2,921 matches
-
tu vrei să afli motivația. Dorești motivația. Okay. Poftim. Servește și câteva motivații. După ce a urmat cel mai lung discurs pe care mi l-a ținut până atunci. Mi-a spus: — Îți mai amintești, în Trenton, școala de pe Budd Street, băiețelul palid cu ochelari din curte? L-ai făcut să plângă. Eu eram. decembrie trecut, mașina închiriată pe care o conduceai, când ai trecut pe stop în Coldwater Canyon? Ai lovit un taxi, dar nu ai oprit. În taxi era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să-l lovești. Eu eram. Eu eram. Hotelul Ashbery, camera 101, stau la televizor, în timp ce pe fața mea mare de crocodil se reflectă tremurătoare lumina ultimelor secvențe ale filmului de la orele mici de tot. Nu... Nu-mi aduc aminte de băiețelul cu ochelari care plângea în curtea școlii - dar nu încape îndoială că erau vreo doi sau trei, și eu eram un copil rău. Întotdeauna dai peste băieții ăștia palizi... E adevărat că în decembrie trecut eram în L.A. și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întrebat Selina. „Te place, mi-a spus mie Ossie. Ce mai face ființa aia. Ah, scumpă ființă! Bună, iubita. Obrazul îi este palid, îngrijorat, încordat. Acum merg mai mult pe jos. Eu... Dimineața asta am văzut în strălucirea soarelui un băiețel palid, de trei sau patru ani, sau de câți ani pot fi copiii din ziua de azi, plimbat de tatăl său într-un cărucior descoperit. Băiețelul purta ochelari cu lentile groase și ramă neagră și groasă. Ochelarii erau ieftini, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
merg mai mult pe jos. Eu... Dimineața asta am văzut în strălucirea soarelui un băiețel palid, de trei sau patru ani, sau de câți ani pot fi copiii din ziua de azi, plimbat de tatăl său într-un cărucior descoperit. Băiețelul purta ochelari cu lentile groase și ramă neagră și groasă. Ochelarii erau ieftini, așa cum era și căruciorul. Brațele slabe ale ochelarilor făceau ca aceștia să alunece de pe urechile palide ale copilului care bâjbâia după ei, după care își ridica privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
meu. În fiecare joi mă duc să încasez chiria. Impasibil, colosul în halat îmi înmânează teancul de bani. Privirile mele trec pe lângă el spre atmosfera insondabilă de bunicuțe tăcute, neveste dărâmate rău și fiice biciuite. Înăuntru nu e decât un băiețel; nici un copil pe lumea asta n-o duce mai bine ca el. apartamentul e o ruină, dar lova e în dolari de cea mai bună calitate, ceea ce menține bunăvoința avocaților. Și bătrânul meu tată îmi mai scapă din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vor părea ca gunoaiele, ca lucrurile de aruncat. Ți se vor părea un nimic. Banii, banii put. Zău așa. Ia un teanc de bani bine folosiți și flutură-ți-i prin față ca un evantai. Vâtură-i. Fă-o. Ciorapi de băieței, mirosuri porno, grele de te ia durerea de cap, drojdie veche, cămări, prosoape jilave, mâzga din cusăturile portofelelor, transpirația palmelor și murdăria de sub unghiile oamenilor atât de nevoiași care mânuiesc chestiile astea toată ziua. Ah, pute. M-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mi-au amintit de copilăria mea. În afară de lucrările de pe pereți, ceea ce m-a făcut praf, din tot ce mi-a arătat Felix, au fost vreo cinci păpuși foarte speciale, de vreo șaizeci de centimetri ca mărime, meșterite de Klee pentru băiețelul lui în timpul războ iului, la Berlin. Apoi în multe dintre pânzele lui îmi recu noșteam propriul suflet. Am fost teribil de tulburată... Pe de altă parte, când Felix Klee a văzut câteva guașe pe care le adusesem să i le
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
totul altul însă decât cel în care copilăriseră. Aveau șaisprezece ani, ea era puțin mai înaltă decât el și cu mult mai frumoasă. Nici odată nu dăduse vreun semn că ar recunoaște în adoles centul subțire și negricios pe fostul băiețel din vila cea scufundată. Se apropiaseră pentru că împru mutau cărți de poezie de la biblio teca din cartier, ce purta numele unui scriitor uitat. În pauzele dintre ore, pe când colegii lui vorbeau despre muzică și fotbal, Victor stătea pe pragul gropii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ale iubirii la care Încă visa? Maică-sa l-a pieptănat Îndelung, taică-său s-a uitat la el chiorâș. Îl exaspera ritualul acesta drăgăstos, prin care Maria Îl răsfăța pe Vasile sugerându-i că ea tot ca pe un băiețel Îl vedea și Încerca să Îl ocrotească. Ce naiba caută un tânăr serios, cum Încă Îl credea pe fiu-său, la cenaclu, să citească poezii... Numai indivizii care nu sunt În stare de nimic fac poezii și ajung de râsul lumii
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cuceriri în care erau grupate opt legiuni foarte pricepute. Dar în grandiosul praetorium din centrul castrului, care - potrivit filosofiei imperiale - reprezenta vizual puterea Romei, tânărul dux îi avea alături, printr-un surprinzător contrast sentimental, pe frumoasa lui soție și pe băiețelul acela neastâmpărat. Iar acum micuțul, apăsat de parapetul turnului ca de zidurile unei închisori, privea dezamăgit. Spre miazăzi, printre norii joși, se zărea o palidă rază de soare. Se vedea și îndepărtata Augusta Treverorum, capitala Galliei Belgica, orașul întemeiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
multe luni, care odată cu dezghețul se acopereau de mâl; vara, nopțile erau mai scurte decât la Roma; iarna însă, soarele întârzia să se ridice pe cer și se cufunda în negură. — Caii care se împotmolesc în mlaștini, pânda în codru... Băiețelul privea. De-a lungul întregului orizont se mișca doar fluviul compact și puternic pe care geografii latini îl numiseră Rhenus. — Apa aceea se îndreaptă spre apus cale de mii de mile, spuse decurionul, și așa am mers și noi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
însă zeul popoarelor de nestăpânit care trăiau pe malul celălalt, spuse. Niciodată n-am înfruntat luptători atât de puternici. Nu seamănă deloc cu grecii sau cu sirienii, care după primul asalt deschid larg porțile cetăților și te întâmpină cu flori. Băiețelul privea torentul înghețat și, întorcându-se spre el, întrebă: — De unde vine? — Ca să ajungi la izvoare, răspunse decurionul - și se înfioră amintindu-și -, ai nevoie de tot atâtea săptămâni câte îți trebuie ca să ajungi la gura lui, săptămâni încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grele. Fluviul se năștea în munții înalți și veșnic înzăpeziți ai Rhetiei: — Piscuri unde nu se avântă nici măcar urșii, vezi doar vulturii pe cer, și capre negre pe stânci, și auzi țipetele marmotelor care-și sapă vizuini în pământul înghețat. Băiețelul întrebă: — Ce vrei să spui cu asta, că un fluviu se naște? Cu mulți ani în urmă, legiunile purtaseră războaie în munții aceia, împotriva unor popoare care se numeau rhetii sau vindelici. Acolo unde se naște fluviul, gheața nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
până la piept, gleznele lor cedau, iar ei erau înghițiți de vâltoare. Doar trei ne-am salvat, agățându-ne de stânci. Apoi fluviul se potolise și cei înecați - oameni și cai -, striviți de pietre, se iviseră în vale. După acea povestire, băiețelul își urmă în liniște paznicul până în praetorium. Erau zile de iarnă petrecute într-o inerție liniștită, oamenii se îngrijeau de arme și de cai și se antrenau. Nepotolita revoltă germanică părea să se fi liniștit. Ca să nu fie recunoscut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ceruită plină de apă, curierul se lăsă să alunece de pe cal și pe când, cu mâini amorțite, încredința frâiele unui grăjdar, ceru să-i fie anunțat grabnic lui Germanicus. Neașteptatul curier fu primit imediat, plin de noroi cum era; din prag, băiețelul îl văzu înmânându-i faimosului său tată un plic oficial sigilat și scoțând apoi dintr-un buzunar interior un al doilea mesaj. Faimosul său tată lăsă plicul oficial să cadă și-l deschise cu nerăbdare - sau, poate, cu neliniște - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l deschise cu nerăbdare - sau, poate, cu neliniște - pe cel de-al doilea, țelul real, dar secret, al unei călătorii întreprinse în mare grabă, cu răsuflarea tăiată, în scurtele zile de decembrie, de la o mansio la alta de pe drumurile imperiale. Băiețelul văzu cum, după câteva rânduri, tatăl său ridica repede ochii și, în șoaptă, îi punea întrebări curierului, care răspundea pe același ton, stând cu spatele spre intrare. Însă ofițerul de gardă închise hotărât ușa. Copilului i se păru că acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nimeni nu dă importanță faptului. Pe când ieșea, îi șopti ofițerului de gardă: — Îl știi pe Sempronius Gracchus, care a fost exilat în insula Kerkyna din Marea Africii? — Sigur, încuviință repede celălalt. Curierul îl înștiință: — L-au omorât și pe el. Băiețelul surprinse cuvântul „omorât“ și, deși în castrum se vorbea zi de zi despre câte-o moarte, mai apropiată sau mai îndepărtată, îl văzu pe ofițer reacționând cu furie: — Nu mai putem îndura! N-or să cruțe pe nimeni. Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Zaleucos, preceptorul grec - acel sclav cult și răbdător care, în încercarea de a-l instrui, îl urmărea toată ziua, până la epuizare -, îl aștepta. În ciuda blândeții sale, nimeni din întreaga armată nu putea discuta cu dux Germanicus atunci când dădea un ordin. Băiețelul ieși fără un cuvânt, iar ofițerul închise ușa. Micuțul îl zări însă pe Zaleucos și se duse singur în piață, cuprins de o vagă neliniște. Îl văzu pe curier nemișcat în mijlocul unui grup de ofițeri. Se apropie la timp pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Silius, de parcă până atunci, necunoscând anumite lucruri, micuțul ar fi suferit o nedreptate. El așteptă cu răsuflarea tăiată, iar maestrul de arme puse sabia deoparte. Silius vorbi: — Știi cine era acea Julia care a murit așa? Era mama mamei tale. Băiețelul amuți. Nimeni nu vorbise vreodată în fața lui despre bătrânii din familie, iar el își imaginase că toți erau morți de mult. Tribunul tăcu o clipă, pentru ca el să înțeleagă bine, și încheie dur: Și știi de ce merita onoruri imperiale? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
după un timp, li se încredința comanda trupelor aflate de-a lungul nesfârșitelor granițe sau - cel mai puternic motiv de mândrie - comanda unei legiuni în vreme de război. Acum însă scopul antrenamentului era altul. În apropierea fierăriei se aflau grajdurile. Băiețelul se ascundea printre cai, unde era greu de prins. În ziua aceea l-au găsit însă repede. Ofițerul aflat la comanda cavaleriei ușoare, îndoindu-și brațul drept și făcând astfel o scară pentru ca el să se poată urca, îl învăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Abia după mulți ani avea să-și amintească și să înțeleagă motivele pentru care fuseseră inventate acele jocuri. — Tu te-ai născut aici, pui de leu, îi spuneau soldații. „Infans in castris genitus“, avea să scrie un mare istoric, fiindcă băiețelul acela, care urma să aibă parte de o mare și urâtă celebritate, se născuse în castrum, sub semnul Fecioarei, în ultima zi din august, și fusese educat în cadrul legiunilor, „in contubernio legionum eductus“. La urmă, sutor-ul, cel ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Fecioarei, în ultima zi din august, și fusese educat în cadrul legiunilor, „in contubernio legionum eductus“. La urmă, sutor-ul, cel ce făcea încălțările, îi luă măsura picioarelor cu o bucată de sfoară. După trei zile de probe și ajustări misterioase, băiețelul ieși din atelierul lui purtând înfășurată pe pulpe faimoasa, raționala, spartana caliga a soldaților romani. Acel sutor alesese, prelucrase și unsese cu grăsime pielea cea mai fină, dar încălțările erau foarte tari. Meșterul îl asigură că a doua zi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spus că vrea să ne-o povestească, iar eu o transcriu aici. Când Maștera, acum în vârstă de optzeci de ani, care a distrus familia noastră, a intrat în viața lui Augustus, avea șaptesprezece ani, un alt soț și un băiețel. Fusese numit Tiberius, și nimeni nu bănuia că va ajunge în fruntea imperiului. Ea era însărcinată, și nimeni nu știa să spună cine era tatăl. Scandalul - a zis Varilia - a fost imens, pentru că primul soț al Mașterei făcea parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
insulte la adresa copiilor acelora și, în ciuda gărzilor, unii încercau să-i înșface. Băiatul nu vedea pe nimeni; ea, asemenea unei gazele, tresărea dacă cineva o atingea. Mâinile lor atârnau înlănțuite, dar își țineau capetele sus. În urma lor venea, pierdut, un băiețel mai mic, să fi avut vreo șapte ani. Îl puseseră în lanțuri și pe el. Din înaltul tribunei - pentru că, la doisprezece ani, chiar dacă cel învins, cel ucis era tatăl meu, eu eram nepoata învingătorului -, priveam, alături de mama. Cineva a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în moștenitorul care urma să se nască, atrăsese de partea lui majoritatea senatorilor cu planurile sale. Acum nu mai era tutorele lui Gajus și-l privea pe acesta cu ură. Medicii care deschiseră pântecele fetei moarte spuseră că era un băiețel minunat. Cândva ar fi putut deveni împărat. Toți veniră să-l vadă când, spălat și pieptănat, cu gura întredeschisă în căutarea aerului pe care nu-l găsise, fu depus alături de trupul chinuit al mamei sale nevinovate și inutile, pe rugul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]