3,106 matches
-
n-au nevoie de oameni serioși”, m-a consolat doamna B., care știa cele întîmplate „de la Ilie”. Acasă, Ani mi-a spus doar atît: „Asta mi-i necaz, că n-ai și tu cărți!” * Am dat, din întîmplare, peste colecția „Ateneului” de pe anul 1968. Figurez, cu cronici, în 11 din cele 12 numere. A le reciti, după un atare interval, mi-a cerut curaj. Mă nemulțumește în acele comentarii etalarea unor „intuiții”, forma pretențioasă, abuzul neologistic, „vocea de cap”, cam stridentă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că G. descinde din Mihail Sebastian, prin preocuparea etică, și că are un umor ce i amintește de Teodor Mazilu. „Mult mai sigur e - l-am prevenit eu zîmbind - că lui H.Z. i s-a promis o rubrică în «Ateneu», și asta explică totul!” *Între „Vechiul Testament” și „Noul Testament” diferența pare revoluționară. Primul consacră superioritatea absolută a „înțelepciunii” ca mijloc de realizare a acordului cu lumea. Al doilea accentuează necesitatea „nebuniei” în raport cu normele acesteia, a răsturnării unor „locuri comune”, exaltă ideea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
scrisoarea (vulgară, insultătoare) și-a făcut efectul. Partea suspectă a întîmplării e că ea nu a fost adresată Partidului sau Comitetului de Cultură, ci lui Genoiu, în care cei șase zic că și-au pus oarecari speranțe de înviorare a „Ateneului”. Or, asta cam miroase a înscenare, gen în care noul redactor-șef se pricepe cu supramăsură. *L-am întrebat pe poetul Liviu Pendefunda cum a reacționat tatăl său, doctorul docent, un macedoromân viguros, la aflarea veștii că e bolnav și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întîmpini timpurile”. Persistența în această atitudine l-a îndepărtat de mine, singurul care mai credea în aparenta lui sinceritate. De cînd a prins să fie cît de cît apreciat, O.V. Își propagă pe unde ajunge, inclusiv în ședința de la „Ateneu”, marotele, respectiv că „tot ce facem e istorie literară”, că se poate descoperi literatură și în ce zice badea sau lelea Cutare etc. Poartă, de aceea, mereu, un carnețel în care conspectează „pe țăran și pe academician”, nășește pe oricine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
socialismul». N-ai de unde să știi, nu veniseși încă în Bacău. Ca să te informezi asupra acestui capitol, am să-ți aduc mîine cîteva culegeri literare editate de Casa Regională a Creației Populare la începutul anilor ’60, pînă la apariția revistei «Ateneu»”. Mi-a adus numai Anii tinereții noastre (Poeme, 1961), scuzîndu-se că pe celelalte încă nu le-a găsit. O.G. figurează aci sub pseudonimul Ovidiu Codrin. Într adevăr, e plin de „clișee”: copilăria ucisă de fasciști, comunistul - constructor de lucruri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Vasile nu glumește niciodată”, m-a asigurat el. *După concert, „nenea Jean” a ținut să facem cîțiva pași împreună. M-a însoțit pînă dincolo de Hotelul „Dumbrava”, unde era cazat, pentru a mă convinge să mă întorc la festivitatea de la Sala Ateneu, pe care tocmai o părăsisem în speranța că gestul va fi remarcat. „Nu ca să bei, ci ca «să faci față», să fii văzut.” Mi-a subliniat cît de grele sînt timpurile și că „lumea a devenit mai parșivă”. Orice greșeală
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sancționată pentru versurile apărute în „Amfiteatru”, la rubrica „Antologica” (nr. 12/1984). Sînt versuri pe care ea le-a citit la „Zilele Culturii Călinesciene”, anul celălalt, și pe care eu le-am salutat în darea de seamă făcută manifestării, în „Ateneu” din iulie 1983. *Mă descurc mai bine, se pare, cînd scriu despre cărțile de critică și istorie literară; mi-e mai la îndemînă să apreciez știința decît talentul. * În ciuda interdicției pe care mi-am impus-o de a mai vorbi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eram studentă, i-am citit - i-a declarat profesoara - un articol în care îl înjura pe profesorul Agavriloaiei. De atunci, am refuzat să mai citesc vreun rînd cu semnătura sa...” „Ai scris un asemenea articol, că eu nu eram la «Ateneu» în vremea aceea?” „Da - i am spus -, e un articol despre G. Călinescu, după moartea sa, intitulat « Titanul», în care sînt și cîteva rînduri pamfletare la adresa lui Agavriloaiei, motivate de ranchiuna că el ne-a vorbit denigrator de autorul Vieții lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ochelarilor, iar eu am continuat: „Ceva nu înțeleg, totuși: duduia din Onești m-a ocolit numai pe mine, în cele două decenii trecute de la acel articol, sau i-a ocolit pe toți cei ce au scris de-atunci încoace în «Ateneu»? în prima situație, merită felicitată pentru consecvența în antipatie, în schimb, în cea de-a doua - e de compătimit pentru privațiunea greșită la care s-a supus. Lucru cert însă, dumneaei nu cunoaște revista, căci altminteri, ar fi văzut în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se aude, nu cea mai bună muzică! *În mai puțin de o săptămînă, am fost dat de trei ori exemplu negativ: pentru că am acceptat să vorbesc despre Bacovia la Biblioteca Județeană, pentru că am trecut în planul de muncă organizarea Conferințelor „Ateneu”, pentru că am mers să vorbesc despre „lirica modernă” la Casa Armatei. „Să terminăm odată cu bulibășeala, să nu mai facem munca altora! Voi (erau și ceilalți de față) nu vedeți că timpurile s-au schimbat?...” Pornind de la această constatare a amenințat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai consecvent? Dar - sînt convins - și dacă toți cei de față am fi fost „oameni de teatru”, inevitabil, G. la fel s-ar fi autoevidențiat. N-am intrat în asemenea discuții, ba am tăcut și cînd a zis că „în «Ateneul cultural», Bacovia și-a publicat primele poezii”. La ședință participa „tovarășa Natalia Jipa”, o blondă coafată, fardată și rimelată, al cărei chip trăda multiple nedumeriri. *Încă una de-a lui G.: „Problema trebuie s-o punem într-o ecuație realistă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alt defect decît că trăiau la Cîmpina, la Tg. Jiu, la Huși, la Piatra Neamț, la Iași (profesori de liceu, universitari, ziariști). Desigur, e comod și „dă bine” să semneze, de pildă, Eugen Simion, dar nu la asta se reduce scopul „Ateneului”! Ulterior, incapabil să se țină de propria regulă, G. a făcut loc, nu o dată, recurgînd la justificări puerile, care-i trădau interesele, unor simpli veleitari. Afectați mai puțin de atari „manevre”, Sp. și A. s-au prefăcut mereu că nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
subiectele de ronțăit. Renunț! *O astenică, T.M. Îmi descrie astfel propria i dramă: „Cînd vreau să scriu n-am timp, cînd am timp n-am ce face cu mine: sînt fără energie, moale, epuizată.” *Prima serie de „Conferințe ale Revistei «Ateneu»” din acest an s-a desfășurat sub camuflaj, la sediul UAP. Pînă la ora șase ne-a ajutat lumina zilei. Atunci cineva i-a strigat conferențiarului (Valentin Ciucă): „Domnule, nu te mai văd!” A fost aprins un bec pe hol
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
voi fi primul pensionar de la revistă”. Clipea des sub ochelari, așa cum face întotdeauna cînd are ceva pe inimă. După aceste „semne”, știam că va urma o spovedanie. într-adevăr, discuția luînd o altă întorsătură, a recunoscut că în 1967, cînd „Ateneu”-l avea propria sa organizație de partid, a votat pentru excluderea lui Nanianu, care fusese acuzat de „imoralitate”. De la revistă, N. a ajuns la ziarul din Constanța, „exilat la Tomis”, de unde s-a reîntors ca reporter la „Steagul roșu” ș.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi adaptată la numeroase alte situații. Cine era prim-ministrul României cînd Bacovia era angajat la Educația Poporului? Sau, pentru a localiza și mai mult: „Cine era prim-secretar la Bacău cînd Ioanid Romanescu făcea treabă de corector la revista «Ateneu»?” etc. *În dicționare, Gnothi seauton, cunoscută deviză a lui Socrate, e tradusă prin „Cunoaște te pe tine însuți!” Edmond Jaloux, în Les saisons littéraires,1896-1903 (Fribourg, 1942), susține că prin respectiva maximă filosoful n-a vrut să spună - cum l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au astăzi, la o parte a publicului, un succes aproape egal cu al celor sexuale. Dovada mi-a oferit-o un „text” de Calistrat Costin debordînd de vulgaritate, dar foarte gustat de învățătoarele și profesoarele aduse prin convocator la Sala „Ateneu”. Cînd, de pildă, autorul a spus într-un „vers” că mîncăm pește oceanic, au sărit să aplaude. Apoi cînd, mai la vale, a zis, zîmbind larg din fastuoasa-i barbă, că „la pescuit (de femei) trebuie să ai undița tare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de tare se pricepe la oameni: iată, de ce nu-i spune lui nimic de rău? Cei doi tac: ghicitoarea e prea grea. Martor la discuție, îmi vine să-i zic: pentru că nu te cunoaște! și nu cunoaște pe nimeni de la „Ateneu”. Abia ieri a intrat prima dată (și, pare-mi-se, e de mai bine de cinci ani în funcție) în birourile noastre. Însă, pentru G., toți cei aflați la putere sau pe cale de a fi promovați sînt, fără excepție, „oameni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în nr. 15 al revistei dv., că deși s a străduit („cu toată bunăvoința și cu toate dicționarele consultate”) n-a înțeles următoarea frază a subsemnatului: „Interviul de mai jos a fost antamat la sfîrșitul anului trecut în timpul «Reuniunilor revistei Ateneu», la care profesorul Constantin Gh. Marinescu de la Catedra de științe sociale a Institutului de Medicină și Farmacie Iași a participat în calitatea de premiat al publicației băcăuane”. Dificultatea ar constitui-o - deduc - cuvîntul antamat, pe care d-sa crede că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și chiar l-am însoțit pînă acolo. „Un hematom”, mi-a explicat el în timp ce-și curăța în fața unei oglinzi pata de pe cămașă. „Medicii mi-au spus că am un hematom”. Ascult și privesc. Toamna trecută, la „Reuniunile Revistei Ateneu” se lăuda că e „încă verde”. Între timp, s-a cam uscat. L-am văzut cum se urca ieri în autobuz, cu dificultate, ținîndu-se cu amîndouă mîinile de ușă. După ce am părăsit restaurantul, Mihai Drăgan a comentat: „Se pare că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
făcut”, cu „idei primite”, fără psihologie și fără simțul limbii. Sigur, ar merita să mă amuz, dacă aș ști că lucrurile acestea le observă și alții, însă „Vatra” e a șasea revistă care publică fragmente din Conversație în oglindă, după „Ateneu”, „Cronica”, „Convorbiri”, „România literară”, „Tribuna”. Acest succes de plasament mă obligă la o lectură în răspăr, „otrăvită”. Crezînd că ia ochii, G. Începe la fel de prețios și de grotesc ca și eroina piesei sale, Flaminia (nume antic roman, scos, probabil, din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un element de universalitate, dar nu știm prea bine care”, a dedus văzîndu-le reacția. * Apropo de anecdote, cine le-a învățat nu-ți spune niciodată una singură. Victor mi-a „zis” azi două: „Ați organizat ani în șir conferințele revistei «Ateneu». Nu știți însă cum trebuie să fie o conferință... O conferință trebuie să fie ca o minijupă: lungă cît să acopere conținutul; scurtă cît să trezească interesul”. Cealaltă s-a referit la una din „învățăturile” lui Calimandric către inspectorii Comitetului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spune Nanianu. „Slobozia e un oraș anost, sărac: se vede pe chipul și îmbrăcămintea oamenilor”. Cei care au venit la întîlnire, în majoritate profesori, „păreau niște țărani ceva mai spălați”. Deprins cu exagerările, G. le-a vorbit acelor „amărășteni” despre „«Ateneu» - revistă europeană” și ce face el ca să se mențină astfel. Au fost aduși din București, pentru a da greutate șezătorii, Al. Piru și Eugen Simion. Ruptura grupului de băcăuani s-a produs după vizita protocolară la „tovarășa Găinușe”, urmată de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plus ține să arate că are ochiul format și nu greșește în judecarea unui spectacol. „Din păcate - s a lamentat ea -, nu voi scrie despre Gaițele”. Intervenind în discuție, i-am spus că ar trebui s-o facă: „Ești cronicarul «Ateneului». Cum vine asta: scrii despre ce vezi în alte părți, iar despre spectacolele teatrului local ceri articole de la Ioan Neacșu sau de la nu mai știu cine!” „înainte de a fi cronicar, sînt om”, mi-a răspuns ea nostalgic. „Omul (dacă de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
latent în fiecare, sufocat multă vreme și acum ridicat la suprafață. Izolați de noi în epoca postbelică, basarabenii reprezintă astăzi o noutate, cea mai reconfortantă la sfîrșitul actualului deceniu. * Mi-a revenit obligația să fac corectura la paginile de evocări „Ateneu - 25”. În timp ce le citeam, m-am uimit cît de tare se aburesc amintirile și cît de capricios se face selecția întîmplărilor din trecut. Fiind vorba de o aniversare, bineînțeles că majoritatea faptelor rememorate sînt din categoria celor convenabile, chiar vesele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dată (nu doar lui însă) de Radu Cârneci. El se autodescrie în chip de victimă a poeziei: cînd aceasta îl ocupa, orice comunicare normală cu lumea era întreruptă. Tip cu personalitate, recalcitrant, ar fi plecat prin demisie - pretinde - atît de la „Ateneu”, cît și, ulterior, de la „Convorbiri literare”. O exagerare, firește. Surprinzător, el nu zice nimic despre sprijinul pe care l-a primit la început de la Demostene Botez și Otilia Cazimir, nimic apoi despre susținerea morală pe care i-am acordat-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]