni- versității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt : «Viceversa !... da, vice-versa !»... - cuvânt vag ca și vagul vastei mări, care sub fața‑i fără creț, ascunde‑n tainicele‑i adâncuri stâncoase cine știe câte corăbii, zdrobite
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
creației sunt structurate binar: după o primă secvență sumar descriptivă, urmează prelungirea ei ca un ecou (sau ca un contrapunct) în interioritatea eului liric: „Inima galbenă a lunii / arde pe vânturi și lasă / vagi reverii de mătasă / cercului galben de astre / [...] / Singură / Inima mea, / pendulând / între lună și soare”. A tradus, singur sau în colaborare, din Cervantes, Lope de Vega, Federico García Lorca, Miguel Hernández. Antologia de „folclor poetic contemporan” Pe-un picior de plai (1957) e lipsită de scrupulul fidelității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
de femeie trecută acum, de optzeci de ani, în orele acelea în care credeau a fi oamenii cei mai apropiați de Dumnezeu. A simțit atunci că trăiește cu adevărat, sub cerul degajat de nori, mai întâi stropit cu miriadele de aștri de aur ce-i supravegheau și-i protejau, mai apoi în razele soarelui care, parcă numai pentru ei răsărise în ziua aceea. Ca să le mângâie dragostea în patul improvizat din ramuri de jneapăn, acoperit cu tot ceeace putuseră căra cu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
livrate după o filtrare atentă, pentru a nu ne contamina cu idei greșite. „Partidul e-n toate” era o lozincă întrupată. Iar partidul se transsubstanția cu imaginea lui Ceaușescu, cel pe care un poet îl numea în 1989 „Ctitorul de aștri”. 3.2. Școala ca marsupiu Când am trecut de la stadiul de învățăcel la cel de profesor, am aflat cu uimire că aproape nimic din ce învățăsem la facultate nu urma să-mi fie de folos. Așteptările erau cu totul altele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
pirați era identic celorlalte vase : direcția ținută după gradațiile cardinale ale busolei ; măsurarea aproximativă a poziției cu alidada (secolul al XVI-lea), octantul (secolul al XVII-lea) și, mai târziu (secolul al XVIII lea), cu sextantul (pe latitudine, adică înălțimea aștrilor față de orizont - longitudinea începe să fie calculată abia după epoca lui James Cook, cu cronometrul inventat de John Harris și cu ajutorul meridianelor convenite ca etalon temporal internațional) și orientarea după repere celeste (soare, lună, stele) ; măsurarea vitezei cu loch-ul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
pirați era identic celorlalte vase : direcția ținută după gradațiile cardinale ale busolei ; măsurarea aproximativă a poziției cu alidada (secolul al XVI-lea), octantul (secolul al XVII-lea) și, mai târziu (secolul al XVIII-lea), cu sextantul (pe latitudine, adică înălțimea aștrilor față de orizont - longitudinea începe să fie calculată abia după epoca lui James Cook, cu cronometrul inventat de John Harris și cu ajutorul meridianelor convenite ca etalon temporal internațional) și orientarea după repere celeste (soare, lună, stele) ; măsurarea vitezei cu loch-ul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Pavel Chihaia Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție. Contribuții la o sociologie a capitalismului actual, Ion I. Ionescu Trei rîuri și-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Este o confruntare fără Învinși și Învingători, adică veșnică; la fel ca acele două segmente, autotrof, vegetal, respectiv heterotrof, animal, ale biocenozei; adică a expresiei perene a Vieții. Rămânând În domeniul mitic, calul poartă anotimpurile, Soarele, Luna și toate celelalte astre, și tot calul veghează la Împlinirea ursitei omului, iar apoi călăuzește sufletul omului În lumea de dincolo. După cum, În basme, călăuzește pe FătFrumos. Calul năzdrăvan n’are aripi ca Pegas, dar asta nu-l Împiedică să ajungă pe celălalt tărâm
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
literare”. Înscriindu-se într-o lirică de tip confesiv, poezia lui C. traduce mirarea existenței într-o stare de simpatie universală, în care prospețimea percepției directe și plasticitatea limbajului îi deschid poetului calea către sufletul obiectelor, al anotimpurilor și al aștrilor. În placheta de debut, Punct căzut (1969), universul apare traversat și susținut de o stare de permanentă tensiune lirică, ce umple spațiul și se răsfrânge asupra sufletului ca durere difuză, „arsură sub coaste” sau tristețe adâncă, inexplicabilă, care își face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
acea manifestație de forță abia temperată de norii de praf ce se ridicau în gloria sîngeroasă a soarelui de asfințit... ... Asfințit de soare: expresie nu tocmai exactă, căci în anotimpul cînd am fost la St. Petersburg era vremea nopților albe26. Astrul zilei cobora la orizont ca mai apoi să se ridice iar spre zenit: spectacol zilnic pe care mergeam să-l contemplăm într-o trăsură ușoară, trasă de un cal la trap ce avea deasupra capului un arc de lemn, de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fapt ce-l punea în contact frecvent cu țarul) primise de la suveran asigurările cele mai ferme de stimă și încredere, în timp ce scrisoarea imperială, semnată de Nicolae, prin care era dat afară din post, îl aștepta deja, la întoarcere, pe birou. Astrul sinistrului mujic Rasputin se ridica la orizont. Colegul meu, Nehliudov, la Sofia, îmi împărtășise temerile sale și stupoarea în fața spectacolului pe care l-a văzut cu ochii săi la Țarskoe Selo, în decursul unei audiențe la o ceașcă de ceai
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
revelează încărcătura sacră a feciorului. Nu ni se spune nimic despre momentul pregătirii eroului, dar simpla lui apariție înlocuiește soarele prin luminozitate și grandoare. „Flăcăul din colind devine un succedaneu al soarelui, în ipostaza sa de aspirant la inițiere, căci astrul luminos al zilei este considerat un hierofant ideal”. Identitatea solară a feciorului este revelată și prin punctul cardinal din care se face văzut lumii: „Lerui Doam’le/ Cată-n sus și cată-n jos,/ Cată-nspri soari răsare,/ Nu știu soare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]