5,885 matches
-
sunt două scene mai mari: Preamărirea Maicii Domnului, în dreapta, și Înălțarea Sfintei Cruci, în stânga, dar pictura lor este destul de ștearsă și în unele locuri mult deteriorată. Ambele scene coboară până la consola nervurii principale care separă cele două calote sferice ale bolții. În continuare, urmează un registru cu două scene mai mari, care redau Ieșirea din Egipt a iudeilor. În prima scenă după cetatea Egiptului este arătată armata egipteană, după care urmează Marea Roșie în valurile căreia se zbat cei ce se încumetă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Cetățuia, ctitorie ce se lasă influențată de arta populară și ideile inovatoare venite din Transilvania, Țara Românească, Polonia și Orient. În arhitectură și sculptură se concretizează elemente noi ca rozetele și chenarele care decorează fațadele, iar în interior portalurile și bolțile. Picturile au un spirit nou, mai profan, cu împrumuturi din viața zilnică, cu desene în linii simple și căutarea în amănunt a efectului. Unele figuri de sfinți pot fi portretele oamenilor din acele vremuri. Câtă deosebire la ctitori în atitudinea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
chiliile de lângă sala gotică, s-au îndepărtat ruinele și s-au curățat pivnițele, s-a dărâmat casa egumenească dintre clopotniță și sala gotică, care nu prezenta nici o importanță istorică sau arhitecturală, fiind zidită târziu de către călugării greci. S-au reparat bolțile și încăperile anexe ale sălii gotice, s-au înlocuit cărămizile pardoselii cu altele noi. La 30 septembrie 1911 s-a pus temelia unui arhondaric cu etaj pentru un număr de 20 de chilii, grupate două câte două. Punerea pietrei de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
artei în Moldova pentru secolele XVII-XIX. Pictura impresionează prin desenul de calitate, elaborarea grupării personajelor și dozajul reușit al culorilor. Majoritatea compozițiilor sunt pline de viață, de dramatism și de naturalețe. Impresionează în aceeași măsură și sala gotică, prin volumul, bolțile și nervurile ei decorate cu rozete. Dar și cuhnea, impresionează prin forma ei pătrată, apoi prin sistemul de boltire și turnul lanternă cu opt ferestre și cu aerisirea cilindrică de deasupra. Fosta locuință personală a lui Gheorghe Duca seamănă cu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
chip e scaune. Am vorbit apoi multe de toate și bătrânul mi-a dovedit - dacă mai era nevoie - că știe multe despre astrele cerești. La un timp, îl văd că privește cu mare luare amnte într-un punct din necurpinsul bolții. Apoi, fără să-și ia ochii de la punctul la care privea, m-a tras lângă el: Uite, fiule, acolo drept înainte, Steaua Polară. Pe acolo trece osia lumii, în jurul căreia ne rotim cu toții... Priveam la cerul nesfârșit, căruia bătrânul știa să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
urmăresc pe bătrân. El își îndreaptă des privirea către altar... „Se vede slujind acolo” - gândesc eu. Rămânem o vreme tăcuți, ascultând cântările călugărilor adunați în jurul stranei. Bătrânul îi îngână în surdină...În cele din urmă ieșim, trecând din nou pe sub bolta mare a turnului clopotniță. O luăm domol pe lângă zidul înconjurător și îndată suntem pe o hudicioară unde din dreapta ne privește „biserica papistășească”. O lăsăm în urmă și călcând tot pe lângă zid dăm peste „crâcima” despre care a vorbit călugărul...O
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cel de fân nu cred să se mai găsească undeva. N-am să uit niciodată acele nopți răcoroase pline de farmec...Luna răsărea din locuri pline de taină, la început măreață și roșie ca focul, și pe măsură ce se urca pe bolta necuprinsă prindea a străluci ca un talger de argint abia lustruit...Și miroazna îmbătătoare a fânului!...Noi muritorii,jos pe câmpul cosit, iar Dumnezeu sus, veghind asupra tuturor minunățiilor creației sale!!! Când a terminat de vorbit, i-a scăpat un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
privesc plin de curiozitate la ridicarea - piatră cu piatră - a ultimei părți a pereților. Meșterul măsoară cu palma niște lodbe pe care le așază cap la cap. Cu un cărbune începe să tragă pe ele o linie în chip de boltă... Bătrânul se apropie de mine și îmi șoptește: Ai să vezi acușica cum le prinde în cuie și apoi le taie după linia desemnată de meșter. După aceea le așază cu capetele pe zidurile de pe laturi și bolta bisericii îi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
chip de boltă... Bătrânul se apropie de mine și îmi șoptește: Ai să vezi acușica cum le prinde în cuie și apoi le taie după linia desemnată de meșter. După aceea le așază cu capetele pe zidurile de pe laturi și bolta bisericii îi pornită. Abia de aici încolo începe meșteșugul adevărat de potrivire a pietrelor cioplite într-un anumit fel, ca să se așeze în chip de cupolă...Uite acolo la calfele de lângă grămada de pietre și ia aminte cum cioplesc fiecare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se potrivește „ca la carte” este dată de-o parte, gest însoțit de mustrări către calfa care a greșit. Nu-mi pot lua ochii de la meșter. În mintea mea îl asemuiesc cu un adevărat făurar...Cum să faci tu ca bolțile și turla bisericii să stea așa...mai mult agățate în aer!? Din visarea mea m-a trezit bătrânul: N-o să-ți vină să crezi, dar dugheana de din vale, peste uliță, a fost a cui nici nu gândești. Apoi drept
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
știu de ce! Următoarea mea însemnare: alege momentul potrivit. Cred că asta o s-o rumeg eu mai multă vreme, fiindcă sunt renumit la datul cu oiște-an gard, așa că va trebui să fac o perioadă de tatonări. Am ajuns la cheia de boltă a ajungerii urgente printre cei celebri, numai să ai mijloacele media necesare și anume, să faci un scandal cât mai gogonat cu putință. Pune piedică protopopului în zi de Înviere, fură statuia aia cu cartoful tras în țeapă din Piața
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cămărașilor care vor fi la Ocnă după vreme, văzând hrisovul domniei mele, așa să urmați după cum poroncim mai sus”. Asta da treabă, părinte, fiindcă trebuiau doftori și spițerii. În timp ce eu turuiam ca o morișcă, bătrânul și-a rotit privirea pe bolta cerească. Dragule, tare mă tem că ne-am cam luat cu vorba și am uitat de noi. Soarele îi taman în crucea zilei și noi încă sporovăim. Drept să-ți spun, părinte, abia în clipa asta mi-am dat seama
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
năpustească asupra firii... Am pornit pe cărarea care încet-încet se pierde în lărgimea poienii și apoi în întunecimea pădurii... O lună cu obraz proaspăt se ivește pe creasta răsăritului... Pare ca o nălucă și își întărește lumina pe măsură ce urcă pe boltă. Când intrăm pe portița grădinii de la chilii, tipsia lunii se află deja deasupra pădurii și ne privește cu sclipiri argintii... Contururile obiectelor din jur sunt și parcă nu sunt vizibile. Totul pare învăluit într-o pulbere argintie ce pecetluiește liniștea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fie primit, dragule! Uite că ți-am adus și oala cu apă. Eu merg la sfânta vecernie. Să nu mă aștepți. După plecarea călugărului, am ieșit în grădiniță și m-am așezat pe bancă. Când luna își rotunjea chipul pe boltă, dinspre mănăstire unduia cântec de strană... Am rămas acolo multă vreme, ascultând vrăjit armonia cântărilor sfinte. Târziu am intrat în chilie, m-am cuibărit în crivat și am început să citesc într-o carte în care se vorbea despre sfârșitul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care nu se mișcă din locul ei orice s-ar întâmpla. Și gândul mă poartă către acei oameni minunați - cu nesfârșită răbdare - care au avut intuiția că în tot ce cuprind ei cu ochii pe întinsa și plină de mișcare boltă cerească trebuie să fie și un punct fix! Și l-au găsit!!! Pentru marinari - poate cei mai temerari dintre oameni - Steaua Polară este alfa și omega. Aceasta îi călăuzește când soarele trece pe celălalt tărâm. De n-ar fi Steaua Polară... Cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am ieșit pentru câteva clipe afară. Greierii se întreceau în cri-criuri nesfârșite... O lună roșie și-a ițit fruntea de după pădure. Am ieșit din grădiniță și am făcut câțiva pași până la izvor. M-am așezat pe iarbă, să contemplu înaltul bolții spuzită de stele... „Când voi mai trăi eu asemenea clipe? Să stau lungit pe iarbă în cântec de greieri, clipocit de izvor, clar de lună și boltă cu stol nesfârșit de stele!? Așa ceva doar în vis mai poți trăi”!... Nu știu cât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
făcut câțiva pași până la izvor. M-am așezat pe iarbă, să contemplu înaltul bolții spuzită de stele... „Când voi mai trăi eu asemenea clipe? Să stau lungit pe iarbă în cântec de greieri, clipocit de izvor, clar de lună și boltă cu stol nesfârșit de stele!? Așa ceva doar în vis mai poți trăi”!... Nu știu cât oi fi stat așa, dar când m-am hotărât să intru în chilie luna mă privea deja de sus... M-am întins în pat. Somnul însă mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
apă, Si zbor mai departe în zarva de tunet. Cern grele zapezi, peste munți și livezi Și brazii sihaștri se-apleacă cu vaier; În somn pernă mea e stratul de nea, Iar vîntul mă strînge în brațe de aer. Pe bolta senina, stă fulger lumină, Ce din 'nalt îmi croiește cale de foc; Jos bubuie tunet, cu mare răsunet Și munții îți pare că-i muta din loc; Din zare pînă-n zare, pește pămînt și mare, Fulgerul îmi dă sens mișcării
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
semnalul pentru cântec. Un susur lungit, subțire, pic pic, moale, obosit, anesteziat. Convoi de umbre. Clătinate, somnolente. Irina închise iar ochii, strânse cu violență pleoapele, îi redeschise. Traversă, urcă panta pavată spre parc. Se așeză pe prima bancă, sub o boltă de crengi. Scoase ziarul din poșetă, îl despături. VIAȚA NOASTRĂ. Ziarul Asociației. Titlul mare, cu litere roșii, îl știa de ani de zile. Lozinca deasupra titlului: Proletari din toate țările, uniți-vă! Imprimată pe toate ziarele și revistele țării, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și zurliu și fără un sfanț, ca și țara lui zurlie și fără sfanț și fără noroc. Din bulevard spre dreapta și iar spre dreapta. Laterală liniștită. Arbori, zumzet neauzit, tăcere tenebroasă. Poarta grea de fier, trepte solemne. Clădire princiară, bolți, ogive, piatră lemn oțel, ferestre severe și coloane și policandre, cunoaștem decorul. Apasă butonul soneriei pe care scrie Dr. Marga. O fi stând deja pitită după ușă tanti Jeny, pacienta, devenită bona lui don’ doctor, o fi așteptând, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zarva zarzavagiilor. Culoarul Lipscanilor, feeria negustorilor. Acum, totul amuțit, somnolând în lene și gunoaie. Câteva clipe în dreptul bisericuței lui Ioanikie Stavropoleos. Fațada grațioasă, baroc în vervă, în contrast cu interiorul auster, limpede, geometric. Trece pe lângă Palat, se oprește în fața Ateneului, contemplă brâul bolții, uitatele capete încoronate. În stânga, o nouă construcție, un bloc masiv și alb. Sicriele cutremurului din urmă cu trei ani, umplute cu betonul noilor fundații. Apatie, memorie... Ccolivii-model, funcționalitatea lor constrânsă, două camere bucătărie baie, cuplu copil frigider televizor, reproducerea aceluiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cât despre adevăr... nu se poate lipsi de minciună. Sunt în contact, inseparabile. Prea ești încruntat, profesorașule! Ți-ar face bine concertul, crede-mă. Intră în capela lui Bach, învață seninătatea. Doctorul se grăbea, într-adevăr, urcase scările, dispăruse sub bolțile amurgului. Încruntat, auzi! Conu’ Fănică Olaru și tonicul Toni Marga proclamă seninătatea. „Fii atent... strigase Marga, la despărțire, întorcându-se de pe treapta de sus a Ateneului. Odată rostite, minciunile se răzbună. Se adeveresc. Devin realitate. Realitatea, adevărul ultim.“ Realitatea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am reușit niciodată să-mi explic cum veneau despărțirile mele, am senzația că totdeauna veneau de la ceva mărunt, pueril, ca-n ultimul roman al lui M. Preda, cu o doamnă care a vrut, zor-nevoie, să intre pe-o stradă cu bolți, cu prăvălii. Pe filosof probabil l-a indispus aglomerația balcanică, ea atunci i-a aruncat din vârful buzelor carmin Atunci adios, diseară să ți-o faci singur! (Replică atribuită artificial lui P., auzită de fapt dimineață la McDonalds-ul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și am impresia cè n-au trecut mai mult de zece minute, Ieșim împreunè din Muzeul închis la ora asta, curtea interioarè pustie în seara rècoroasè, apoi, ea bètând ritmic cu țocurile pantofilor pietrele din caldarâm, tulburând liniștea întunecatè de sub bolțile intrèrii, ieșim în stradè, Vè pot conduce, mè ofer eu agèțându-mè de fiecare moment, Sunt cu mașina și mai trebuie sè fac niște cumpèrèturi, ea scuzându-se, Îți mulțumesc cè m-ai ajutat, dacè voi mai avea nevoie de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-o, Știu mi-ai spus sè nu mai vin! Te aștept de o orè, n-am urcat în birou, vezi! Suntem într-un spațiu public, nici aici nu mi-e permis sè te vèd? Ba da, dar, Undeva, sus, sub bolțile înalte ale intrèrii înspre curtea Muzeului, un vânt rece se învolbureazè în arcade fècându-le sè rèsune de o muzicè gravè, ca de orgè, ea, înfriguratè, ridicându-și gulerul paltonului, Am venit, eu explicându-i, sè te întreb despre mirosul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]