5,096 matches
-
minoră în genere. Povestea rândunelului care, răpus de dor, își află odihna în moarte, dramele existenței umane pândite de amărăciune converg în imaginea unei lumi invadate de nefericire. C. nu fructifică implicațiile meditative uneori prezente. El arată preferință formulei de baladă sau de basm, amintind fie de M.Eminescu, fie de unii lirici germani (Heine, Lenau, din care a și tradus, Schiller), cu o vagă înclinație romantică spre mister și atmosfera de fatalitate. Este deservit de sărăcia expresiei, adesea vetust metaforică
CARP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286122_a_287451]
-
pavilionul în care cântă orchestra este din carton, tobele-s „înfundate”, viorile „plângăcioase”, trompetele-s „surde”; publicu-i „muced, cenușiu, resemnat” și chelnerii-s „murdari”,o sirenă urlă cu spaimă pe mare și parcă din ea izbucnește „întreaga tristețe a lumii” (Balada ploilor marine). În poeziile lui C. se repetă imaginile iarmarocului și carnavalului vieții, ce se extind asupra întregii naturi (Vântul carnavalesc, Iarmarocul furtunii, Convalescențele vernale etc.). Cele paisprezece Meditații din ciclul Dintr-un oraș de munte alcătuiesc o imagine unitară
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
fiecăruia dintre cei doi coautori, încearcă o incursiune în universul fragil, sentimental al adolescenților, anunțând tipul de idilă din romanele lui Ionel Teodoreanu. Ca traducător, C. a dat versiuni românești (unele rămase în pagini de revistă) ale unor scrieri precum Balada de François Villon, Corbul și Viermele cuceritor de Edgar Allan Poe, romanul Pan de Knut Hamsun. SCRIERI: Nevinovățiile viclene (în colaborare cu Ioan D. Gherea), București, 1968; Jocul oglinzilor, pref. Barbu Cioculescu, București, 1972. Traduceri: Knut Hamsun, Pan, București, 1920
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
Elena Marin Alexe Cad ultime frunze din nucul bătrân, Bolnave și triste că nu mai rămân. Se-agită în zbor, dar mâini nevăzute, Aștern, pe pământ, cărări neștiute. Când fluieră vântul balada de dor, Le udă și lacrima plânsă de nor... Doar satul, tăcut, prin zarea pustie, Adună la piept prinosul de glie. Un nor zăbovește în ulița mea Și valuri de ceață aruncă pe ea. Bătrânul își plânge iar crengile goale
Melancolie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83220_a_84545]
-
ce ciudățenii să te aștepți de la ei. Să recunoști așa deschis sexul În afara căsătoriei și copiii ilegitimi. Femeia Își adună gândurile, căutând o nouă abordare și-și reluă interviul În engleză: —Cu puțin timp În urmă, ați ascultat o frumoasă baladă populară a minorității Bai, fata de la munte cântându-i băiatului. Această baladă tradițională e cântată În fiecare zi de mii de ani. La voi În țară aveți și voi baladă de Crăciun de acum două mii de ani până acum. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În afara căsătoriei și copiii ilegitimi. Femeia Își adună gândurile, căutând o nouă abordare și-și reluă interviul În engleză: —Cu puțin timp În urmă, ați ascultat o frumoasă baladă populară a minorității Bai, fata de la munte cântându-i băiatului. Această baladă tradițională e cântată În fiecare zi de mii de ani. La voi În țară aveți și voi baladă de Crăciun de acum două mii de ani până acum. E adevărat sau nu? Marlena nu se gândise niciodată la Crăciun În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
engleză: —Cu puțin timp În urmă, ați ascultat o frumoasă baladă populară a minorității Bai, fata de la munte cântându-i băiatului. Această baladă tradițională e cântată În fiecare zi de mii de ani. La voi În țară aveți și voi baladă de Crăciun de acum două mii de ani până acum. E adevărat sau nu? Marlena nu se gândise niciodată la Crăciun În felul acesta. —E adevărat, aprobă ea plină de solicitudine. —Poate, acum, că ați ascultat cântecul nostru tradițional, putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu Marlena, Esmé și Harry, iar microfonul fu coborât. —Și acum ce facem? Întrebă Harry. — Cred că vor să cântăm, Îi șopti Marlena. —Glumești! Reportera zâmbi și Începu să râdă. — Da! Da! zise ea, bătând din palme. Acum voi cântați balada. Harry făcu un pas În spate. —O, nu, spuse el și Își ridică mâinile. Nu, nu. Nu se poate. Arătă spre gât. — Foarte rău. Doare, inflamat, nu pot să cânt. Durere mare. Chiar contagios. Cred că e grav. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
interviul o apucă pe Marlena de cotul mușcat de țânțari. —Tu. Te rog cântă cântec tradițional de Crăciun. Tu alegi. Cântă! —Jingle Bells? se auzi vocea lui Esmé. Microfonul se Înfipse sub nasul ei. —Jingo Bell, repetă femeia. Da! E baladă frumoasă. De la Clopotul de Piatră la Jingo Bell1. Rog. Începeți! —Hai, mami, spuse Esmé. Marlena era Îngrozită de ceea ce plănuise fiica ei. Din toate momentele, Esmé Își alesese să fie cooperantă tocmai acum. Harry se Îndepărtă Încet, râzând și strigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Prietenii mei începuseră să câștige mulți bani și am renunțat (râde). Cântam și la cabaret, mai făceam o groază de lucruri. Am prieteni care duc viața aceasta și acum. Chiar m-au invitat să mă alătur unui cor care cântă balade. Prietenul care renunțase mai înainte la formație se angajase ca programator la o firmă și m-a întrebat dacă nu vreau să mă duc și eu acolo. Pe atunci nu știam nimic despre calculatoare. Însă, nu aveau îndeajuns de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
face altfel decât printr-o jertfă sângeroasă. Istoria religiilor, etnologia, folclorul cunosc nenumărate forme de sacrificii de construcție, de jertfe sângeroase ori simbolice spre binele unei construcții.25 În sud-estul Europei, aceste rituri și credințe au dat naștere unor minunate balade populare care înfățișează jertfa soției meșterului zidar, fără de care construcția nu poate fi dusă la bun sfârșit (cf. baladele podului de la Arta, din Grecia, a mânăstirii Argeș din România, a cetății Scutari din Iugoslavia etc.). Chiar dacă nu am stăruit prea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
jertfe sângeroase ori simbolice spre binele unei construcții.25 În sud-estul Europei, aceste rituri și credințe au dat naștere unor minunate balade populare care înfățișează jertfa soției meșterului zidar, fără de care construcția nu poate fi dusă la bun sfârșit (cf. baladele podului de la Arta, din Grecia, a mânăstirii Argeș din România, a cetății Scutari din Iugoslavia etc.). Chiar dacă nu am stăruit prea mult asupra semnificației religioase a locuinței omenești, câteva concluzii se impun de la sine. Ca și cetatea ori sanctuarul, casa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
eu scriu cu rujul pe geamul din spate noțiunea abstractă ajutor urmată de cuvintele postmodernismul noul posmodernism gradualizat so flo noile orientări de la chicago noile reprezentări arta algoritmică alternomodernismul arta transgresivă metamodernismul net art atenție se închid ușile de piatră Balada inimii țin ochii închiși în fața orologiului sau oglinzii balada din inima ta sau a mea se aliniază în cortegiul albastru și un fraged miraj dansează cu fiecare vis al somnului din somn și al singurătății la lumina mariajelor vieții cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
abstractă ajutor urmată de cuvintele postmodernismul noul posmodernism gradualizat so flo noile orientări de la chicago noile reprezentări arta algoritmică alternomodernismul arta transgresivă metamodernismul net art atenție se închid ușile de piatră Balada inimii țin ochii închiși în fața orologiului sau oglinzii balada din inima ta sau a mea se aliniază în cortegiul albastru și un fraged miraj dansează cu fiecare vis al somnului din somn și al singurătății la lumina mariajelor vieții cu ploaia și vântul arborii plâng prin frig și tăceri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
inima ta sau a mea se aliniază în cortegiul albastru și un fraged miraj dansează cu fiecare vis al somnului din somn și al singurătății la lumina mariajelor vieții cu ploaia și vântul arborii plâng prin frig și tăceri izolate balada crescută în inima mea tresare atunci când șirul anilor alege simbolurile într-un minunat regat fluturii trasează un fragil hotar între culorile suspendate în uitare și tălpile mele ce nu mai lasă urme prin lacrimi balada ascultă veșnicia și tace sub
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
prin frig și tăceri izolate balada crescută în inima mea tresare atunci când șirul anilor alege simbolurile într-un minunat regat fluturii trasează un fragil hotar între culorile suspendate în uitare și tălpile mele ce nu mai lasă urme prin lacrimi balada ascultă veșnicia și tace sub pleoapele închise ale blândului duh acum bisericile nu mai au acoperișuri doar cerul mai bate la porți străine și nimeni nu-i deschide Darul cel mare treptele ce duc spre mănăstire au pleoape arse și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
scriu. Scriu despre trăirile trecute, trăirile prezente, trăirile viitoare. Am scris și publicat în anul 2012 un roman: Viața de după viață. Am publicat poezii în revistele: Dor de Dor, Cervantes, Singur, Izvoare codrene. Viața mi-a fost o rugă, o baladă. O poruncă divină i-a arătat sufletului meu, anul trecut cum să picteze cuvinte simple, în poezie. Am fost o frunză în bătaia vântului, am devenit cu timpul o trestie plăpândă, acum doar TRĂIESC. </biography> Testament Când soarele mă va
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu mare greutate două sticle de Tuborg, fiindcă primăria decisese deja țuică, votcă, vinuri. Stăteam mută, fumând ca o nefumată, lângă violonistul din taraf (încaltea, omul foarte drăguț, într-o pauză de cântece patriotice și hore mehedințene, mi-a cântat Balada, uitându-se în ochii mei, și a cântat-o așa de frumos, de, o clipă, am iertat toată umanitatea pentru toate. În jurul meu, vocile pronunțau cestiuni de tipul: - Ce contează în ce partid suntem, dacă toți suntem români și patrioți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de dambla. Nimeni nu află rosturile lui și popa și crâșmarul îi vând calul“. În schimb, G. Ibrăileanu văzuse „o tristă simfonie“, iar Perpessicius o apreciase la superlativ. Rămâne practic necunoscută până la studiul lui Nicolae Manolescu, care o numește „o baladă a morții“. Volumul de debut Povestiri s-a numit inițial Nuvele. Ca fapt de istorie literară, prima cronică literară propriu-zisă dedicată lui Sadoveanu a fost scrisă de G. Bogdan-Duică în numărul din iunie 1904 al Convorbirilor literare. Hanul Bouluitc "Hanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gura plină. E prea târziu să mă mai schimb. Ea mănâncă meticulos și are un apetit ponderat. Sunt surprins de apetitul ei. Cafea? Cafea sau o infuzie macabră din est. Ea spală și eu usuc. Mai e și muzica. Nu baladele răgușite și moralizatoare pe care le mai ascultă uneori Selina - ci jazz, operă, muzică clasică. Îmi citesc și cartea, Freud, să zicem, sau Hitler. Nu Banii. Banii îmi produce panică, chiar și atunci când tipul povestește despre sistemul bancar italian sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
între două lupte între viață și moarte (spune Blandiana un popor vegetal) condamnat la viață mortal cu rădăcini aeriene Și aripi de pământ între vânt și cuvânt ființând blând flămând mereu de aer îndrăgostit de sânziene precum Eliade Și de balade Și de cules stele prin fân din lacrimi bacoviene făurind castele
ARIPI DE PĂMÂNT. In: Aripi de pământ by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/376_a_596]
-
de culori, Cocotă plină de rafinării- Tu, care țipi la desfrânări târzii Pe visători, cu greu, îi înfiori... Oh, sunt fecioare cu obrazul pal, Modele albe de forme fine- Și singure dorm, albe, și senine În albele crivate, de cristal... * Baladă O noapte de sineală din vremi voievodale... Plecase voievodul în lupte blestemate; Iar eu păzeam domnița închisă în cetate- O, noaptea, de sineală, de epoci triumfale... Dormeau, adânc, oștenii în noaptea diafană Când eu sării afară din cortul de mătasă-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
în plictiseala neputinței de a trăi doar cu sine. Știu că, numai și potrivindu-mi cuvintele după ritmul acela, aș putea începe să scriu, acum, orice. Chiar despre nimic, cum îmi trecuse odinioară prin cuget. Să-mi duc până la capăt Balada despre punct, începută tot aici, la „Colombo“, într-o dimineață de iarnă, când Lia (sau altcineva) îmi prezisese că, în cel mult zece ani, am să ajung inspector-șef pe județ. Era visul lor de împlinire. Piscul de pe care viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sufletul și va merge mai departe. Asta aș vrea să fiu, un popas spre mai departe“. Acum, în această dimineață la „Colombo“, urmărind mingiuca fetișcanei, simt că pot fi acel punct visat cândva. Despre care chiar începusem să scriu o baladă cu cuvinte despre tristeți care nu mă încercaseră, despre părăsiri prin care nu trecusem, cu amintiri care nu mă bântuiau, cu blândețea unei Luminări pe care o presimțeam doar, fără să știu în ce timp se ascunde, cum voi coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și oameni-scaun, despre oameni-pat și oameni-dulap, În care se aflau tot felul de haine, ce-și ducea veacul fie În salonul destinat meditativilor, fie În cel al oamenilor de acțiune; nu-i vorbise de abstracțiuni, de picioare metrice sau de balade, dar e posibil ca În curtea doctorului Perjovski să fi existat și astfel de creaturi... La Început, abstracțiunile apăreau sub formă de insecte bâzâind deasupra scaunelor și a mesei. Noimann părea că nici nu le bagă În seamă. Dar cifrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]