4,354 matches
-
pentru orice eventualitate. Cumpără ziarul sîmbătă și-l aduse la amvon nerăbdător. Articolul începea astfel: UN ATEU PICTEAZĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU Aproape toată lumea crede că artiștii sînt nebuni. Figura cu barbă răvășită, îmbrăcată într-un halat pătat de vopsele, care bîntuie biserica parohiei Cowlairs nu ne liniștește în această privință. Și Duncan Thaw, autoproclamat ateu și marxist, recunoaște de bunăvoie că pictează fără să se gîndească la altceva decît la faimă. Ochii i se strînseră oripilați. în cele din urmă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amvon ca un vierme într-o nucă, și știa că va fi urcat sus pe scară pentru a se reuni cu gîndurile sale. Mintea și trupul îi erau atît de absorbite de pictura murală, că fanteziile sexuale nu-l mai bîntuiră și știa că are nevoie de hrană doar cînd abia mai putea ține pensula. Momentele cele mai ciudate și mai visătoare se petreceau la distanță de pictura murală. Stătea la masa de împărtășanie și mînca bucăți din crema de zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
parte toate bibelourile soră-mi, nu, nu mai suport! — Scuză-mă, Duncan, zise Drummond posac. O luă pe maică-sa și se luptă s-o scoată din cameră. Thaw plecă. Era o dimineață însorită și orașul puțea a parfum ieftin. Bîntui fantomatic prin preajma ceainăriei Brown, apoi stătu o oră sau două în atmosfera caldă, cu clinchet de lingurițe în cești. îl durea capul. O fată mărunțică se așeză lîngă el și-i zise: — Salut, Duncan, ești bine îmbrăcat azi. Puțin șifonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de ani, deși avea riduri adînci, verticale, în obraji și pe frunte. Părul scurt și țepos îi era pieptănat cu grijă, și era îmbrăcat într-un costum albastru curat și o cravată roșie. — Te cunosc, zise el. Cînd eram tînăr, bîntuiai pe la Elite, cu șleahta lui Sludden. — Nu mult timp, spuse Lanark. Cum măsori timpul? Ai ceas? — Am puls. — Numeri bătăile inimii? — Le estimez. Toți am cultivat acest talent în magazine, atunci cînd sistemul vechi de măsurare s-a prăbușit. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sugestive. Unde erau bandele și hoții? Păreau cu totul ireali, când te gîn-deai la ei din acest cotlon liniștit și obscur. Poate că anii și sistemul de educație le erodaseră numărul, rămânând numai o legendă terifiantă și câțiva descreierați care bântuie în noapte în căutarea vreunei victime fără apărare. Nu, era imposibil să fie așa. Din contră, oamenii deveniseră mai curajoși, pe măsură ce conștiințele se integrau progresiv structurii universului care-i înconjura. Poate pe undeva se pregătea sau se folosea violența. Undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
copii și că mă urăște din toată inima, era aceeași, nu putea să uite infernul, spunea: „Mi-ai stricat viața, soțul meu e un om capabil și cumsecade, dar noaptea, când îmi trag pledul peste cap, ca să fiu singură, mă bântuie amintirea acelor zile etc.“. Voia să mă ucidă, domnule, să mă arunce din tramvai, în plin mers. Exista alta, lucra la reprezentanța unei case de filme străine, mă plimba în cupeu, îmi trimitea, iarna, liliac alb, ne îmbrățișam într-un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mâinii sale stângi. 12. Zenobia îmi ghicea gândurile, toate gândurile; o dată, stăteam tăcuți amândoi, Dragoș dormea pe masă; eu citeam ceva despre acea auditoare și confidentă a străfundurilor, măicuța Mechtilde de Magdeburg, care, cu un mileniu și ceva în urmă, bântuită de viziuni ale infernului, vestea apropiata domnie a urii veșnice. „De ce ură veșnică ?“, m-a întrebat Zenobia. „De unde știi ?“, am spus. „Ce să știu ?“ „Despre Mechtilde...“ „Care Mechtilde ?“, s-a mirat Zenobia; iar când i-am spus ce citeam, mi-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
1. Acum, când scriu, o ploaie îmi scaldă geamurile. Mi-e frig deși mă aflu la adăpost, ghemuit ca o maimuță tristă și bătrână, aici, în odaia mea, cu hârtiile astea în față. Poate ca să înlătur reveria umedă care mă bântuie, îmi revine în minte figura unui ramolit. Vorbeam cu el acum câteva zile într o pauză de lectură, la o bibliotecă. Lucra acolo la o carte a marilor spaime pe care de obicei memoria istorică le uită... „Orice bibliotecă e
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Mă miram singur cum de ajunsese musca aceea până sus, la noi. Ea a gonit musca, apoi s-a uitat la mine. Era din nou încruntată. Își regreta momentul de slăbiciune. Se regrupa la adăpostul unei demnități didactice. Poate o bântuia rutina catedrei. Oricum, a reînceput să vorbească. Rostea numai fraze severe, îmi turtea creierul. Așteptam să mă întrebe despre Hegel. Mi-a demonstrat verbal, cu argumente de necombătut, că singurul sentiment real și atotputernic, pe care natura însăși îl impune
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sugestive. Unde erau bandele și hoții? Păreau cu totul ireali, când te gîn-deai la ei din acest cotlon liniștit și obscur. Poate că anii și sistemul de educație le erodaseră numărul, rămânând numai o legendă terifiantă și câțiva descreierați care bântuie în noapte în căutarea vreunei victime fără apărare. Nu, era imposibil să fie așa. Din contră, oamenii deveniseră mai curajoși, pe măsură ce conștiințele se integrau progresiv structurii universului care-i înconjura. Poate pe undeva se pregătea sau se folosea violența. Undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de la trecătorul pe care-l speriasem la miez de noapte era într-o găleată. Lucruri într-o dezordine de nedescris. Prin ferestruica spartă se vedeau fulgii. Începuse ninsoarea. Prima mea ninsoare în lumea asta, reală ori închipuită de o minte bântuită de umbre. Trebuia s-o iau de la capăt. Dar pur și simplu nu mă simțeam în stare să mă scol. Așteptam să se întâmple o minune. Nu, nu eram deloc ca-n cuib. Mai degrabă naufragiat, numai că pe insula
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
anticipează emanciparea feminină ce avea să urmeze în două-trei decenii. Ajutoare narative de neprețuit pentru autoare în conturarea lumii bucureștene se dovedesc și alte câteva personaje, creionate cu o siguranță balzaciană sau hugoliană: Costache, șeful poliției, este un flăcău tomnatic bântuit de nostalgii. Un mic Gavroche, extrem de simpatic, care-aduce în roman, cu fiecare apariție, o rază de soare, este vânzătorul de ziare Nicu, în vârstă de numai opt ani, personaj-ficelle implicat în descurcarea (și încurcarea) ițelor mărunte ale cărții. El are
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
văzuse o asemenea oază de singurătate și de blândețe, darămite să locuiască în ea! Respiră îndelung, să își umple plămânii. Aerul era plin de ace și promoroacă. Heleșteul dormea ca un ochi sub o pleoapă și fuioare de abur îl bântuiau. Acolo, în fața câmpiei de gheață, se simți prima oară mai apărat, după atâta zbucium. În plus, crengile de ulm ninse, cu soarele prins între ele ca într-un coș, liniștea picurată și vântul îi aminteau de Tabriz, de pomii de-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
atât îi plăcea să îi vadă pe alții mâncând. „Sufletul cheamă îngerii când mănâncă“, se zicea în tradiția lui de zartosht și de-aceea, acasă, bărbiile aplecate peste aburii de abgusht nu-i păreau decât semne de bun augur. „Oamenii bântuiți de neliniște nu cinează împreună cu ceilalți“ era o altă prezicere a credințelor lui, astfel că zăngănitul furculițelor și al lingurilor era tot ce i se părea mai plăcut între îndeletnicirile unei vieți. Judecat după toate astea, n-ar fi fost
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
spongios și crăpat al deșertului. Seară de seară, pătrundea în femeia lui ca un cuce- ritor într-o țară străină. Uneori, când era obosit și acrit de tot ce i se întâmplase, intra cu ură și cu revolta unui om bântuit de angoase cărora nu le putea pune capăt. Ghazal îl simțea și-atunci patul devenea teritoriul luptei dintre două tăceri măcinate de neputință. Se-ntreba uneori cine e femeia aceea care i se împotrivea. O privea în lumina chimică a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și patetism al textului, se nutresc din experiența războiului mondial abia încheiat și din semințele celui care stă să înceapă. Basam Damdu, tiranul ce dirijează acest asalt coordonat din citadela sa tibetană, este ecoul unei întregi promoții de dictatori ce bântuie veacul al XX-lea. Imperiul său este moștenitorul ambițiilor universale ale Japoniei și Germaniei, dar posedă și vocația exploatării lipsite de scrupule pe care o probează Uniunea Sovietică, dincolo de limes-ul central și est-european. Imperiul galben, cel care reușește să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Olrik însuși în sclavul undei cerebrale, cel care, rând pe rând, îi supune și domesticește pe rivalii săi întru știință, posedă energia vindicativă a unor Nemo sau Robur. Tăgăduit, contestat și calomniat de colegii săi, Septimus se întoarce pentru a bântui lumea care l-a exclus și stigmatizat. Viziunea care se nutrește din sentimentul răzbunării este afină cu visul totalitar pe care îl plămădesc tehnicienii Reich-ului de o mie de ani. O știință epurată de orice vocație etică, o știință ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care Marele Asoka le trimite perturbă ordinea tehnologică a civilizației și sunt preludiul cataclismului ce ar aduce prăbușirea Occidentului însuși. În această nouă aventură, Mortimer își revizitează propriul său trecut. O dragoste indiană, din vremea raj-ului, revine spre a-l bântui. Căci implacabilul Asoka, mânuitorul sarcofagului care aduce răzbunarea, este Gita, prima iubire a tânărului Mortimer. Dragostea, trecută prin vămile despărțirii și ale urii, îi dă Gitei puterea de a deveni, după moartea tatălui ei, sacerdotul acestei religii a cruzimii și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
alte ocazii, viața lui Corto, constituită din dozajul de penumbră și aventură, se duce în marginea istoriei mari, a acelei istorii ce se constituie din succesiunea de războaie și crime lipsite de sens. Primul Război Mondial nu va întârzia să bântuie colțul de Pacific pe ale cărui valuri navighează cel mai teribil pirat-criminal al ciclului lui Pratt, dezertorul Rasputin. Dar jocul piraților lasă loc adevăratului mare joc, al jocului în care sunt prinse, rând pe rând, puterile ce se ambiționează să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de trădători ca pe o mântuire. Este cuprins în acest portret atât de pasionat o nebunie paroxistică la care doar Corto are acces, de vreme ce el însuși nu este decât piratul trimis să caute comori. După cum un iluminat, nu mai puțin bântuit de demoni, este baronul Ungern-Sternberg. Documentabil istoric, ca atâtea dintre figurile ce trec în prozele lui Pratt, el dă glas Asiei profunde și arhaice ce așteaptă să pornească spre Europa. Mistic, cu curajul sinucigaș al nebunilor, baronul este încrezător în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Corto se îndreaptă în Tango, atras de enigma unei fete pierdute și de sunetul muzicii care îi răsună în sânge. Este cuprinsă în Tango întreaga senzualitate și subtilitate narativă a textului lui Borges. În Buenos Aires, ca și în larga câmpie bântuită de gauchos, Pratt redescoperă ethosul începuturilor sălbatice și romantice ce amintește de roma nele de duzină, citite de adolescent. Spațiul argentinian este impregnat de aceeași obsedantă intertextualitate ce le acordă lui Corto Maltese și lui Pratt un loc în biblioteca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
amintește de roma nele de duzină, citite de adolescent. Spațiul argentinian este impregnat de aceeași obsedantă intertextualitate ce le acordă lui Corto Maltese și lui Pratt un loc în biblioteca babel. Trecutul lui Corto Maltese se întoarce spre a-l bântui. Revenit în Argentina spre a descoperi urmele ce duc la o prostituata dispărută și la fiica ei, Corto retrezește amintirile unei alte călătorii argentiniene, atunci când marinarul cu cercel în ureche cutreiera Patagonia în compania bandiților americani ce aduceau din Statele Unite
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
postmoderne ale lui Eco : ca un joc al aventurii, dar și ca o meditație în marginea parcursului tradiției și al umanității înseși. În acest joc în care se amestecă realitatea și ficțiunea gnostică, ucigașul cel mai redutabil va fi femeia bântuită de spectrul reîncarnării. În Veneția fascistă, Hipazia îndepli nește rolul amfitrionului ce retrezește stilul arhaic și misterios al agapelor antice. Eterică și radiind o aură ce trece peste secole, Hipazia se vede pe sine ca reîntruchiparea celei care a fost
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pare să explice și contradicțiile unui caracter ce sfidează încadrarea în categorii familiare. Brutal și pregătit să ucidă, obsedat de țelul militar pe care nu îl poate ignora nici un moment, locotenentul polonez este și purtătorul unor fantasme poetice care îl bântuie, odată ce luptele se opresc. Koinski este, ca și Corto, o ființă paradoxală și ambiguă, ce străbate epoca de rupturi și de crime ocrotit de un aliaj de cinism și de reverie rimbaldiană, atât de specific lui Pratt. Ca și Corto
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
reveria occidentală. Erotismul este, la Pratt, înscris în țesătura intelectuală gnostică. Africa în care se avântă Koinski este și hârtia de turnesol ce expune dilemele identitare - în decorul deșertului, tul burările de conștiință capătă vitalitatea paroxistică a coș marului ce bântuie spiritele opiomanilor. Perspectiva prăbușirii arhitecturii imperiale italiene din Africa conferă siluetelor de ofițeri schițate de Pratt un simț particular al patologicului. Oscilând între eroism și dezertare, pregătiți să-și asume un viitor din care fascismul și gloria sa înșelătoare nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]