3,362 matches
-
parte a corpului omenesc, și anume la cap, au fost grupați pentru că toți prezintă unele schimbări de sens față de cuvintele latinești din care provin. Barbă < lat. barba „păr crescut pe bărbie și pe obraji“ are, în română, și sensul de „bărbie“, netransmis în alte limbi romanice. În latină, era folosit mentum, cu sensul de „parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior“. Rom. bărbie a fost explicat ca provenind din derivatul *barbilia al lat. barba (cf. it. barbiglio, sp. barbilia) sau
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
provin. Barbă < lat. barba „păr crescut pe bărbie și pe obraji“ are, în română, și sensul de „bărbie“, netransmis în alte limbi romanice. În latină, era folosit mentum, cu sensul de „parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior“. Rom. bărbie a fost explicat ca provenind din derivatul *barbilia al lat. barba (cf. it. barbiglio, sp. barbilia) sau ca derivat al lui barbă, deci format pe teren românesc cu sufixul -ie. Rom. bucă „obraz“ < lat. bucca „gură“. Sensul latinesc s-a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
îl mănâncă crud și viu, după ce mai întâi i-a rupt urechile și a stors pe el puțină lămâie"21, Algazy "este un bătrân simpatic, știrb, zâmbitor și cu barba rasă și mătăsoasă, frumos așezată pe un grătar înșurubat sub bărbie și împrejmuit cu sârmă ghimpată..."22, Cotadi "este scurt și pântecos, cu musculatura proeminentă, cu picioarele îndoite de două ori în afară și o dată înăuntru și veșnic neras"23, eroul din După furtună "ajunse, fără să știe, lângă cripta învechită
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
icoană, și pe urmă, plângând înnăbușit cu capul sub ogheal, se sfătuia cu Ion ce avea de făcut... Era o femeie mândră. Pășea dreaptă, ca o lumânare, cu opinci în picioare, cu grimea albă, strânsă pe frunte și înnodată sub bărbie. Uneori, privind-o, ți se părea că râde, dar pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi. Era femeie împlinită, încă tânără și frumoasă, cu părul negru, lăsat pe spate într-o rasucitură, într-un coc gros, întins pe tâmple, lăsa
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că i-ar plăcea să steie și ea în una din ele, și să învețe buchea, așa cum a auzit de la Fănuță. Și, cum stătea ea, așa, ca vrăjită, deodată, simți că o mână caldă și moale căuta să-i ridice bărbia. Era chiar învățătorul... „Domnu“, cum i se spunea în sat. La început mai cu sfială, dar curajul revenindu-i repede, îl privi drept în față. Pentru ea, care asculta urletul lupilor și fiarelor pădurii, fără înfiorare... și în nopțile de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
așternu la vorbă cu „Domnu“. Băieții, cu tășcuțe de gât, au început să intre în clasă, într-o tăcere de biserică... cu, „Săru‟mana, Domnu!“, și se așezau în bănci. - Cum te cheamă, fetițo? o întrebă învățătorul, ținând-o de bărbie. - Anuca... Domnu! răspunse fata, scuturându-și codițele bălane. - Da‟, de-a cu ești tu, bălăioaro? o întrebă văzând-o atât de isteață. - De-a lu‟ Chiuariu, păduraru‟, Domnu! îi răspunse cu o stăpânire de sine, care uimea. - Și, câți ani
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cel mai cu foc juca Lisandru a‟ Zenoviei... Băiat „din flori“, n-a știut nicodată cine-i tatăl lui. ...Lisandru era un flăcău arătos, chiar frumos, cioplit numai în oase și mușchi. Avea chipul întunecos, ochii încruntați, fața lată, puternică, bărbia despărțită în două felii și fruntea îngustă... Era cel mai strașnic flăcău din sat. O cruce de voinic, înalt, spătos, isteț și harnic cât patru... Abia lăsat la vatră, dădea fiori fetelor, chiar și nevestelor vădane, cele tinere mai ales
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
monitorul computerului ei. Le desfăcu unul câte unul și le orândui cu grijă lângă tastatura calculatorului. Își frecă ochii somnoroasă. Era obosită pentru că, în ciuda sexului sălbatic și a băii fierbinți, nu prea dormise bine cu o noapte înainte. Își lăsă bărbia în palme și își întinse coatele de masă, închizând ochii cu gândul la o problemă tehnică pe care unul dintre clienți i-o adusese la cunoștință și pe care trebuia să o rezolve. —Obosită? Sau plictisită? Sau amândouă? Aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Darcey. Am tot fost plecată săptămânile astea. Trebuie să mă duc acasă să-mi spăl lenjeria. Astfel grăit-a femeia modernă, zise Anna. Luăm prânzul împreună mâine? Mai vorbim dimineață, promise Darcey. Puse receptorul în furcă și își sprijini iar bărbia în mâini. Dar de data asta nu mai închise ochii. La ora opt în seara aceea încă mai era la birou. Își scrisese rapoartele despre întâlnirile de afaceri și trimisese un e-mail la serviciul cu clienții, explicând soluția pentru problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-i considerase inutili și fără valoare. Cu Aidan lucrurile se aranjaseră de la sine. Merseră într-unul din restaurantele vesele și ieftine ale Galway-ului, unde sosul de pe pizza și usturoiul cald și moale din pâine i se scurgeau lui Darcey pe bărbie și pe degete și Aidan râse - dar nu de ea ci cu ea, astfel încât ei nu-i păsa nici că mânca aiurea și nici că el se amuza. Și mai târziu, plimbându-se mână-n mână pe străzile șerpuitoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
a avea timp să îndrepte situația, în caz că o scrântea cu ceva anume. Și se consola cu gândul că dacă lucrurile eșuau complet, până la urmă cea mai romantică cină a ei fusese în prima seară, atunci când se murdărise de ketchup pe bărbie, iar el i-l ștersese cu vârful degetelor, prin gestul cel mai senzual pe care îl văzuse vreodată. Dar nu avea de gând să lase lucrurile să degenereze. Era organizată și gata de treabă. Pe la ora șase, se simțea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
N-are de-a face cu asta, spuse Paola. Depinde de tranzacții. Nieve ridică din umeri. În fine. Ai și tu grijă de tine. — Am să am, promise Paola și ieși din birou. Când aceasta închise ușa, Nieve își sprijini bărbia în palme și scoase un oftat. Ar fi vrut să se poarte mai bine cu femeile gravide, însă nu reușea. Nu putea să le înțeleagă deloc. Va trebui să fie mai drăguță cu Paola. Dar nu știa dacă o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
putea să îi aline sentimentul de catastrofă care o cuprinsese și nici unul din reportaje nu o încredința că acțiunile ei (sau ale oricărui angajat al Ennco) aveau să valoreze mai mult decât un timbru poștal la sfârșitul scandalului. Își sprijini bărbia în palmă și se holbă la ecranul calculatorului. Era distrusă. Atât personal, cât și profesional. Nu avea să existe un profit cu șase zerouri. Nici o recompensă substanțială pentru munca ei asiduă din ultimii ani. Economiile ei erau cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cheltuielile cu ipoteca. Mi-au confiscat Acura, spuse ea posacă. —Și? — Am nevoie de o mașină. — Mai există și Priusul, îi aminti el zâmbind, iar apoi deveni serios. Am putea să ne întoarcem în Irlanda. Femeia își îndoi genunchii sub bărbie și îl privi gânditoare. Știu că e și asta o opțiune. Deși, cum spuneam, în prezent, totul în Irlanda e foarte scump. Când eram înstăriți și puteam să cumpăr tot ce doream, nu era o problemă; dar în situația noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se insinua o neliniște tulburătoare semăna cu o femeie despletită pregătită să jelească propriul dezmăț în fața unui altar construit din iluzii obrajii erau brăzdați de șleauri adânci prin ele mărșăluiau cohorte de lacrimi se înfruntau pe câmpul de luptă al bărbiei apoi se aruncau în gol fără să strige într-o sinucidere sătulă de cuvinte 16 aprilie 2011 luna nisan, sărbătoarea azimilor nu mai era mult urma să se sfâșie perdeaua templului oamenii de vază din sobor scoteau hainele scumpe pelerinii
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Clătină din cap plin de mândrie, ca un cal de curse, și la mine ajunse o puternică undă de parfum. — Chiar așa? — Mă Îndoiesc că mai există cineva la Berlin care să știe despre diamante câte știu eu. Își aruncă bărbia Înainte, de parcă m-ar fi provocat să-l contrazic. Aproape că mi se făcu greață. — Mă bucur să aflu asta, i-am răspuns. Sosi cafeaua și, În timp ce secretarul său se strecura afară pe ușă, Jeschonnek se uită după el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un tunzător de oi care participă la concursuri, iar nasul lui era ca un dop de șampanie. Avea o mustață mai mare decât borurile unei pălării mexicane. Cel care-l Însoțea era genul de arhetip rasial, cu trăsături faciale pronunțate - bărbia și pomeții - pe care le copiase dintr-un poster electoral prusac. Amândoi aveau ochi reci, calmi, ca niște midii În saramură, și strâmbau din nas de parcă ar fi tras cineva un vânt sau ar fi debitat vreun banc prost. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu era mai ordonat când era vorba de-o treabă ca asta decât Kurt Mutschmann. Am dat din cap În semn de aprobare: — Așa m-am gândit și eu. — Până dimineață o să ai un ochi...! zise Inge. Mă prinse de bărbie și-mi Întoarse capul ca să se uite mai bine la vânătaia de pe pometul meu. Mai bine m-ai lăsa să pun ceva pe chestia aia. Se duse În baie. Pe drumul Înapoi de la Brandenburg, ne opriserăm la mine la apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
prea multe de oferit, i-am spus. Fie vorbești, fie Îți aranjez fața cu Încă o pereche de nări. El rânji: — Doar nu o să mă omori cu sânge rece, zise el. — Nu zău, chiar așa? I-am proptit arma În bărbie și apoi am plimbat țeava peste fața lui, Înșurubând-o sub pomeți. — Nu fi așa de sigur. M-ai prins În dispoziția de a folosi chestia asta, așa că ai face bine să-ți găsești limba acum, sau n-o s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Poate că n-o să mă credeți, Îmi răspunse, dar am o adevărată pasiune pentru povestirile cu detectivi. Trebuie să fie ceva interesant, cu siguranță. Chipul său avea o construcție neobișnuită. Trăsătura sa centrală era nasul proeminent, acvilin, care făcea ca bărbia să pară a trăda slăbiciune. Deasupra nasului subțire, se aflau ochi sticloși, albaștri, foarte apropiați unul de altul și ușor oblici, fapt care-i Împrumuta figurii un aer aparent sătul de lume, cinic. — Sunt sigur că poveștile cu zâne sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fi ieșit de aici... Într-un an-doi... iar până atunci... ei ar fi renunțat să mă mai caute. — Care ei? De ce te caută? Pleoapele lui tremurară și țigara Îi căzu pe pătură dintre buzele inconștiente. I-am tras pătura până la bărbie și am stins țigara cu speranța că poate o să-și revină din nou pentru suficientă vreme Încât să fumeze și celaltă jumătate. În timpul nopții, respirația lui Mutschmann deveni din ce În ce mai superficială și dimineața Mendelsssohn fu de părere că e pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
obrajilor contractați și vârful limbii i se plimbă rapid între dinții dezgoliți. Bărbatul iese din ea, o întoarce și-o trântește pe spate. O pătrunde iar. O trage cu ură de păr. O lovește peste obraz. Ea îl mușcă de bărbie cu aceeași ură, după care el își întețește mișcările, lovind-o tot mai violent între genunchii pliați. O pleznește pe neașteptate peste fese și pulpe. Iese iar din ea, o apucă de un braț și o ridică în picioare, în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cercului stătea Lulu: buzele făcute în formă de inimioară, cu un deget de ruj unsuros, ochii cu gene artificiale, negre-catran, zbătîndu-se "dulce", cu codițe desenate-n dermatograf, obrajii năclăiți de fond-de-ten, peruca luxuriantă, roșie ca focul, și alunița lipită pe bărbie. Și dacă nu mi-ar bate inima și dac-aș putea respira și dacă sudoarea nu mi-ar țâșni din pori ca dintr-un ac de seringă! Fiindcă acum, când scriu, îl văd, o văd, îi simt halena de fiară
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
citesc ultimele cuvinte, Auzi? Și-apoi nu uita, Aida! asta am citit deja, Aida?! Cine era Aida? Zâmbește aici și acum, și am răgazul să reiau cu raza de soare care atunci când trece de frunzele de vie saltă sprintenă pe bărbia lui osoasă și pe gâtul mult descoperit, pare că nu-l deranjează, Aida! murmură el, și eu nu îndrăznesc să-l întreb de acest nume ciudat, de femeie?! inima mea bate ca, Țin minte, glasul lui înviorându-se după zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu știu nimic? Spațiu sinusoidal e sufletul feminin, aștept să mă lămurească, vorbește pe limba mea și totuși nu-l pot înțelege, iarăși tace ascultându-și propriile gânduri, în timp ce aceeași rază de soare sau poate alta îi vizitează din nou bărbia, nu pentru multă vreme însă, de-acum soarele pregătindu-se, Încercam adeseori să-i prind trăsăturile pe hârtie, chipul ei îmi scăpa însă de sub mână, mult mai târziu am înțeles de ce, De ce?! Pentru că ea nu era atunci decât purtătoarea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]