4,177 matches
-
considerabile ce se răsfrâng și asupra producției din anul următor. După Al. Alexandri și I. Filip (1977), în condițiile de la Murfatlar, următoarele soiuri și hibrizi de piersic s-au dovedit a fi rezistenți: Cardinal, Elberta, Rază de soare, I.H. Hale, Aurora, Elberta Giant, Admirable; sensibilitate au manifestat soiurile Amsden, Champion, Golden, Elberta Kling, Juli, Elberta, Jerseyland ș.a. Prevenire și combatere. Se vor tăia și se vor arde lăstarii atacați. În timpul iernii, pomii vor fi stropiți cu zeamă sulfocalcică de 28oBé, în
PROTECŢIA PLANTELOR FITOPATOLOGIE. In: Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
începutul/sfrâșitul iernii polare) se refractă de mai multe ori prin norii stratosferici aflați la înălțimi foarte mari. De asemenea, la ieșirea din nor, fasciculul luminos suferă fenomenul de difracție, explicând astfel fenomenul de iridescență a norilor stratosferici polari. Spectaculoasele aurore polare În regiunile din proximitatea zonelor polare apare ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn, numit auroră polară. Când apare în emisfera
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
a norilor stratosferici polari. Spectaculoasele aurore polare În regiunile din proximitatea zonelor polare apare ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn, numit auroră polară. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. În emisfera sudică, fenomenul poartă
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
apare ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn, numit auroră polară. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. În emisfera sudică, fenomenul poartă numele de auroră australă, după James Cook, o referință directă la faptul că
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn, numit auroră polară. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. În emisfera sudică, fenomenul poartă numele de auroră australă, după James Cook, o referință directă la faptul că apare în sud. Aurora Boreală este cel mai interesant și încântător fenomen optic natural care
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. În emisfera sudică, fenomenul poartă numele de auroră australă, după James Cook, o referință directă la faptul că apare în sud. Aurora Boreală este cel mai interesant și încântător fenomen optic natural care poate fi admirat în natură. Aurora apare în nopțile senine începând cu sfârșitul lui august
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. În emisfera sudică, fenomenul poartă numele de auroră australă, după James Cook, o referință directă la faptul că apare în sud. Aurora Boreală este cel mai interesant și încântător fenomen optic natural care poate fi admirat în natură. Aurora apare în nopțile senine începând cu sfârșitul lui august și până în aprilie în zonele reci ale planetei. Cel mai bun timp pentru a
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
vânturile, Boreas. În emisfera sudică, fenomenul poartă numele de auroră australă, după James Cook, o referință directă la faptul că apare în sud. Aurora Boreală este cel mai interesant și încântător fenomen optic natural care poate fi admirat în natură. Aurora apare în nopțile senine începând cu sfârșitul lui august și până în aprilie în zonele reci ale planetei. Cel mai bun timp pentru a admira spectacolul de lumini este exact dupa miezul nopții. Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
miezul nopții. Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și pe alte planete din sistemul solar, precum Jupiter, Saturn, Uranus, Marte și Venus. Totodată, fenomenul este de origine naturală, deși poate fi reprodus artificial prin explozii nucleare sau în laborator. Aurorele boreale sunt studiate la nivel științific încă din secolul XVII. În 1621, astronomul francez Pierre Gassendi a descris fenomenul observat în sudul Franței. În același an, astronomul italian Galileo Galilei a început investigarea fenomenului ca parte dintr-un studiu referitor
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
italian Galileo Galilei a început investigarea fenomenului ca parte dintr-un studiu referitor la mișcările astrelor cerești. În aceeași epocă, astronomul britanic Edmond Halley a emis ipoteza potrivit căreia câmpul magnetic terestru ar fi legat de fenomenul de formare a aurorelor boreale. În 1896 prima auroră a fost reprodusă în laborator de către Kristian Birkeland ( Fig. 3.6.) Lucrările lui Carl Stormer în domeniul mișcării particulelor electrizate în câmp magnetic au facilitat înțelegerea mecanismului de formare a aurorelor. În deceniul 1950 a
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
investigarea fenomenului ca parte dintr-un studiu referitor la mișcările astrelor cerești. În aceeași epocă, astronomul britanic Edmond Halley a emis ipoteza potrivit căreia câmpul magnetic terestru ar fi legat de fenomenul de formare a aurorelor boreale. În 1896 prima auroră a fost reprodusă în laborator de către Kristian Birkeland ( Fig. 3.6.) Lucrările lui Carl Stormer în domeniul mișcării particulelor electrizate în câmp magnetic au facilitat înțelegerea mecanismului de formare a aurorelor. În deceniul 1950 a fost descoperită emisia de materie
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
fenomenul de formare a aurorelor boreale. În 1896 prima auroră a fost reprodusă în laborator de către Kristian Birkeland ( Fig. 3.6.) Lucrările lui Carl Stormer în domeniul mișcării particulelor electrizate în câmp magnetic au facilitat înțelegerea mecanismului de formare a aurorelor. În deceniul 1950 a fost descoperită emisia de materie a Soarelui, denumită vânt solar, efect care explică, între altele, și poziționarea cozii cometei, întotdeauna opusă față de Soare. Această teorie a fost formulată de fizicianul american Newman Parker în 1957, fiind
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
altele, și poziționarea cozii cometei, întotdeauna opusă față de Soare. Această teorie a fost formulată de fizicianul american Newman Parker în 1957, fiind confirmată în anul următor de satelitul Explorer I. Începând de atunci, explorarea spațială a permis augumentarea cunoștințelor despre aurorele terestre, și totodată observarea fenomenului pe alte planete, ca Jupiter și Saturn. Aurora apare în mod obișnuit atât ca o strălucire difuză cât și ca o cortină extinsă în spațiu orizontal. Câteodată se formează arcuri care își pot schimba forma
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
formulată de fizicianul american Newman Parker în 1957, fiind confirmată în anul următor de satelitul Explorer I. Începând de atunci, explorarea spațială a permis augumentarea cunoștințelor despre aurorele terestre, și totodată observarea fenomenului pe alte planete, ca Jupiter și Saturn. Aurora apare în mod obișnuit atât ca o strălucire difuză cât și ca o cortină extinsă în spațiu orizontal. Câteodată se formează arcuri care își pot schimba forma permanent. Fiecare cortină este compusă dintr-o serie de raze paralele și aliniate
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
Fiecare cortină este compusă dintr-o serie de raze paralele și aliniate pe direcția liniilor de câmp magnetic, sugerând faptul că fenomenul de pe planeta noastră este aliniat cu câmpul magnetic terestru. De asemenea, variabilitatea unor anumiți factori poate determina formarea aurore de tonalități și culori diferite (Fig. 3.7.). Fluxul de plasmă ce vine de la Soare cunoscut sub numele de vânt solar este un amestec gazos de electroni liberi și cationi, emis de Soare în toate direcțiile, ca rezultat al temperaturii
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
urmează apoi liniile câmpului magnetic în jos spre ionosferă, strat atmosferic situat între 60 și 800 km deasupra scoarței terestre. Particulele vântului solar capturate de către câmpul magnetic terestru au tendința de a se acumula în centurile Van Allen și provoacă aurorele polare atunci când pătrund în atmosfera terestră în apropierea polilor. Centurile Van Allen sunt zone toroidale ale magnetosferei terestre ce înconjură ecuatorul magnetic și conțin o mare concentrare de particule energetice. Când aceste particule interacționează cu gazele din ionosferă se produce
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
Van Allen sunt zone toroidale ale magnetosferei terestre ce înconjură ecuatorul magnetic și conțin o mare concentrare de particule energetice. Când aceste particule interacționează cu gazele din ionosferă se produce acest impresionant spectacol de lumini, bine cunoscut sub numele de auroră. Pământul se comportă ca un magnet uriaș, cu Polul Sud în emisfera boreală și cu Polul Nord în cea australă, care atrage și orientează orice ac sau bară magnetică liber suspendată totdeauna cu polul de semn contrar către unul din polii
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
la joasă altitudine culoarea roșu/roz, iar la foarte înaltă altitudine culoarea albastru/violet în perdeaua aureolară. Heliul neutru produce culoarea roșu închis, iar neonul este responsabil pentru rare pâlpâiri oranj cu unduiri laterale. Nivelul activității vântului solar influențează culorile aurorei. Fenomenul poate apărea și ca o luminescență ultravioletă, violetă sau albastră, datorată atomilor de azot, prima dintre acestea putând fi foarte bine observată din spațiu (dar nu de pe Pământ, pentru că atmosferă absoarbe razele UV). Interacțiunea între moleculele de oxigen și
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
verde, creează efectul de „linie verde aurorală", fenomen regăsit în foto 2, produse de Stația Spațială Internațională. În același fel, interacțiunea dintre acești atomi poate produce efectul de „linie roșie aurorală", deși mai rar și prezent în altitudini mai ridicate. Aurora boreală poate fi vazută din nordul peninsulei Scandinave, Finlanda, Canada, nordul SUA, Alaska, Groenlanda, Siberia, dar șansele de a asista la acest spectacol cresc pe măsură ce ne apropiem de polul nord magnetic, aflat astazi în insulele arctice din nordul Canadei. Cu
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
Finlanda, Canada, nordul SUA, Alaska, Groenlanda, Siberia, dar șansele de a asista la acest spectacol cresc pe măsură ce ne apropiem de polul nord magnetic, aflat astazi în insulele arctice din nordul Canadei. Cu cât vântul solar este mai puternic, cu atât aurora se deplasează înspre sud. Dacă are loc o furtună solară, luminile aurorei pot fi văzute și din Europa centrală. În emisfera sudică, dansul luminilor este cunoscut ca aurora australă sau aurora australis, numele fiind adaptat, folosind denumirea vântului sudic, austrul
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
la acest spectacol cresc pe măsură ce ne apropiem de polul nord magnetic, aflat astazi în insulele arctice din nordul Canadei. Cu cât vântul solar este mai puternic, cu atât aurora se deplasează înspre sud. Dacă are loc o furtună solară, luminile aurorei pot fi văzute și din Europa centrală. În emisfera sudică, dansul luminilor este cunoscut ca aurora australă sau aurora australis, numele fiind adaptat, folosind denumirea vântului sudic, austrul. Aurora sudică poate fi vazută din Antarctica, America de Sud, Noua Zeelanda, Australia, Papua Noua Guinee. Aurorele
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
din nordul Canadei. Cu cât vântul solar este mai puternic, cu atât aurora se deplasează înspre sud. Dacă are loc o furtună solară, luminile aurorei pot fi văzute și din Europa centrală. În emisfera sudică, dansul luminilor este cunoscut ca aurora australă sau aurora australis, numele fiind adaptat, folosind denumirea vântului sudic, austrul. Aurora sudică poate fi vazută din Antarctica, America de Sud, Noua Zeelanda, Australia, Papua Noua Guinee. Aurorele se pot forma de asemenea prin explozii nucleare în straturile superioare ale atmosferei (la 400 Km
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
Cu cât vântul solar este mai puternic, cu atât aurora se deplasează înspre sud. Dacă are loc o furtună solară, luminile aurorei pot fi văzute și din Europa centrală. În emisfera sudică, dansul luminilor este cunoscut ca aurora australă sau aurora australis, numele fiind adaptat, folosind denumirea vântului sudic, austrul. Aurora sudică poate fi vazută din Antarctica, America de Sud, Noua Zeelanda, Australia, Papua Noua Guinee. Aurorele se pot forma de asemenea prin explozii nucleare în straturile superioare ale atmosferei (la 400 Km). Acest fenomen a
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
se deplasează înspre sud. Dacă are loc o furtună solară, luminile aurorei pot fi văzute și din Europa centrală. În emisfera sudică, dansul luminilor este cunoscut ca aurora australă sau aurora australis, numele fiind adaptat, folosind denumirea vântului sudic, austrul. Aurora sudică poate fi vazută din Antarctica, America de Sud, Noua Zeelanda, Australia, Papua Noua Guinee. Aurorele se pot forma de asemenea prin explozii nucleare în straturile superioare ale atmosferei (la 400 Km). Acest fenomen a fost demonstrat prin aurora artificială creată în urma testului nuclear american
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
aurorei pot fi văzute și din Europa centrală. În emisfera sudică, dansul luminilor este cunoscut ca aurora australă sau aurora australis, numele fiind adaptat, folosind denumirea vântului sudic, austrul. Aurora sudică poate fi vazută din Antarctica, America de Sud, Noua Zeelanda, Australia, Papua Noua Guinee. Aurorele se pot forma de asemenea prin explozii nucleare în straturile superioare ale atmosferei (la 400 Km). Acest fenomen a fost demonstrat prin aurora artificială creată în urma testului nuclear american Starfish Prime la 9 iulie 1962 (Fig. 3.9.). Atunci, cerul
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]