4,413 matches
-
a oricărei emoții. Și În ciuda pozelor ștrengărești și a fervenței revoluționare, poetul Brățării nopților e un temperament retoric, tentat de frazele somptuoase și definitive”. Dacă trecem cu vederea stilul cam superficial-jucăuș cu care sînt reținute trăsăturile definitorii ale orientărilor de avangardă menționate de critic, ca și reducerea la „procedee tipografice” a inovațiilor poetului, rămîne totuși adevărată În esență observația că raportarea sa la aceste mișcări nu trebuie absolutizată, datele caracteristice avangardei coexistînd cu altele care-i sînt străine sau se nuanțează
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
superficial-jucăuș cu care sînt reținute trăsăturile definitorii ale orientărilor de avangardă menționate de critic, ca și reducerea la „procedee tipografice” a inovațiilor poetului, rămîne totuși adevărată În esență observația că raportarea sa la aceste mișcări nu trebuie absolutizată, datele caracteristice avangardei coexistînd cu altele care-i sînt străine sau se nuanțează Într-o perspectivă particulară. Parcurgerea operei românești Întregi, a poetului și teoreticianului „poeziei noi”, a putut, de altfel, degaja o anume diagramă a evoluției creației și reflecției lui Voronca asupra
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se nuanțează Într-o perspectivă particulară. Parcurgerea operei românești Întregi, a poetului și teoreticianului „poeziei noi”, a putut, de altfel, degaja o anume diagramă a evoluției creației și reflecției lui Voronca asupra limbajului, care, - așezîndu-l În centrul primei etape a avangardei românești, manifestată plenar În deceniul 1924-1933 -, Îl solidarizează cu principalele ei momente În rapidă succesiune și metamorfoză, pentru a oferi, În cele din urmă, o imagine globală În care toate acestea se contopesc. Și ca desfășurare În timp, și ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
succesiune și metamorfoză, pentru a oferi, În cele din urmă, o imagine globală În care toate acestea se contopesc. Și ca desfășurare În timp, și ca Închegare a unor formule specifice, creația poetului se suprapune aproape perfect experiențelor acestei prime „avangarde istorice”, rămînÎnd semnificativă și prin distanțele pe care le va lua treptat, pînă la definitiva despărțire de ele, la vîrsta franceză a scrisului său. Încît, dacă formula integralistă a „sintezei moderne” a fost găsită, pe drept cuvînt, definitorie pentru ansamblul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
n-au căpătat un aspect „dramatic”, realizîndu-se În genere prin contaminări progresive, pe temeiul mai degrabă al unor constante caracteristice pentru „starea de spirit” avangardistă, astfel că - așa cum am observat - Voronca ar putea acoperi aproape singur o definiție „completă” a avangardei. Luînd act, aproape simultan, de inițiative novatoare relativ diversificate, el ajunge, În ciuda unor retorice exaltări de moment, la un fel de numitor comun al „fracțiilor” avangardiste, mizînd cu precădere pe repertoriul tematic general al dezbaterilor, cu nuanțări necesare, dar a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ce substituie În mare măsură freneziei de „operator al limbajului” ambiguitatea specifică a unor stări de spirit aliind angoasa, stranietatea programaticului „depaysement”, cu reveria totalizantă. La Întrebările puse de G. Călinescu cu privire la apartenența poetului la una sau alta dintre orientările avangardei, se poate așadar răspunde că fiecăreia dintre acestea scrisul său Îi este dator prin cîteva note caracteristice, topite Însă Într-o „stare de spirit” ce le redistribuie accentele În așa fel Încît conștiința convenției literare, revolta Împotriva ei, menținerea Într-
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fel cu majoritatea militanților mișcării, și Voronca se „clasicizează” Într-o fază mai tîrzie a creației și gîndirii sale (Ultimele sale poeme românești sînt... sonete!). Pe de altă parte Însă, avem aici o dovadă a deplinei sale reprezentativități pentru o avangardă literară pe drept cuvînt definită prin formula integralistă a „sintezei moderne” sau, mai recent, prin aceea a unui „avangardism prudent”, ca „tentativă de a transforma negativismul tipic avangardist Într-o afirmare constructivă” sau „experimentalistă”. În această ultimă și definitorie ipostază
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a „sintezei moderne” sau, mai recent, prin aceea a unui „avangardism prudent”, ca „tentativă de a transforma negativismul tipic avangardist Într-o afirmare constructivă” sau „experimentalistă”. În această ultimă și definitorie ipostază, Ilarie Voronca a ilustrat deopotrivă funciarul nonconformism al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism, și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat Încă În Integral, la Arghezi sau Bacovia), dintr-o perspectivă ce se apropie adesea de „modernismul moderat”. În orice caz, iconoclastia avangardistă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
doua lumină, loc. cit. . Între mine și mine, loc. cit. . Obrazul de cretă, În vol. Act de prezență, ed. cit., pp. 133-134. . Op. cit., p. 172. . v. și Adrian Marino, Dicționar..., ed. cit., pp. 211-212. 2 Ibidem, p. 177. 3 În Avangardă și experimentalism (1963), A. Guglielmi distinge Între o „avangardă istorică”, definită sub semnul polemicii, negației și rupturii, la care „interesul pentru formă” ar fi „secundar”, și un „experimentalism” post-avangardist, depășind „Înțelesul contenutistic” al revoltei spre „căutarea unor noi structuri expresive
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cit. . Obrazul de cretă, În vol. Act de prezență, ed. cit., pp. 133-134. . Op. cit., p. 172. . v. și Adrian Marino, Dicționar..., ed. cit., pp. 211-212. 2 Ibidem, p. 177. 3 În Avangardă și experimentalism (1963), A. Guglielmi distinge Între o „avangardă istorică”, definită sub semnul polemicii, negației și rupturii, la care „interesul pentru formă” ar fi „secundar”, și un „experimentalism” post-avangardist, depășind „Înțelesul contenutistic” al revoltei spre „căutarea unor noi structuri expresive”; demers hotărît, Însă și prudent, al unei munci de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
spre „căutarea unor noi structuri expresive”; demers hotărît, Însă și prudent, al unei munci de „laborator” (Cf. Cornel Mihai Ionescu, Generația lui Neptun (Grupul 63), București, E.P.L.U., 1967, pp. 160-168). Ideea a fost preluată și de cercetătorii români ai avangardei, printre care, mai recent, Marin Mincu (v. Introducere... la Avangarda literară românească, antologie, București, Ed. Minerva, 1983). 4 I. Voronca, „Pentru poezie”, În Adevărul, nr. 15.745, 16 mai 1935, p. 1. . M. Blanchot, Op. cit., p. 93. . Între mine și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
prudent, al unei munci de „laborator” (Cf. Cornel Mihai Ionescu, Generația lui Neptun (Grupul 63), București, E.P.L.U., 1967, pp. 160-168). Ideea a fost preluată și de cercetătorii români ai avangardei, printre care, mai recent, Marin Mincu (v. Introducere... la Avangarda literară românească, antologie, București, Ed. Minerva, 1983). 4 I. Voronca, „Pentru poezie”, În Adevărul, nr. 15.745, 16 mai 1935, p. 1. . M. Blanchot, Op. cit., p. 93. . Între mine și mine, În unu, 1929, nr. 19. . Ibidem. . Semnat „unu”, În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
coerent, ce poate fi decodat apoi În semnificația lui globală care nu depinde de cutare sau cutare «sens» dat cuvintelor luate separat. În cadrul textului poetic, «sensurile» parțiale se metamorfozează Într-un hipersemantism instituit de autonomia limbajului poetic”. (v. Introducere la Avangarda literară românească, București, Ed. Minerva, 1983, p. 38). . v. Stephan Bann, Constructivisme, În Les avant-gardes littéraires au XXe siècle, II, Budapest, 1984, pp. 1015-1018. . Cf. Jean Cassou, Panorama artelor plastice contemporane, II, București, Ed. Meridiane, 1971, p. 102. . G.C. Argan
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
1931, nr. 14.691, p. 1. . E. Gulian, Ilarie Voronca, „Incantații”, În România literară, 1932, nr. 7. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Brățara nopților” În Viața literară, IV, 1929, nr. 114. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, loc. cit. . Marin Mincu, Avangarda literară românească, Ed. Minerva, București, 1983, p. 38. . Ș. Cioculescu, Ilarie Voronca, „Plante și animale” și „Brățara nopților”, În Adevărul, 1929, nr. 14.096, pp. 1-2. . Idem, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, În Adevărul, 1932, nr. 14.997, pp. 1-2. . Al.
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nr. 114. . L. Aragon, Op. cit., p. 83. . A. Breton, Les vases communicants, Paris, Gallimard, 1970, p. 129. . M. Riffaterre, La production du texte, Paris, Seuil, 1979, pp. 217-218. . R. Bréchon, Le surréalisme, Paris, A. Colin, 1972, pp. 172-173. . Marin Mincu, Avangarda literară românească, ed. cit., p. 15. . Gh. Grigurcu, Poezia lui Ilarie Voronca, În Steaua, 1978, nr. 4, p. 32. FILENAME \p G:\!!!!!!!!!Polirom\Lucru acasa\ A scrie si a fi\Ion Pop, A scrie si a fi.doc PAGE 131
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
teoretic. La un examen mai atent nu poate trece neobservată împrejurarea că, de fapt, în decursul aceluiași secol, s-au manifestat, așa cum a demonstrat cu argumente convingătoare Gheorghe Crăciun 2, și alte direcții, precum cea experimentală, ludică și manieristă a avangardelor și cea „tranzitivă”, a concretului prozaic, imediat, lipsit de transcendență, a experienței individuale cotidiene, deschisă către comunicarea cu cititorul, lipsită de metafore sau de supradeterminări simbolice și, mai ales, înrudită, din punctul de vedere al procedeelor, cu proza ficțională. Vom
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
istorică. Neutralizarea distincțiilor hard dintre diferitele genuri, nu atrage așadar, în mod necesar, după sine o devalorizare a genericității, ba poate chiar dimpotrivă. Dispariția genurilor literare nu s-a produs, de fapt, niciodată, nici măcar în acele epoci care, în prelungirea avangardelor radicale, preferau să utilizeze termeni ca text sau scriitură, tocmai pentru a marca disoluția sistemului generic. Chiar și atunci genurile literare au continuat să supraviețuască (nu doar coborând pentru un timp underground, ci remodelându-se într-un sens activ, dinamic
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pentru că hârtia costă, chiar din punct de vedere ecologic; decât să o ia de la capăt prea de grabă, proza consimte așadar chiar să fie despărțit câte un cuvânt în silabe, ceea ce poezia de obicei nu face, decât poate în delirul avangardelor radicale 235. O asemenea poziție găsește argumente solide chiar în investigarea etimologică a termenilor, știut fiind că în latină prorsus însemna „ceea ce avansează în linie dreaptă”236, în timp ce versus desemna „brazda, șerpuirea, ceea ce avansează câte puțin, apoi se oprește (...) pentru
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
studiul său intitulat Critica și recuperarea genurilor. Trăim, ne reamintește teoreticianul austriac, într-o situație de impas istoric, în care aspirația către nou se lovește de conștientizarea fapului că „materialele noului par a se fi epuizat”. Dacă modernismul - în cadrul căruia avangarda reprezenta latura cea mai radicală - se caracteriza prin tendința de a depăși ierarhia generică stabilită „în vechiul regim al literaturii europene” sau, mai exact, în perioada clasicistă, postmodernismul sau - cum preferă Schultz-Buschhaus - post-avangarda ar putea fi definit în primul rând
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
secolului XX: Felul în care evoluează poezia lui Montale de-a lungul unei jumătăți de secol e aproape singular. Doar Bacovia îi mai stă aproape. Și totuși, pentru a înțelege cu adevărat ce s-a întâmplat cu poezia modernă de la avangardă încoace nu e nevoie să facem neapărat apel la viziuni teoretice și critice, ci să punem sub lupă poezia lui Montale, cu toată surprinzătoarea ei concretețe și flexibilitate 276. O altă experiență radicală, marcând fără echivoc evoluția de la liric către
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
promovau o poezie convențională, sentimentală, lipsită de profunzimea trăirii și de curajul marilor viziuni. În aceste condiții, nu este greu de înțeles de ce, nu numai marii noștri poeți moderniști (Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia), dar - teribil paradox! - până și reprezentanți ai avangardelor din epoca interbelică s-au văzut nevoiți să își limiteze verva polemică la sfera tematicii și a sensibilității (după cum se știe, cel mai adesea ei contestau temele de inspirație rurală sau convenționalismul conceptului tradițional de natură, fără a fi amenințat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
contestau temele de inspirație rurală sau convenționalismul conceptului tradițional de natură, fără a fi amenințat vreodată cu adevărat formele estetice). În acest sens, Mircea Martin avea dreptate să constate în Priveliștile lui Bogdan Fundoianu, de pildă, o anumită deferență (atipică avangardelor europene) față de forme. „Negația sa”, nota criticul, „se oprește în fața formei artistice, mergând până la a-i respecta aspectele prozodice. Este sigur că polemica antitradiționalistă a lui Fundoianu nu se situează în plan formal”296. Toate aceste aspecte par, desigur, mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
aspectele prozodice. Este sigur că polemica antitradiționalistă a lui Fundoianu nu se situează în plan formal”296. Toate aceste aspecte par, desigur, mai puțin paradoxale dacă le evaluăm în contextul, deja schițat, al evoluției atipice a literaturii române. Dacă „funcția avangardei noastre e mai degrabă aceea de a construi limbajul poeziei decât de a-l distruge”297, iar modernismul românesc în ansamblul său ni se înfățișează ca o tentativă de a legitima tardiv o estetică a profunzimii și gravității, nu trebuie
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fond și atât de des invocata neîncredere în metaforism, ca metodă de captare a existentului. Derutantă întâlnire între semne ale „dezumanizării” și „prozaismului”, în opera unuia dintre cei mai valoroși poeți români din secolul XX. 4.4 Experimente metatranzitive în cadrul avangardei româneștitc "4.4 Experimente metatranzitive în cadrul avangardei românești" În afară de „cazurile” Arghezi și Bacovia - care, deși par să reprezinte „antipozi poetici absoluți”320, vădesc totuși aceeași neîncredere în ethosul poeziei înalte, ca și în autoritatea transcendentă a Poetului - trebuie să reținem
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în metaforism, ca metodă de captare a existentului. Derutantă întâlnire între semne ale „dezumanizării” și „prozaismului”, în opera unuia dintre cei mai valoroși poeți români din secolul XX. 4.4 Experimente metatranzitive în cadrul avangardei româneștitc "4.4 Experimente metatranzitive în cadrul avangardei românești" În afară de „cazurile” Arghezi și Bacovia - care, deși par să reprezinte „antipozi poetici absoluți”320, vădesc totuși aceeași neîncredere în ethosul poeziei înalte, ca și în autoritatea transcendentă a Poetului - trebuie să reținem, din epoca interbelică, și experimentele unor avangardiști
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]