4,944 matches
-
cum, când tu arăți neschimbată? Dinaintea ochilor Îmi apăru iarăși trupul Lindei, prăbușit peste vasul toaletei, cu capul răsucit lângă bazin și ochii holbându-se reci la tavan. Sângele se scursese din rana de pe tâmplă, coagulându-se În părul ei blond și lăsându-i chipul atât de palid, Încât fardul de pe ambii obraji se observa strident. Pe podea erau câteva picături de sânge, iar pe vas, În spatele ei, se vedeau dâre mari, Întinse. Unul dintre brațe, și acesta plin de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
undeva, din spatele meu. Am recunoscut de Îndată vocea. Și, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, ea era singura persoană care mă striga astfel. Urăsc din răsputeri să mi se spună Samantha (mă face să mă gândesc la pipițele blonde și neroade de la televizor) și bănuiam că ea știa asta foarte bine. Resemnată, m-am Întors În direcția strigătului. — Salut, Baby, am răspuns. * * * Fusesem colegă cu Baby Thomson la arte plastice și, de-atunci, nu mai scăpasem de ea. Lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aflați care mai e ultimul răcnet În materie de modă, sunați-o pe Baby și Întrebați-o ce poartă În acea clipă. Acum, stilul era evident de vampă a anilor ’40. Ultima dată când mă Întâlnisem cu ea, avea părul blond și scurt. Acum, era șaten Închis, lăsat pe ceafă, cu cărare pe-o parte și prins cu o agrafă de păr cu strasuri. Nu era nimic Întâmplător În această Înfățișare: firma de PR pentru care lucra Baby reprezenta o puzderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a luat de mine, nu m-am mai putut controla. Mi-a spus că eram o proastă să-l tot aștept pe Derek. Oare nu vedeam, Întreba ea, că nici măcar nu eram genul lui, pentru că el preferă fetele albe și blonde? Îmi pierdeam vremea și, indiferent cât aș fi așteptat, aveam să rămân mereu doar o roată de rezervă. Și multe, foarte multe astfel de lucruri. Știi cum era Linda, Sam. Spunea orice-i trecea prin cap dacă era convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe vine ca să strige, cu glas răgușit: — Cazacii sunt deja aici, fac cordoane de jur Împrejurul hotelului! Am coborât În grabă scara. Odată ajunși În holul de la intrare, am adoptat din nou un umblet demn, mai puțin suspect. Un ofițer cu barbă blondă, cu chipul tras mult pe frunte, cu ochii măturând ungherele Încăperii, tocmai intra pe ușă. Fazel n-a avut timp decât să-mi șoptească: „La legație!”. Apoi s-a despărțit de mine, s-a Îndreptat spre ofițer, l-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apelat constant la el pentru acest rol. Îl joacă de minune. Și plânge de-adevăratelea! În acel moment, bărbatul cu sabie revine, țopăie zgomotos În jurul lui Baskerville. Ultimul Încremenește, cu un bobârnac face să-i cadă pălăria, descoperindu-și părul blond, despicat cu grijă, pe partea stângă, de o cărare, apoi, cu o Încetineală de automat, cade În genunchi, se Întinde la pământ, o rază Îi luminează fața de copil umbreb și pomeții strălucind de lacrimi, o mână din preajmă aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ultima lui cămașă a avut o gaură rotundă. La noi nu era nici unul ca el. Tovarășul nostru avea păr destul, când vorbea tare, nu părea hotărât și, până să se hotărască, tata stingea televizorul. Fontana di Trevi. Acolo merg femeile blonde să facă baie și, când strigă „Marcello”, bărbații îmbrăcați în costum își scot pantofii și intră după ele în apă. Toate astea le văzusem odată, într-un film. Cu câteva zile înainte, tata și mama discutaseră despre el, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
altul, cuminți, ca frumoasa din pădurea adormită sub puterea vrăjii. Când mă dureau picioarele, mama mi le masa cu oțet, pe urmă le înfășura în prosoape calde. Pulpele Annei sfredeleau apa, aproape așteptam ca părul ei brun să se facă blond și sânii să-i crească încă o dată pe-atât. Atunci aș fi lăsat-o să mă strige Marcello, iar eu aș fi numit-o muiere. Muierile sunt acele ființe care îi înăbușă pe bărbații tineri cu sânii lor. Mamele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mulți bani, se mută cu toții într-o casă cu grădiniță în față, iar un băiat le aruncă din goana bicicletei ziarul de dimineață la ușă. Tata ducea un sac mare în spate și în urma lui venea Pietro, vecinul. Pietro era blond, cu ochii albaștri, avea pielea arsă de soare și tăbăcită, părea un marinar care o urmărise pe Moby Dick. Pietro a venit înspre mine și mi-a trecut mâna stângă prin păr. Am simțit la fel ca atunci când mă mângâiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Anul următor, în iulie, a venit și Lea la râu. Ea locuia într-un cartier vechi al orașului, în spatele pieței și, cu toate că avea o înfățișare de înger, știa bine cum să se poarte cu băieții din clasele mari. Avea părul blond, neted și lung, șolduri late și două mere mici tăinuite sub bluză. Purta pantalonași scurți-scurți, gata să plesnească pe ea de strâmți ce erau și Dorin, stând în mașină alături de mine, aproape mi-a găurit coastele cu cotul. Când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
viață dulce, deci acolo se găsea chiar la ea acasă. Am făcut invitații și mi-am pregătit locuința pentru musafirii care aveau s-o ia cu asalt. Cei dintâi au sosit cu câteva ceasuri mai devreme, unele femei se vopsiseră blonde, pentru că aflaseră că actrița din rolul principal era blondă, însă cu sânii nu se putea face nimic, mărimea lor nu putea fi schimbată de pe o zi pe alta. De aceea femeile au preferat să-și acopere sânii, căci faima sânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
acasă. Am făcut invitații și mi-am pregătit locuința pentru musafirii care aveau s-o ia cu asalt. Cei dintâi au sosit cu câteva ceasuri mai devreme, unele femei se vopsiseră blonde, pentru că aflaseră că actrița din rolul principal era blondă, însă cu sânii nu se putea face nimic, mărimea lor nu putea fi schimbată de pe o zi pe alta. De aceea femeile au preferat să-și acopere sânii, căci faima sânilor lui Eckberg ajunsese la noi cu mult înaintea filmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Când au dat drumul la film, seara târziu, în mica mea sufragerie n-ai fi avut unde să arunci un ac, căci din păcate arhitecții noștri socialiști nu-i luaseră în calcul pe italieni și filmele lor, nici pe actrițele blonde cu sânii mari. Cei mai mulți dintre oaspeți ședeau pe podea, câțiva își găsiseră loc pe balcon, stăteau sprijiniți de pervaz și priveau prin ferestrele deschise. Un ssst a trecut printre rânduri. Filmul nu și-a ținut promisiunile, dar seara nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
altul decât cu cel cucerit de mine, domnule Teodorescu, se găsise ea să flirteze. Și neîndoielnic avea succes, pentru că el îi răspundea. Și toate astea, doar fiindcă e cu trei-patru ani mai tânără decât mine și și-a vopsit părul blond. Blonda cea vopsită, domnule Teodorescu, mi-a suflat mie un bărbat frumos. În aceeași secundă mi-au căzut solzii de pe ochi. Prin urmare, de aceea mă întrebase ce impresie îmi fac mie bărbații tineri și dacă, la nevoie, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
intervenise în schimbul lor de mesaje de la distanță. Și, într-o zi, el o întrebase cine e nebuna care stă în apartamentul de sub ea. Femeia face întruna semne, probabil i s-a năzărit că el încearcă să intre în legătură cu ea. Dar blonda încă nu avusese curaj să discute direct cu doamna Ianu.” Acum râdeam și eu, fiindcă tata povestea astfel, încât nu-ți puteai stăpâni râsul. Tata mi-a dat un bobârnac în creștet și a spus mai departe: „Vezi tu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nici măcar nu știu unde anume. Nici măcar nu am cum să îl chem la căpătâiul fiicei sale bolnave, să îi mângâie fruntea, să se uite în gâtul ei, să ne consultăm ce anume să facem, mă întorc înfrântă în camera ei, buclele ei blonde sunt răsfirate pe pernă, acoperind fața aceea dragă, dormi, iubita mea, murmur eu, dormi și trezește-te sănătoasă, dar dintr-odată se ridică în fund, arată spre ușă cu un deget tremurând, ca și când ar fi văzut o stafie, cine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Douășase. — SÎnt mari? — Exact cum Îi vor oamenii. — O, Nick, ce-aș vrea să nu-i vinzi... — Îmi dă un dolar pe juma’ de kil. Sora sa era bronzată puternic și avea ochii căprui Închis și părul șaten, cu șuvițe blonde, de la soare. Ea și cu Nick se iubeau mult și nu le păsa de ceilalți. Se gîndeau mereu la restul familiei ca fiind ceilalți. — Au aflat totul, Nickie. Au zis că vor să te dea drept exemplu și să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
au pe cineva. Dacă și el s-ar îndrăgosti, m-aș sinucide. Îmi amintesc că și Daisy, cea mai bună prietenă a mea, este și ea singură. Dar arată superb și nu se pune la socoteală; în definitiv, dacă ea, blondă și mortală cum e, nu-și poate găsi pe cineva, eu ce speranțe mai am? Așa că mă întorc, închipuindu-mi că voi vedea o tipă privindu-l drăgăstos pe Davey. În locul ei este un bărbat de seama noastră, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că voi vedea o tipă privindu-l drăgăstos pe Davey. În locul ei este un bărbat de seama noastră, poate chiar cu câțiva ani mai în vârstă. Sau poate arată mai bătrân datorită aerului de siguranță și a calmului său. Este blond, cu un păr des, dat pe spate, are ochii de un verde-gri incert și o bărbie puternică. E foarte chipeș. Barba îi este aranjată impecabil, cu toate că mai are unele fire de păr rebele. Îmi amintesc de pielea catifelată a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
argint cu monogramă ale lui Finn, de costumele elegante ale lui Barney, poți vedea cât de izbitoare e asemănarea dintre ei. De fapt, Barney e un pic mai chipeș: are nasul mai drept, ochii sunt de un albastru deschis, părul blond e mai strălucitor decât cel cu aspect spălăcit al lui Finn. Dacă nu-i vezi împreună, poți crede că sunt identici. Doar când sunt amândoi observi subtilele diferențe dintre ei. Barney e cu un centimetru mai înalt, ceea ce îl scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am făcut să merit asta. Lui Daisy nu prea pare să-i pese. Își bea băutura obișnuită pe gratis și afișează zâmbetul ei larg, fermecător, care îi face pe toți bărbații să o dorească imediat. N-o invidiez. E înaltă, blondă, zveltă și are ochi albaștri, se îmbracă numai cu haine foarte scumpe și întotdeauna trebuie să aibă măcar un umăr gol. Țin la ea foarte mult, e o prietenă de nădejde. Uneori mă întreb cât e de bine pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gând să-l însoțesc pe Liam în alcovul lui de burlac) și n-aș face altceva decât să scrâșnesc din dinți și să-mi înec amarul în alcool. Nu, mulțumesc! Distrează-te singur! O tipă dă buzna în încăpere. E blondă și arată foarte bine, mi se pare cunoscută, e îmbrăcată în așa fel încât ai impresia că e suficient să tragi un șnur al rochiei și ar rămâne complet goală. —Liam, ești aici, dragule? îl strigă cu o voce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
picior, dacă se află în zona rezervată celebrităților. Într-un astfel de loc n-am cum să întâlnesc pe cineva serios; bărbații care participă la o astfel de petrecere sunt interesați doar de femeile în genul lui Daisy, înalte și blonde. Nici măcar nu se poate purta o conversație, deoarece muzica e prea tare. În fine, chiar dacă n-ar fi o petrecere stupidă cu scop promoțional, aș fi la fel de nemulțumită. Și să întâlnesc un tip pe placul meu, n-aș ști ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aproape că nici nu s-ar vedea, dacă nu ar fi conturați puternic cu un creion dermatograf; are buze subțiri, date cu ruj roz pal. Mă întreb cum naiba o tipă atât de neatrăgătoare - are totuși o claie de păr blond foarte frumos, dar atâta tot - și-a găsit un bărbat care să-i facă doi copii. Eu, care nu arăt nici pe departe așa de rău, sunt singură, iar ovulele mele n-au nici o șansă să fie fertilizate. A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mă uit la ea și o aprob din priviri. Lipsa de respect a lui Daisy față de sine ne surprinde. Jennifer încearcă să-mi zâmbească timid. Văd că Ben și Finn se uită foarte uimiți. Pare de necrezut că o tipă blondă, înaltă, frumoasă și cu o slujbă de invidiat are o părere așa de proastă despre propria persoană. —Bănuiesc care e problema, continuă ea. Nu reușesc să trec de cele cinci stadii despre care v-am spus și vouă, așadar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]