4,306 matches
-
ani. Nu putem accepta relicvele trecutului, lăsate de înaintașii noștri, cartiere cu străduțe de 3 metri lățime, necesare birjelelor secolului 19, căsuțe cu grădini de câte 3000 m.p. cu câte 7 copăcei în jurul ei, chiar dacă au aparținut nu știu cărui cocon, moșier, baron sau grof, a cărui statuietă ne amintește că a locuit cândva acolo. Toată lumea construiește, se modernizează după pretențiile generației actuale, dar și ale celei viitoare, nu stă nimeni să aștepte să vină alții să-i modernizeze. Este o rușine, să
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Oblet urmărește "emergența guvernanței urbane" și arată de ce în aceste noi condiții "democrația riscă". În partea de concluzii, autorul încearcă să rezume "căile urbane ale democrației moderne". Putem identifica trei mari perioade istorice în devenirea politicilor urbane în Franța. Lucrările baronului Haussmann la Paris ilustrează modul în care practica urbanistică s-a corelat cu reglementările politice care vizau evitarea tensiunilor dintre "clasele sociale". Pe acest fond s-a făcut "igienizarea" orașelor, au fost luate măsurile de dezvoltare a căilor de circulație
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
amenajarea urbană răspundea tocmai preocupării de salubrizare și de control al spațiului urban. Planurile orașelor, numerotarea imobilelor, denumirea străzilor, iluminarea spațiilor publice reprezentau încercări de ordonare a spațiului urban, în speranța unei disciplinări mai riguroase a locuitorilor. Pragmatismul vizionar al baronului Haussmann Haussmanizarea este adesea prezentată ca primul exemplu al unei adevărate politici urbane 1 concepute pe baza promisiunii de a salubriza, mări și înfrumuseța Parisul. Transformarea capitalei a fost considerabilă, iar amprenta lui Haussmann rămâne și astăzi pregnantă. Lucrările la
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai bună organizare a acțiunilor de binefacere, iar Parisul corespunde din ce în ce mai mult înaltei sale meniri"1. Haussmanizarea a avut parte de numeroase interpretări. Una dintre cele mai frecvente este aceea care o asociază cu un urbanism de reprimare 2. Gustul baronului (Imperiului) Haussmann pentru marile perspective și arhitectura impozantă s-ar explica prin acumularea tensiunilor urbane deja relevate de Revoluția din 1848. Străpungerea marilor căi strategice, grija de a facilita circulația în oraș ar fi corespuns și intenției de a face
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
din Iulie. Într-o țară în care dreptul de proprietate imobiliară trecea drept piedestalul societății, el a extins, în numele salubrității publice, dispozițiile legii exproprierii pe motiv de utilitate publică. Decretul din 26 martie 1852 nu numai că îl autoriza pe baronul Haussmann să ia măsuri de expropriere fără să consulte Corpul legislativ, dar îi oferea de asemenea și mijloacele de a-și finanța operațiunile. Astfel, decretul îi permitea să exproprieze suprafețe de teren mult mai mari decât cele necesare construirii unor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
haussmaniene. Haussmann sau Napoleon al III-lea nu aveau o concepție definitivată privind dezvoltarea urbană. Alain Cottereau, sociolog și istoric, ne spune că ar fi inexact să prezentăm acțiunea lui Haussmann ca prima mare încercare de planificare urbană 2. Dacă baronul Haussmann și împăratul au dat dovadă de voința clară de a transforma orașul, esențialul conținutului lucrărilor realizate, cum ar fi lărgirea marilor bulevarde, construirea canalelor de scurgere, îmbunătățirea alimentării cu apă potabilă a orașului, nu a făcut decât să amplifice
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
asociere incertă / 47 Prolog / 50 Partea întâi Organizarea rațională a ordinii publice. O depolitizare voluntară a spațiului urban / 63 Capitolul 1. Crearea orașului modern / 65 Lucrările lui Haussmann: alianța viziunii princiare cu speculația / 65 Flagelurile orașului / 65 Pragmatismul vizionar al baronului Haussmann / 68 Accelerarea logicilor segregării urbane / 75 Nașterea politicilor urbane / 78 Inițiativa responsabililor municipali și a unei elite reformiste aflate de partea industrializării / 78 Planificarea urbană pusă la proba proprietății funciare / 81 Inventarea ideologiei politicii locuinței / 83 Indiferența politică a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Socotiți că publicând scrierile mele am abdicat de la rangul pe care îl ocup în societate? Oare nu știți că aparțin măreției Franței? Ați vorbi așa unui Montmorency?“ A! - mi-am zis eu în sinea mea - iată-l pe dragul de baron! Liberal și filozof când pledează pentru rebelii din America, arhiepiscop și ambasador atunci când îi sunt criticate lucrările. Domnul de Pradt a ținut o lungă predică pe tema la care m-am referit adineaori și a încheiat-o prin această frază
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
al XV-lea. BACCIOCHI, MARIA-ANNA, zisă TELISA ăAjaccio, 1777 - Trieste, 1820). Este sora lui Napoleon Bonaparte. Se căsătorește cu Felix Bacciochi, care devine prinț de Lucca și Piombino; mai târziu, moare ca ducesă de Toscana. BARANTE, AMABLE GUILLAUME PROSPER BRUGIÈRE, baron de ăRiom, 1782-Barante, 1866). Om politic, diplomat, isto ric. Din 1820 până în 1830 participă la opoziția liberală. Senator, membru al Academiei Franceze; a scris, printre altele, bio grafia politică a lui Royer-Collard ă1861), portretizat în pre zentul volum de Charles
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în 1816 se căsătorește cu Albertine de Staël, fiică a Doamnei de Staël. BROGLIE, ALBERTINE DE STAËL, ducesă de ă1797- 1838). Al patrulea copil al Doamnei de Staël, născută cu un an înainte ca mama sa să se despartă de baronul de Staël-Holstein. Se căsătorește în 1816 cu ducele de Broglie. CALONNE, CHARLES ALEXANDRE DE ăDouai, 1734- Paris, 1802). Economist și om politic, controlor general al finanțelor sub Ludovic al XVI-lea, între 1783 și 1787; propune egalitatea tuturor în fața unui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nume ale veacului, vestit peste hotarele Franței; a fost în corespondență cu împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei și cu Stanislaw Poniatowski, viitorul rege al Poloniei, care a primit-o cu fast la Varșovia, în 1766. -GRIMM, FRIEDRICH MELCHIOR, baron de ăRegensburg, 1723-Gotha, 1807). Critic literar și de artă german, de expresie franceză, stabilit în Franța; publică între 1754 și 1782 Corespondența literară, filozofică și critică, cronică lunară, sub formă de scrisori adresate din Paris marilor suverani ai Europei, pentru
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
trat de la el și un volum de corespondență, interesant ca mărturie de epocă. KRÜDENER, BARBARA JULIANE VON VIETINGHOFF, baroană de ăRiga, 1764-Karasubazar, Crimeea, 1824). Mistică, scriitoare de expresie franceză. Dintr-o familie bogată, se căsătorește la 19 ani ă1783) cu baronul Krüdener, diplomat cu care călătorește la Veneția și în Danemarca; are o relație pasională cu unul dintre secretarii de legație, Aleksandr Stakiov, care, părăsit de baroană, se sinucide; de aici înainte locuiește, cu intermitențe, la Paris, unde frecventează societatea înaltă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a regelui - 20 ianuarie 1793. După declanșarea Terorii, odată cu votarea legii suspecților, la 17 septembrie 1793, a fost el însuși judecat de Tribunalul Revoluționar și executat. Este tatăl lui Ludovic Filip, ultimul rege al Franței ă1830 -1848). -PRADT, abatele DOMINIQUE, baron de ăAllanche, 1759- Paris, 1837). Ambasador în Marele Ducat al Varșoviei, sub Napoleon I Bonaparte, care îl destituie, făcându-l responsabil de eșecul campaniei din Rusia ă1812). RASPAIL, FRANÇOIS-VINCENT ăCarpentras, 1794- Arcueil, 1878). Chimist, medic și om politic. Face parte
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
încă din 325 A n to lo gi a p or tr et u lu i copilărie, în salonul celebru al mamei sale, pe Diderot, D’Alembert, Bernardin de Saint-Pierre, Doamna Geoffrin, Doamna du Deffand. În 1786 se căsătorește cu baronul de Staël-Holstein, ambasador al Suediei la Paris, cu 17 ani mai în vârstă decât ea. Propriul ei salon, din rue de Bal, este frecventat de personalități ca La Fayette, contele de Narbonne, Montmorency, Talleyrand, care în vremea Revoluției practică o
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
interferează cu eficiența sau calitatea; b) analiza acestora și identificarea soluțiilor specifice; c) transmiterea recomandărilor către echipa managerială, pentru analiză; d) implementarea soluțiilor (dacă sunt acceptate) sau transmiterea către grupul de discuții a obiecțiilor; e) analiza succesului soluțiilor implementate (R. Baron, 1983, p. 558). Această strategie se folosește la rândul său de metode de culegere a datelor, brainstorming, organizatoare grafice etc. Asemănător team-building-ului, strategia cercurilor calității promovează comunicarea și dezvoltă un climat organizațional deschis, flexibil, propice motivării personalului și creării sentimentului
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
H. J., Feldman, D. C., 1986, Organizational Behavior, McGraw-Hill Book Company, New York. Baker, R., Mednick, B., 1984, Influence on human development, Klumer-Nijhoff, Boston. Bandura, A., 1986, Social Fundations of Thought and Action: A Social Cognitive Theory, Prentice Hall, New Jersey. Baron, R., 1983, Behavior in Organization, Allyn and Bacon, New York. Bartlet, C. G., 1991, Le management sans frontières, Les Édition d'Organisation, Paris. Baum, J. A. ed., 2002, Companion to Organizations, Blackwell Publishers, Oxford. Beaty, R. W., Ulrich, D. O., 1991
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Iași. Goffman, E., 1959, The Prezentation of Self in Everyday Life, Doubleday Anchor Boocks, New York. Golu, P., 1989, Fenomene și procese psihosociale, Editura Științifică și Encoiclopedică, București. Graham, H. T., Bennet, R., 1998, Human Resources Management, Pitman Publications. Greenberg, J., Baron, R., 1993, Behaviour in Organizations, Allyn & Bacon, Boston. Haag, D., 1981, Pour le droit a l'éducation: quelle gestion, UNESCO, Paris. Hamdouch, A., 1998, "Schimbarea organizațională și strategiile concurențiale ale firmelor", în A. Neculau, Psihosociologia schimbării, Editura Polirom, Iași. Handy
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
înțelegător, așa că am primit doar o amendă de treizeci de lire. Poate m-or chema la următorul război, dar tot nu mă duc. (Playwrights at Work). Pinter a mers în turnee între 1954 și 1957, sub numele de scenă David Baron. Când și-a scris prima piesă, în 1957, n-avea casă, era mereu în turnee, juca tot soiul de roluri în orașe provinciale. Și-a câstigat uneori existența ca chelner, portar, spălând vase, vânzător de cărți, îngrijitor. Între 1956 și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ludovic al IX-lea, este perioada pătrunderii capețiene în sudul regatului: Ludovic al VIII-lea face un mare turneu în regiunea Languedoc pentru a afirma drepturile regelui asupra principatelor meridionale imediat după cruciada împotriva albigenzilor dintre anii 1209-1213, dusă de baronii din nord la inițiativa papei Inocențiu al III-lea. Ludovic cel Sfînt. Domnia lui Ludovic cel Sfînt (1226-1270) a dat numele său acestui secol: pentru că, în interiorul regatului, ea marchează apogeul unei anumite forme de guvernămînt monarhia feudală , care, folosind toate
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
militare. În toate aceste conflicte, regele caută și obține alt semn de modernitate sprijinul opiniei publice din regat: cu acest rezultat sînt convocate și pentru prima dată la Paris în 1302 contra lui Bonifaciu al VIII-lea mari adunări de baroni, de ecleziastici și de burghezi care sînt la originea stărilor generale. Reunite pentru a aproba politica regelui și pentru a-i procura noi resurse pe calea impozitului, ele contribuie la exaltarea puterii regale. Perfecționarea instituțiilor Creșterea domeniului. Punctul de plecare
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
toți locuitorii regatului pot face de acum înainte apel în legătură cu judecățile pronunțate pe domeniu și în afara domeniului. La sfîrșitul secolului este creată *Camera conților curia in compotis -, care verifică gestiunea resurselor financiare în creștere ale regalității. Dacă vasalii și marii baroni continuă să frecventeze cu asiduitate curtea regelui, o nouă categorie de agenți competenți și zeloși în serviciul puterii regale populează organismele centrale și umple birourile acelor baillis și seneșali. Pe aceste baze, regele poate începe să se comporte ca suveran
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
birourile acelor baillis și seneșali. Pe aceste baze, regele poate începe să se comporte ca suveran în regatul său. Astfel, Ludovic cel Sfînt a putut să impună cursul monedei regale în întreg regatul și să caute să limiteze războaiele dintre baroni. Dar măsura cea mai eficace pentru dezvoltarea puterii regale a fost generalizarea, prin același Ludovic al IX-lea, a apelului la justiția regelui: imageria populară, care îl reprezintă exercitînd această justiție sub stejarul de la Vincennes, nu este greșită (document, p.
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
femeilor de la succesiune: mai întîi ideea că demnitatea de rege al Franței, ca aceea de papă sau de împărat, era prea înaltă pentru a reveni unei femei (și așa va apărea legea *salică); apoi, îndepărtîndu-l pe Eduard al III-lea, baronii Franței au refuzat un prinț care "nu se trăgea din regat": prima schițare a unui sentiment național. A-l îndepărta pe Eduard însemna de asemenea să agravezi litigiul franco-englez. Am văzut deja principalele etape ale rivalității seculare care îi opuneau
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
neagă jurămîntul, îi aruncă lui Filip al VI-lea provocarea, în 1338, și își ia titlul de rege al Franței. Eduard avea numeroase atuuri: marele cap de pod din Guyenne și un altul în Ponthieu, susținerea flamanzilor și a numeroși baroni, normanzi și bretoni, în special. El avea de asemenea inițiativa operațiunilor. Începînd cu 1340, el distruge flota franceză din portul flamand Ecluse. El poate de acum să debarce în fruntea unor trupe puțin numeroase, dar foarte motivate de atracția bogățiilor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
le mai aduce și două semne de distincție socială, mai ales, *Legiunea de onoare și intrarea în această nouă nobilime care ia naștere în 1806 în sînul familiei imperiale și se organizează în 1808 cînd mareșalul devine alteță serenisimă, ministrul, baron, iar președintele colegiului electoral, conte. Aceste noi elite aveau să se amestece cu vechea nobilime iar întregul avea să asigure susținerea dinastiei. Viitorul va arăta repede limitele acestor noutăți. Dereglarea sistemului. Dacă societatea dă către 1810 o impresie de bună
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]