3,711 matches
-
dată apoi turnului ce călăuzea vasele sau invers. În limba greacă, cuvântul pharos înseamnă pânză, deci putea fi numele insulei care, privită din depărtare, seamănă cu pânza unei corăbii. De asemenea, cuvântul grecesc faos înseamnă lumina unei stele, a unui astru, iar lumina farului semăna cu licărirea unei stele, lucru pe care ni-l spun autorii antici, care avertizează asupra pericolului confundării luminii sale cu ale unui astru al nopții. Farul avea o înălțime considerabilă, unii autori ai vremii vorbind despre
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
unei corăbii. De asemenea, cuvântul grecesc faos înseamnă lumina unei stele, a unui astru, iar lumina farului semăna cu licărirea unei stele, lucru pe care ni-l spun autorii antici, care avertizează asupra pericolului confundării luminii sale cu ale unui astru al nopții. Farul avea o înălțime considerabilă, unii autori ai vremii vorbind despre 130140 m, alții de 180 m sau chiar mai mult. Era construit din marmură albă, sub formă de turn, de fapt trei turnuri puse unul peste altul
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
profunzi ca marea Citesc ca-n clarul unei cărți Că tu de mult mi-ai dat uitarea. Și singură luându-ți zborul Te-ai ridicat în lumi albastre, În templul sfânt al poeziei Cu mii de sori și mii de astre! Iar eu privind în sus la tine La zborul tău măreț și falnic Mă văd așa de mititică Și parcă cânt așa de jalnic! Încât te rog, frumoasă doamnă, Cobori și vino lângă mine; De-acum-nainte, te asigur Mă voi purta
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Hamangiu, de 5.000.000 lei dăruit Academiei « din toată inima și cu cea mai curată bucurie și mulțumire sufletească» cum scria el însuși în act ul de danie, va da:în fiecare an un imbold prețios activități i no astre intelectuale aproape pe toate tărâmurile. În rândul întâi ilustrul dispărut s-a gândit să facă cunoscute spre admirația lumii culte, poeziil e lu i Eminescu, cu credința că ele constituie o operă de valoare uni versală. Cu câtă mulțumire ar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cele trei rase umane sunt: europoidă (de culoare albă, mongoloidă (de culoare galbenă) și negroidă (de culoare neagră). RAVENĂ șanț de diferite dimensiuni, săpat într un versant alcătuit din materiale mobile (loess, argilă ș.a.). RĂSĂRIT partea orizontului unde apare un astru (Soarele, Luna, ș.a.); momentul apariției Soarelui la începutul zilei; punct cardinal situat pe direcția unde răsare Soarele și la 90° față de axa polilor geografici; sinonim: est. RÂU curs de apă de importanță medie sau mai redusă, ce are un caracter
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
intră în joc, individul cu predispoziții creatoare (poetul liric, mai cu seamă) realizează că "în posesia fizică se exasperează și mai mult nevoia contopirii și se face dovada impenetrabilității absolute dintre oameni", și asta deoarece "fiecare e o imensă solitudine; astru condamnat să călătorească pe cer fără a se întâlni cu altul". Asemenea perspectivă pesimistă, "gnostică", atribuită de Lovinescu poetului îndrăgostit (mai exact: alter-ego-ului său ficțional, fie că se numește Andrei, fie Bizu, fie Eminescu), o jignește însă pe Mite, femeie
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
roman", în Gazeta, an II, nr. 532, 17 dec. 1935: "Lovinescu vede pe Eminescu sub imaginea tradițională, de figură cantonată în absolut, fără legături posibile cu imperfecta condiție obștească, așa cum am moștenit-o de la Maiorescu. Veridic sau nu, chipul de astru dezorbitat printr-o aventură sentimentală al poetului ne este mai dinainte cunoscut". 108 E. Lovinescu, "Eminesciana", în Adevărul, an 50, nr. 16086, 4 iulie 1936 (apud E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, ed. cit., vol. IV, p. 560). 109 Mihai Zamfir
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care îl animau, Kepler considera Soarele un simbol al lui Dumnezeu ca determinant al mișcării tuturor planetelor și al vieții. Printr-o extindere a simbolisticii modelului keplerian, dacă eforturile de cunoaștere ale umanității pot fi reprezentate de gravitarea Pământului în jurul astrului său pe o orbită eliptică, atunci se poate vorbi de cele două focare ale acestui travaliu. Și dacă primul focar este ocupat de divinitate, atunci celui de-al doilea focar îi corespunde omul însuși. În cadrul comunicărilor analizate, termenul "om" (frecvență
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
când va afla cu cine am călătorit până în capitală. Apoi, după o scurtă pauză, exclamă ca pentru sine: "Ce repede trece vremea!" în timp ce fiica tăcută și îngândurată privea spre apus prin geamul închis de pe coridor la ultimele lumini trimise de astrul zilei, lumini ce se reflectau numai pe ramurile din vârf ale plopilor sau ale altor arbori înalți, înșirați de-a lungul terasamentului. Tatăl îi făcu semn cu degetul arătător, ceea ce însemna să se apropie și să ocupe locul din fața lui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ș.a. - aforisme, maxime: carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis, fugit irreparabile tempus. Cele mai multe motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic. Astfel, toposul romantic reunește motive precum nocturnul, astrele, zborul sideral, visul, reveria, solitudinea, nostalgia absolutului, floarea albastră, dublul, angelicul și demoniacul, răzvrătirea prometeică și titanismul etc.), în vreme ce toposul simbolist dezvoltă motive cromatice, motivul instrumentelor muzicale/al muzicii, al călătoriei, al târgului provincial etc. Laitmotivul (germ. Leitmotiv - „motiv conducător
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mio curmă, / Căci ești iubirea mea dentâi / Și visul meu din urmă. Cea dea treia invocație a fetei de împărat nu mai este o chemare a unei iubiri ideale, ci o încercare de ași proteja fragila fericire, încredințânduși „norocul“ unui astru favorabil. Ultima replică a lui Hype rion închide, în câteva cuvinte doar, „toată durerea dintre pământ și cer“ (Petru Creția), toată tristețea unei singurătăți asumate pe vecie. Cea preafrumoasă altădată este numită acum chip de lut și este definită prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
speciale, iar pe de alta, începerea postului. Sfântul Ioan Cassian precizează că momentul răsăritului soarelui avea un mare rol în fixarea începutului slujbelor bisericești. Acest fapt demonstrează că cel care stabilea aceste date trebuia să aibă cunoștințe temeinice despre mersul astrelor și despre întocmirea calendarului. Însă uniformitatea pascală dorită și indicată de Sinodul I ecumenic nu s-a obținut pe deplin, datorită deosebirilor de dată a prăznuirii Paștilor între Roma și Alexandria. Aceste deosebiri se acutizează în a doua jumătate a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
omenească de înțelegere așa cum sunt cuvintele lui Pavel: cele ce ochiul nu a văzut și urechile nu au auzit și la inima omului nu au ajuns, câte a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc (I Cor. 2, 9), ci și astrele, cum spune Dumnezeu lui Avraam că nu poate să le numere (Fac. 15, 5). Și încă zice: Cine va putea număra nisipul mărilor și picăturile de ploaie (Înț. Sir. 1, 2). 31 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Dacă Dumnezeu n-ar avea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
p. 217) „Atunci drepții vor străluci ca soarele (Mt. 13, 43), dar, mai bine spus, mai mult decât soarele. A spus atâta, nu pentru că atâta va fi lumina lor, ci pentru că nu cunoaștem o lumină mai strălucitoare decât a acestui astru; a vrut să înfățișeze strălucirea viitoare a sfinților cu ajutorul unei străluciri cunoscute nouă. Pentru că și pe munte, când evanghelistul a spus că a strălucit ca soarele, pentru aceeași pricină a grăit așa. Că lumina de pe Tabor era mai mare decât
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
devină altele, cu un alt suport semantic. Diferit de simboliștii de tip muzical, de verlaineenii preferând expresia difuză, "solubilă în aer", poetul Cuvintelor potrivite aspiră, dimpotrivă, să dea corp vagului, să materializeze inefabilul, regândind, distilând și personalizând, făcând sesizabilă rotația aștrilor interiori. Alte motivații vin în sprijin: Am căutat cuvintele virginale, cuvintele puturoase, cuvintele de râie; le-am avivat rănile cu sticlă pisată și le-am infectat pe unele complet; și cum de la ele la azur e o distanță directă, o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pe-acuma, Or să vină uriașe ninsori după noi, Și nu veți avea destulă cenușă, Și copiii de mici învăța-vor să ningă, Și-o să acopere albul slaba voastră tăgadă, Și intra-va pământul în rotirea de stele Ca un astru arzând de zăpadă. Viziunea planetară catastrofică (din Vulcanii) despre eroziunea lucrurilor (până "și carnea pietrelor se va usca și va muri") are analogii cu stingerea cosmică anunțată de cugetătorul eminescian din prima Scrisoare; "planeții toți îngheață" anticipă acesta. În cele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la fulguranțe, uneori la pete de culoare; reflecția devine viziune ori metaforă concisă: Un pas înțelept albăstrele, un pas greșit mătrăgună". Existenței curente, cu limitele ei, i se suprapune mirajul cosmic: "Simt cum din mine își trag / Inexplicabila hrană / Toți aștrii" (Ca și cum). Dar momentele ei de despământenire sunt rare. Un Autopastel e, în realitate, un autoportret, un mod de confesiune. Nu afirma Van Gogh că "orice pictură e, în fondul ei intim, un autoportret?"... În toponimul Lancrăm ("sat al meu"), Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sale sunase / singura mea întâlnire cu ea..." Spectacol amplifiant e și Nuntă în cer. "Un cer nebun de lumină tresare din noaptea / definitivei tăceri, ca o salvă de tun"; corelativ, "goarnele nunții" sună fantastic. În Missa solemnis fantome "de prin astre" dialoghează cu vedenii din "cotloanele mării", arătări care în Odihnă anunță exact contrariul: neodihna. Non-fixatul, fluidul, stările labile cu analogii în regimul acvatic se îngemănează într-un topos melopeic sugerând freamătul universal: "Privește corabia sufletului tău cum pe apa / de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mentale; vizionarul practică un limbaj de simultaneități unificând realul cu fabulosul. Reactivează astfel pulsiuni din retorica clasică și nuanțe tonale expresionistice. Antinomiile se țin lanț; în "marea Distilerie" a cuvintelor poți sesiza "o tăcere țiuitoare" ori "tunetul liniștii". Navigatorul printre aștri, neignorând abisalul (cu precădere acvatic), invită la un Symposion nigrum între celest și marin. Chemări exercită "marele Logos", "marele Ocean", "marele Șarpe", "marea piramidă", "marele cerc", "marele ceas", "marea oglindă", "marele plâns". Impresionează un pelican, mare "cât o mitropolie"; pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
autorul Poemului de purpură sacralizează Moartea și viața căprioarei, invocând "trupul mistic al animalului / veșnica lui viețuire; / trupul mistic al animalului / văzul mirosul auzul pădurea // Anima mundi". În alt context, niște ciudați navigatori (Argonauții), dematerializați, spectrali, vâslesc pe cer, printre astre. III Contrar impresiei de stil vorbit, poezia lui Mihai Ursachi, elaborată, organizată cu grijă și trasă în esențe, urmează alte norme decât cele ale oralității. Simulând ușurătatea și practicând consecvent deriziunea, autorul Poemului de purpură, comentator sever al existenței, veghează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-mi oarbe / se plimbă / rotund după cerul din tine". Conștiința efemerității, a timpului vorace, se reduce la o constatare filozofică obiectivă, aproape neutră: Pe sub noi șuieră trenuri albastre. Se duc în piatră. Se duc în noapte. Pe sub noi trec rotitoarele astre cu explozii rostite în șoapte. Pe sub noi puhoaiele negre în clocot. Se duc în Ereb. Se duc în uitare. Peste noi străveziul, giganticul clopot al cerului sună ca luna în mare. A căuta sensuri acolo unde totul pare lămurit e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
hatârul, mușcând din seninul de altădată al Antichității. În cealaltă parte a bolții, dădea să răsară palid luna. Urca, dosită după un văl auriu care plutea pe deasupra orașului, pentru a se împlânta într-unul dintre vârfurile castelului. Din ceruri, lumina aștrilor scobora pentru a mângâia blând cetatea. Europa rămase singură, ostatică între cer și pământ. Scufundată în ore devenite ani și transformate în secole, voia să-și găsească alinarea. Oblojindu-și plăgile supurânde, nu a încetat niciodată să spere și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Crăciunul, datini larg răspândite în vremea neoliticului și a Antichității. Izvorând din sufletul unei civilizații agricole, aceste sărbători nu putea fi închinate decât atotputernicului soare care, radiind lumină și căldură, făcea posibilă viața. Credințele aparțineau unui cult solar în care astrul era celebrat în cele două zile ale anului corespunzând maximei, respectiv minimei străluciri pe cer, adică de Sânziene (solstițiul de vară) și Crăciun (solstițiul de iarnă). Atât de adânc s-au înrădăcinat credințele străvechi în ființa strămoșilor noștri încât biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ne așteaptă, ne oprim, câteodată, pentru o clipă pe cărare. Ne uităm spre crestele situate chiar deasupra creștetului nostru, dar nu zărim nimic. Avântându-se spre mijlocul bolții cerești, soarele tocmai se așază în vârful muntelui. Înălțându-se din răsputeri, astrul sparge plasa structurii dimensionale în care stă prins. Sub greutatea lui imensă, curbează spațiul și dilată timpul spre limitele dezintegrării lor. Animat de fuziunea nucleară, își consumă substanța și, odată cu ea, vârsta. Timpul său se scurge sub efectul reacțiilor dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
explicăm de obicei în termeni de economie, politică sau ecologie pot fi înțelese mai bine din perspectiva unor tipare de ordin spiritual. Întreaga biologie este de fapt o astrobiologie. Cunoaștem, de pildă, influența soarelui asupra evoluției plantelor, dar și celelalte astre influențează viața pe pămînt. De exemplu, vegetalele cu bulbi subterani, cu tuberculi, sunt in-tens influențate de lună. Apoi, privite de sus, principalele organe interne ale omului reflectă, în dispunerea lor, sistemul solar. Iar omul respiră de 25.920 de ori
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]