2,653 matches
-
familia Mavrocosti. Ei erau străini de aceste meleaguri, fiind urmașii unui crescător de oi nomad pe nume Costea Negru. Sosiți în Moldova, Mavrocosteștii ar fi slujit întâi la boierii Leca (originari din răzeși), cumpărând în timp o parte din moșia boierească și încălcând apoi abuziv hotarele Leculeștilor pe măsură ce foștii răzeși au sărăcit. Culoarea negricioasă a ultimilor descendenți ai familiei este explicată de prințul Lupu Mavrocosti prin faptul că strămoșii săi s-ar trage din migratorii pecenegi, dar adevărul este că bunica
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
tainic al animalelor și păsărilor care își exprimă îngrijorarea față de planurile de defrișare a pădurii. După semnarea contractului, prințul simte unele mustrări de conștiință. Un număr mare de oameni se opune tăierii pădurii: țiganii lingurari care trăiau în apropiere, feciorul boieresc Marandache, pădurarul Neculai Peceneaga, fostul răzeș Sofronie Leca (administratorul moșiilor boierești) și chiar sora prințului, Kivi Mavrocosti. În plus, în aceeași vară se obține o recoltă abundentă de grâu cu care s-ar fi putut plăti o parte importantă a
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
de defrișare a pădurii. După semnarea contractului, prințul simte unele mustrări de conștiință. Un număr mare de oameni se opune tăierii pădurii: țiganii lingurari care trăiau în apropiere, feciorul boieresc Marandache, pădurarul Neculai Peceneaga, fostul răzeș Sofronie Leca (administratorul moșiilor boierești) și chiar sora prințului, Kivi Mavrocosti. În plus, în aceeași vară se obține o recoltă abundentă de grâu cu care s-ar fi putut plăti o parte importantă a datoriei. Din cauza faptului că localnicii refuză să participe la tăierea pădurii
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
mai influenți lăutari dina a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Alături de Angheluș Dinicu, Radu Ciolac, Sava Pădureanu și Dănică Ciolac creează primul stil definitoriu „bucureștenesc-lăutăresc” din istoria folclorului muzical românesc. S-a născut ca rob pe un domeniu boieresc în 1935, în București, fratele lăutarului Dumitrache Ochialbi. În perioada 1852-1857 își formează un taraf mic, devine vătaf (a doua funcție după staroste) peste toți lăutarii din București și își împarte activitatea între Ploiești și Capitală. Pentru o perioadă de
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
ținutului Hîrlău pentru „suma pogoanelor de vie din podgoria Cotnari”, spre a se stabili producția aproximativa și, în raport cu aceasta, suma banilor vădrăritului, ne dă următoarele suprafețe ocupate cu vii, pentru satul Scobinți: Pe Dealul lui Vodă a existat o vie boiereasca, cuprinzând câteva zeci de hectare, în partea de est a dealului, proprietate a boierului Barbu din Scobinți, prin anii 1915-1916, al cărei paznic era un oarecare Bucovineanu, a cărei soție se numea Antemica. Pe vârful dealului, se găseau bucăți de
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
Bucovineanu, a cărei soție se numea Antemica. Pe vârful dealului, se găseau bucăți de mică, iar în partea de sud a dealului era o conductă de ceramică ce aducea apă de la casa apelor din pădurea și dealul Basaraba la curtea boiereasca. Locuitorii așezării provin din oameni aduși să muncească pe pământurile dregătorilor domnești, apoi ai mănăstirii. În 1859, erau un numar de 155 capi de familie, cu 705 suflete. Trei decenii mai tarziu, în 1889, s-a înființat o școală, la
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
medelnicerului, țăranii săi din Cordăreni „s-au împrăștiat din săliști cu șidere lor pe toată moșia”, pricinuindu-i „pagubă, stricându-i locul țarinilor și a fânețelor cu bucatile lor”. În plus, acești țărani nu s-au supus să-i lucreze boierescul după vechiul obicei. În fapt, situația era și mai gravă, țăranii nesfiindu-se să scoată din pământ sau să sfărâme bolovanii și să taie un stejar cu bour, încercând astfel să modifice vechile hotare ale satului; aceiași țărani vecini își
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
om mai face strîcăciuni (...), iar pre care îl vom simți dintre noi mai făcînd strîcăciuni, noi să avem a-l da de grumazi la boiari ca să-i vie de hac cu certare și gloabă”; mai mult, se înțeleg și în privința boierescului, țăranii angajându-se să ajute la facerea unui iaz nou, punând păzitori dintre ei. Vorbe deșarte, pentru că „depărtîndu-se [Hudici] de la moșiile sale, iarăși s-au apucat [țăranii] de meșterșugul lor, prinzînd peștele zioa și noaptea și tăind iarăși iazul...”; acum
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Clironomul lui Gafenco va fi Gheorghe Flondor din Bucovina, care stăpânește la Cordăreni vreme de 20 de ani, în mai 1880 partea de jos a satului fiind vândută armeanului Emanuel Cristea Manea. Clădirea făcută de acest ultim stăpân, în curtea boierească de la Slobozia, se mai vede și astăzi. Cealaltă parte a satului, numită Cordărenii Vechi sau Cordărenii Mănăstirii, a rămas, după cum indică și unul dintre nume, în stăpânirea Mănăstirii Doljești din ținutul Roman până la secularizarea averilor mănăstirești. După războiul de independență
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
istovitoare. În acele vremuri grele, din rîndul poporului umilit și apăsat, se ridicau ca răzbunători ai nedreptății haiducii.”". În Epoca fanariotă (1716-1821), Amza (Ion Besoiu) este căpitanul unei cete de haiduci din Muntenia, care pradă și dau foc la conacele boierești. După jefuirea unei case boierești, Amza sosește într-o seară cu camarazii săi la hanul Aniței (Marga Barbu). În dimineața următoare, ca urmare a trădării lui Sârbu (Amza Pellea), fratele de cruce al lui Amza, o parte din haiduci sunt
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
din rîndul poporului umilit și apăsat, se ridicau ca răzbunători ai nedreptății haiducii.”". În Epoca fanariotă (1716-1821), Amza (Ion Besoiu) este căpitanul unei cete de haiduci din Muntenia, care pradă și dau foc la conacele boierești. După jefuirea unei case boierești, Amza sosește într-o seară cu camarazii săi la hanul Aniței (Marga Barbu). În dimineața următoare, ca urmare a trădării lui Sârbu (Amza Pellea), fratele de cruce al lui Amza, o parte din haiduci sunt prinși de poteră, iar o
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
săgeți" și învinși. Cavaleria grea era formată din boieri și gărzile lor, "viteji" și "curteni" - cavaleria Curții (parte din Oastea Mică). În vremuri de război, boierii erau obligați de sistemul feudal de credință să furnizeze domnului trupe, în funcție de gradul domeniului boieresc.
Armata Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/323673_a_325002]
-
Cupșa (sau Cupcia) au făcut parte dintre cele care au descălecat odată cu Dragoș Vodă în Moldova, unde au înființat satul Cupca din ținutul Suceava și o mare moșie pe cursul superior al râului Ciuhur din ținutul Hotin; au întemeiat familia boiereasca Cupcini, celebra în Țară Moldovei. Cel mai influent reprezentant al ei a fost Ion Cupcini, logofăt și vornic în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Cupcini, în acel timp, stăpânea satul Cupca din ținutul Suceava și moșia Vadul de piatră de pe
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
în , transliterat "megas logothetēs") era un înalt dregător (funcționar) însărcinat cu conducerea tuturor departamentelor fiscale ale Imperiului Bizantin (așa-numitele "sekreta"). Această dregătorie a existat în perioada medievală și în Principatul Moldovei, marele logofăt fiind cel mare dregător din Sfatul boieresc. Această dregătorie a fost înființată de împăratul bizantin Alexios I Comnen (1081-1118), cu denumirea de logothetēs tōn sekretōn (), într-o încercare de a îmbunătăți coordonarea diferitelor departamente. Departamentele fiscale au fost grupate în particular sub conducerea a doi înalți dregători
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
de mare logofăt. În capitolul al VI-lea ("Despre boierii din Moldova și stările lor") din lucrarea sa monografică ""Descriptio Moldaviae"" (scrisă în perioada 1714-1716), cărturarul Dimitrie Cantemir, fost domnitor al Moldovei (1693, 1710-1711), a realizat o enumerare a dregătoriilor boierești din Moldova acelor ani. Cei mai apropiați sfetnici ai domnitorului erau boierii de sfat, care alcătuiau Sfatul domnesc. Aceștia erau în număr de șapte sau opt și anume: marele logofăt, vornicul Țării de Jos, vornicul Țării de Sus, hatmanul oștii
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
care alcătuiau Sfatul domnesc. Aceștia erau în număr de șapte sau opt și anume: marele logofăt, vornicul Țării de Jos, vornicul Țării de Sus, hatmanul oștii, marele postelnic, marele spătar, marele paharnic plus marele vistiernic. Dintre aceștia, primul ca rang boieresc era marele logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut sfatul boierilor și înștiințându-l pe domnitor cu privire la hotărârea adoptată. El era singurul boier care prezenta domnitorului rugămințile boierilor. De asemenea, lua hotărâri cu privire la statornicirea
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
de șapte sau opt și anume: marele logofăt, vornicul Țării de Jos, vornicul Țării de Sus, hatmanul oștii, marele postelnic, marele spătar, marele paharnic plus marele vistiernic. Dintre aceștia, primul ca rang boieresc era marele logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut sfatul boierilor și înștiințându-l pe domnitor cu privire la hotărârea adoptată. El era singurul boier care prezenta domnitorului rugămințile boierilor. De asemenea, lua hotărâri cu privire la statornicirea hotarelor, la stăpânirea pământurilor și la birurile datorate
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
comuna omonimă din județul Vaslui (la o distanță de 15 km de Vaslui, pe DN24, spre Iași). Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Solești se află pe Lista monumentelor istorice din județul Vaslui din anul 2015, ca parte a Ansamblului curții boierești de la Solești. Ea se află la est de conac și are codul de clasificare . Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Solești a fost construită între anii 1859-1860 de către Ecaterina Rosetti (văduva postelnicului Iordachi Rosetti-Solescu și mama doamnei Elena Cuza), cu ajutorul fiilor
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
Maicii Domnului” din Solești a fost construită între anii 1859-1860 de către Ecaterina Rosetti (văduva postelnicului Iordachi Rosetti-Solescu și mama doamnei Elena Cuza), cu ajutorul fiilor săi Elena și Constantin. Lăcașul de cult a fost zidit în partea de est a curții boierești de la Solești. După finalizarea construcției, într-o criptă din partea de sud a pronaosului bisericii au fost mutate osemintele postelnicului Iordache Rosetti și a mamei sale Ecaterina Gavrilița Catargi, ambii decedați în ianuarie 1846. Cele două morminte au fost acoperite cu
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
sud a pronaosului bisericii au fost mutate osemintele postelnicului Iordache Rosetti și a mamei sale Ecaterina Gavrilița Catargi, ambii decedați în ianuarie 1846. Cele două morminte au fost acoperite cu lespezi funerare. Biserica a îndeplinit funcția de paraclis al curții boierești până în anul 1893, când Gheorghe Rosetti-Solescu (1853-1916), proprietarul moșiei Solești, ministru plenipotențiar la Sankt Petersburg, a donat-o comunității locale, căreia i-a impus să asigure „demna căutare a sfântului lăcașu ctitoricescu”, iar pentru „evlavia părinților” săi, preoții parohi trebuiau
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
dublou. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Solești păstrează un bogat inventar de cult, donat de ctitori: iconostasul cu icoane pictate în ulei pe lemn, obiecte de argintărie și cărți religioase. Biblioteca familiei Rosetti Solescu a fost risipită după exproprierea conacului boieresc în 1949. Printre cărțile salvate se află un Ceaslov tipărit la Mănăstirea Neamț în anul 1833, scos din gunoi în 1947 de cântărețul bisericesc Serafim Lupu și dat Parohiei Solești, în al cărei inventar se află și în prezent. Pe
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
La anul 1796: mart în 30, s-au născut: d. vornic / Iordaki Rosăt, fiul răposatului vornic Iordaki Rosăt și s-au săvârșit din viață la anul 1846: Ghenar 10”". În curtea bisericii se află mormintele mai multor membri ai familiei boierești Rosetti-Solescu: Cele trei morminte din curtea bisericii se află pe Lista monumentelor istorice din județul Vaslui din anul 2015 și anume:
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
Viața mea și așa a fost îndestul de încercată, în urma tainelor pe care d-na Zerlendi m-a îndemnat să le cercetez, fără să aibă dezlegarea doctorului ...”". Trecând pe aceeași stradă câteva luni mai târziu, naratorul observă că vechea casă boierească este demolată, îngropându-și taina pentru totdeauna. Nuvela este împărțită în 10 capitole numerotate cu cifre arabe și fără titluri. Mircea Eliade a trăit câțiva ani (1928-1931) în India, petrecând câteva luni (septembrie 1930 - martie 1931) la ashram-ul lui Swami
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
memoriile unui fost comisar de poliție din București. Ioan Petru Culianu presupunea că dispariția doctorului Zerlendi avea ca punct de plecare o știre mai veche din presă. Casa doctorului Zerlendi, unde este invitat naratorul, este descrisă ca fiind o casă boierească veche situată pe strada S. dintr-un cartier elegant aflat „chiar în centrul Bucureștiului, foarte aproape de Calea Victoriei”. Misterioasa stradă S. a fost identificată cu strada Sevastopol ce intersectează Calea Victoriei în apropiere de Piața Victoriei. Casa boierească de la nr. 17 se
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
ca fiind o casă boierească veche situată pe strada S. dintr-un cartier elegant aflat „chiar în centrul Bucureștiului, foarte aproape de Calea Victoriei”. Misterioasa stradă S. a fost identificată cu strada Sevastopol ce intersectează Calea Victoriei în apropiere de Piața Victoriei. Casa boierească de la nr. 17 se află în prezent, în urma sistematizărilor succesive, în colțul format de Calea Victoriei și strada Sevastopol. După cum scrie Mircea Eliade în memoriile sale, nuvela fantastică „Secretul doctorului Honigberger” a fost scrisă în iarna anilor 1939-1940 "„într-un ritm
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]