3,230 matches
-
le deschise una după alta. O bucătărie, cu oficiu, camere frigorifice și o mică sală pentru prânz. Apoi alte cinci camere, fiecare cu sală de baie și un mic culoar care dădea într-o încăpere de dimensiuni impresionante aflată în beznă, părând a adăposti o imensă grădină în interiorul arborelui. Când inspectă și ultima cameră fu sigur că Eldred Crang nu era acasă. Fără îndoială, până la urmă trebuia să apară, dar absența lui ridica acum o problemă de ordin psihologic. Deznodământul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
n-a fost avertizată de pericol. Într-un mic hol de trecere situat în fundul apartamentului, găsi două uși față în față. Le deschise pe rînd. Ca și celelalte din casă, nu erau încuiate. Una dădea în bucătărie, iar cealaltă ― în beznă. Lumina din hol nu era prea puternică, dar, când ochii i se obișnuiră cu penumbra, văzu că este vorba de un fel de subterană. Lumina nu bătea mai mult de cincizeci de pași, dar Gosseyn avu impresia că hruba se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nou să cadă. Și abia dacă-și dădu seama c-o făcuse. Mâinile îi tremurau, iar genunchii înmuiați nu-l puteau duce. De la bun început remarcase că e întuneric în jurul lui. Dar abia acum această constatare căpătă o nouă dimensiune. Bezna! Bezna cea fără umbre și neândură-toare. Îi apăsa ochii, creierul. Simțea contactul veșmintelor pe pielea sa și duritatea solului lemnos sub tălpi. Dar într-un asemenea întuneric copleșitor, păreau a fi simple atingeri materiale percepute de o entitate fără trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să cadă. Și abia dacă-și dădu seama c-o făcuse. Mâinile îi tremurau, iar genunchii înmuiați nu-l puteau duce. De la bun început remarcase că e întuneric în jurul lui. Dar abia acum această constatare căpătă o nouă dimensiune. Bezna! Bezna cea fără umbre și neândură-toare. Îi apăsa ochii, creierul. Simțea contactul veșmintelor pe pielea sa și duritatea solului lemnos sub tălpi. Dar într-un asemenea întuneric copleșitor, păreau a fi simple atingeri materiale percepute de o entitate fără trup. Obscuritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lipsită de vreo semnificație. "Pot să rezist ― își spuse Gosseyn ― două săptămâni fără mâncare, trei zile fără apă." Dar tot el admise, în sinea lui, că situația nu este chiar atât de disperată, în ciuda amintirii kilometrilor de tunele cufundate în beznă. Aceasta deoarece, în mod sigur, tubul distorsorului nu fusese reglat la întâmplare pe un tunel oarecare din arborele venusian. Pe undeva, prin apropiere, trebuia să se afle un Ioc bine definit, la care să poată ajunge fără dificultate. Tocmai voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
la trupul meu sau explorînd abisurile vitraliului, mă transform continuu. Doar vocea asta rămîne stranie, impersonală ca mesagerul cuiva. V. mergi în întuneric. Pietrele caldarîmului strălucesc în jur un întuneric greu. Căldura străzii pe care colinzi se desprinde încet din beznă abia ghicind licărul șopotitor al fîntînilor. V. tînăr oscilează între Robinson și homo viator. Pelerinul prin existență în căutarea propriei datorii. Un Crusoe părăsit în mijlocul vieții și, pe care numai izolarea îl face s-o identifice și s-o iubească
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
apropie de cel liber. Poate că știu că, prin urîțenie, creația își apără taina de dezintegrarea pe care oamenii o emană. Vînător de vrajă și tu, amestec de sublim și infernal, dispari odată cu ea. Nu înțelegi. Doar orbilor așteptînd în beznă li se revela legea lumii din zgomote îndepărtate. L-ai înghițit pe Don Juan dar, nu uita : ca să adori iubita nu trebuie să încerci s-o cîntărești. Distrugi zîna din ea. Pentru că, de măsurat, se poate măsura numai murdăria. Frumosul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și universul se destramă ca și cum nici n-ar fi fost.” Scriitorul V., ascuns în trupul suferind îmi pare c-am reușit să te trag, tinere, în simultaneitatea vitraliului. Pasărea violet plutește deasupra amîndorura deși privirea ta încordată spre a străpunge bezna zorilor nu o vede. Îți pare că e însăși noaptea. Te uiți la altceva ca atras: o femeie plină de somn greblează nisipul și frigul inocent se interpune între simțirea ta și suferința logodnei cu marea. Infidelitate peste tandrețea visurilor
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ce nu permite viața e rău. Iar răul este pretutindeni, doar viața pare a fi un accident. Te bucuri și bucuria fuge. Și ești mirat că tot ce a ținut pînă acum omului capul sus, pe tine te afundă în beznă. Ți se pretind sacrificii demente ce nu ajută nimănui. Iar nefăcîndu-le, ești sancționat. Ai încălcat porunca zero. Cea care le ține pe toate. Pedeapsa e unică indiferent cît de mare ți-e refuzul. Punîndu-ți cămașa pe dos ți se ia
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Doctor mă privește speriat: „-Deci tot ce facem noi, întreaga zbatere pentru mîngîiere și speranță e doar o amăgire?”-întreabă el. „-Spui că ne petrecem existența căutînd să uităm ceva ce-ar fi singurul antrenament pentru a putea petrece durerea, bezna? Bine dar, e groaznic!” Are dreptate să se înspăimînte. Descoperirea lui V. tînăr are ceva neomenesc. Și-l văd cu greu cum intră fascinat în presupusa împărăție a normalității cruzimii. În jurul meu apele au urcat și simt cum în jur
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-i dea iubirii veșnicie.” Tînărul Doctor se ridică de pe scaun și umplîndu-și un pahar cu apă îl bea pe nerăsuflate. În Tenotihuacan zgomotele s-au potolit. Bărbații tineri cîntă și mîngîie femei. Alături, lîngă mine Netzahalcoyotl recită: „-Ni-e soarta veșnicia beznei/și doar o scurtă clipă lumina 3.” Numai durerea îți dezvăluie strălucirea clipei de sănătate, temeinicia vieții ca grînă. „-Ai înnebunit la abatoare, acolo”-îmi replică Doctorul și mă miră că tocmai el vorbește așa, ca o domnișoară oripilată de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a putut precipita din gol, ci o explozie de sens a reușit acoperirea. Și stau alături acum, înfrățite, învolburate, cea mîngîiată de cuvînt, lumina, și întunericul cald și protector, substanța cea încă ne-bine-cuvîntată. Mi-e dragă strălucirea. Mi-e dragă bezna nopții protectoare. E uterul cel fără răutate din care urmează să mă nasc. Îndată văd cum, la Poruncă, acestea două se despart și le cunosc distinct și încă-mi par mai blînde, mai curate. Temperatura trupului scade o gradație. Se
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
incomodă. Nici un răspuns. Bătu violent cu pumnul și își ascuți auzul. Nici un răspuns. Apăsă pe clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza de soare tăia bezna ca o sabie de samurai înfiptă în gheața unui lac. Rămase în ușă, urmărind fâșia de lumină traversată lent de suspensii infinitezimale de praf și fulgerător de molii, stârnite de lumină. în spatele unei lăzi încinse cu benzi de fier zări
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
punea capăt discuției și vizitei. Bătrânul înțelesese că lui îi fusese pregătit conținutul cufărului, îl trase afară și închise ușa în urma sa. Praful se reașeză, moliile reintrară în somnul lor de postav, aureola se stinse, iar cele două jumătăți de beznă, despărțite de lumină, se repeziră una-ntr-alta, ca două reptile în rut. Târî cu greu lada până acasă, se așeză lângă ea și o privi mult timp, încercând să-i ghicească miezul ascuns de coaja ferecată, neîndrăznind s-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
făcu nevăzut în piatra muntelui. Bătrânul îl urmă într-un soi de galerie naturală, strâmtă și joasă, prin care te puteai strecura cu greu, de-a bușilea. Câteodată locul se înălța, cât să stai încovoiat în picioare, dar fiind întuneric beznă Bătrânul continua să înainteze târâș. Din loc în loc galeria se bifurca și, pentru a-l putea urma pe călugăr, Bătrânul trebuia să-și ascută auzul. Îl încercă un sentiment nou. Nu era panică sau spaimă, căci nu avusese prilejul să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
umed și vegetal. Era unul din locurile acelea suspendate în timp, pe care îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din zid. Va părea o fantomă ce stă și așteaptă să dispară prin țevile ce ies ca niște fire de păr crescute în tencuială. Destul de probabil că s-ar face nevăzut dacă nu ar simți ceva ciudat mișcându-se în bezna din spatele său. Dar cu siguranță că nu se va întoarce spre făptura ce l va fixa, doar îi va spune că venise, că se ținuse de cuvânt, dar că nu găsise pe nimeni. Vietatea tăcută din spatele său îi va stârni
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fi rămas în autobuz mi se părea de nesuportat. Voiam să mă întorc acasă. Dar oare chiar trebuia? 257 m-ar fi dus dincolo, dar cum?... când?... până unde? M-am cuibărit mai bine în palton și, prin noroi, în beznă, m-am întors în oraș. Cucoana cu crizanteme a mers o vreme în urma mea, apoi a cotit pe o străduță spre stația de metrou. Pe măsură ce mă afundam tot mai adânc în ploaie, începea să-mi pară rău că nu dezlipisem
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a exprimat“ (Metafizica, 1005 b). Nu ar trebui, așadar, să citim literal un astfel de enunț. Lectura literală te lasă cu impresia unei afirmații complet absurde, în sensul comun al cuvântului. Doxograful de mai târziu confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician analitic, iar celălalt ca doxograf al lumii sale. Iar metafizicianul constată, în același timp, că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
plus sau minus și dacă au atmosferă ori este foarte rarefiată ori irespirabilă pentru om. Poate Marte a avut căndva condiții și viață în stadiu embrionar dar un mare cataclism vulcanic i-a schimbat axa de rotație băgăndu-l într-o beznă totală și o iarnă fără sfărșit de peste 120 de grade minus. Dar, peste miliarde de ani - animație - Marte s-ar putea să aibă iar condiții pentru viață. în continuare vă propun să vedem cam ce fel va arăta Pămăntul, nu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
pipăind cu mâinile la un fișet și avu impresia că a dat peste un vagon de marfă. Șinele Însă nu se găseau nicăieri. Iar În loc de traverse, tot dădea peste lăzi și sticle goale. Nu era prea plăcut să navighezi prin beznă și să te Împiedici de fel de fel de ambalaje la fiecare sfert de pas! Totu-i părea străin. Nici un obiect nu se afla la locul său. Acolo unde ar fi trebui să fie ușa, se afla coșul de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la culcare cu o seară înainte în asemenea circumstanțe fizice. Dar, din moment ce nu se simțea în nici un fel amenințat, faptul că nu-și amintea nu-l deranja. Pentru că - era o paralelă fantastică. "Eu, gândi Gosseyn, mă aflu, de fapt, în beznă. Aproape imediat, a început percepția. Dar nu mi-a dezvăluit nimic care să arate vreo legătură directă cu universul - sau ca realitatea, oricare ar fi ea... Era o conștiință fluctuantă, tipic umană. Pentru că, chiar în momentul în care avea acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
forțele interstelare ale lui Enro cel Roșu. ...Îi cunoscuse pe oameni ca Eldred și Patricia, Crang și Leej, femeia care ghicea Viitorul, și... Pauză! Alungarea acestor amintiri. Sau mai degrabă înțelegerea că ele nu aveau nici o legătură evidentă cu această beznă ca smoala. Cum am ajuns aici? Nu era un gând care-i neliniștea, dar era o întrebare normală... Evident, nu era nevoie de neliniște, sau teamă de orice fel. În fond și la urma urmei, în orice moment putea vizualiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
orice-ar fi să fie. Dar, uf, nu înțeleg nimic." "Întinde-te pe spate, dragule." Vocea Patriciei venea și ea, nu știa cum, din alt gând. "Dă-i voie doctorului să te controleze." Lui Gilbert Gosseyn, stând acolo întins în bezna a ceea ce putea fi un mormânt, dar probabil nu era, îi veni ideea că, mintal, nu prea stătea bine. "Acum îmi amintesc, gândi el tulburat, eram pe cale să realizăm saltul din această galaxie în cealaltă, dar..." Când mintea sa ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]