4,654 matches
-
și avioane și fusese constituită doar ca forță defensivă. Regele a mai declarat că în condițiile în care armata pierdea rapid controlul asupra teritoriului național, mai dispunea de rezerve de alimente pentru cel mult două săptămâni. Leopold nu credea că britanicii din Corpul Expediționar și-ar fi riscat propriile poziții pentru păstrarea contactului cu armata belgiană și pe de altă parte i-a prevenit pe englezi că o ofenisvă în sud ar fi dus la primejduirea frontului belgian, care nu dispunea
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
mai, Billotte a murit într-un accident de mașină, lăsând fără comandant forțele aliate din pungă pentru o perioadă de trei zile. Billotte era singurul comandant aliat care deținea toate informațiile legate de amănuntele planului lui Weygand. În aceeași zi, britanicii au hotărât să își evacueze forțele prin porturile de la Canalul Mânecii pe care le mai controlau. În așteptarea evacuării au mai fost organizate doar două ofensive limitate, una de către britanici și francei la Arras pe 21 mai și una de către francezi
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
toate informațiile legate de amănuntele planului lui Weygand. În aceeași zi, britanicii au hotărât să își evacueze forțele prin porturile de la Canalul Mânecii pe care le mai controlau. În așteptarea evacuării au mai fost organizate doar două ofensive limitate, una de către britanici și francei la Arras pe 21 mai și una de către francezi la Cambrai pe 22 mai. Generalul Harold Franklyn în fruntea a două batalioane de tancuri s-a deplasat în regiunea Arras. Franklyn nu era la curent cu atacul francez
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
armata belginană se întindea de la Ypres la Dixmude. Cu toate acestea, prăbușirea frontului aliat a fist evitată, iar evacuarea soldațlor francezi și britanici a putut fi dusă la bun sfârșit. Între 31 mai și 4 iunie, aproximativ 20.000 de britanici și 98.000 de francezi au putut fi evacuați. Cu toate aceste, 30-40.000 de soldați francezi, ariergarda forțelor aliate, au rămas pe continent și au fost luați prizonieri. Numărul total al soldaților aliați evacuați a fost 338.223. În timpul
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
posibile pentru împiedicarea evacuării. Aviația germană a efectuat 1.882 zboruri de bombardament și 1.997 misiuni ale avioanelor de vânătoare. Militarii britanici căzuți în timpul luptelor de la Dunkerque au reprezentat 6% din totalul pierderilor britanice din campania din Franța. Printre britanicii căzuți la datorie au fost și 60 de piloți de vânătoare. "Luftwaffe" nu și-a îndeplinit obiectivul împiedicării evacuării, dar a reușit să provoace pierderi grele forțelor aliate. Britanicii au pierdut 89 de marinari civili și 29 distrugătoare scufundate sau
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
reprezentat 6% din totalul pierderilor britanice din campania din Franța. Printre britanicii căzuți la datorie au fost și 60 de piloți de vânătoare. "Luftwaffe" nu și-a îndeplinit obiectivul împiedicării evacuării, dar a reușit să provoace pierderi grele forțelor aliate. Britanicii au pierdut 89 de marinari civili și 29 distrugătoare scufundate sau serios avariate. Germanii au pierdut aproximativ 100 de avioane, iar britanicii 106 de avioane de vânătoare. Alte surse consideră că "Luftwaffe" a pierdut 240 de avioane la Dunkerque. Confuzia
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
vânătoare. "Luftwaffe" nu și-a îndeplinit obiectivul împiedicării evacuării, dar a reușit să provoace pierderi grele forțelor aliate. Britanicii au pierdut 89 de marinari civili și 29 distrugătoare scufundate sau serios avariate. Germanii au pierdut aproximativ 100 de avioane, iar britanicii 106 de avioane de vânătoare. Alte surse consideră că "Luftwaffe" a pierdut 240 de avioane la Dunkerque. Confuzia în rândul trupelor aliate a continuat. După evacuarea de la Dunkerque și în timp ce Parisul erea supus unui asediu de scurtă durată, Divizia I
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
ale bombardierelor. Numărul misiunilor a scăzut constant, odată cu creșterea pierderilor materiale și umane care nu au mai putut fi recuperate. RAF a încercat îndepăreteze "Luftwaffe" de frontul francez efectuând 660 de misiuni împotriva unor ținte din regiunea Dunkerque, dar pierderile britanicilor au fost foarte mari. Doar pe 21 iunie, britanicii cu pierdut 37 avioane Bristol Blenheim. După 9 iunie, forțele aeriene franceze au încetat practic să mai existe. Cele câteva aparate de zbor franceze rămase funcționale s-au retras în poseriunile
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
pierderilor materiale și umane care nu au mai putut fi recuperate. RAF a încercat îndepăreteze "Luftwaffe" de frontul francez efectuând 660 de misiuni împotriva unor ținte din regiunea Dunkerque, dar pierderile britanicilor au fost foarte mari. Doar pe 21 iunie, britanicii cu pierdut 37 avioane Bristol Blenheim. După 9 iunie, forțele aeriene franceze au încetat practic să mai existe. Cele câteva aparate de zbor franceze rămase funcționale s-au retras în poseriunile franceze din Africa de nord. După această dată, atacurile
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
care fusese numit subsecretar al apărării naționale cu sediul la Londra de către Reynaud, a ținut discursul istoric din 18 iunie în care a refuzat să recunoască regimul de Vichy și a anunțat începerea formării Forces Françaises Libres. În acest timp, britanicii aveau dubii foarte mari că asigurările amiralului François Darlan conform cărora flota fraceză de la Toulon avea să rămână sub control francez, așa cum prevedea textul armistițiului. Londra se temea că germanii aveau să preia controlul acestor vase aflate în porturile militare
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
autoritățile germane după semnarea mai multor înțelegeri între guvernele de la Vichy și Berlin. Mai multe sute de mii de prizonieri au fost eliberați pe motive de boală. Aviația militară franceză a pierdut 1.274 de aparate de zbor. Regatul Unit Britanicii au pierdut 68.111 morți, răniți sau prizonieri, (dintre care aproape 10.000 de morți, inclusiv cei pieriți în dezastrul vasului Lancastria). Britanicii au mai pierdut aproximativ 64.000 vehicule distruse sau abandonate și 2.472 tunuri sau abandonate. RAF
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
pe motive de boală. Aviația militară franceză a pierdut 1.274 de aparate de zbor. Regatul Unit Britanicii au pierdut 68.111 morți, răniți sau prizonieri, (dintre care aproape 10.000 de morți, inclusiv cei pieriți în dezastrul vasului Lancastria). Britanicii au mai pierdut aproximativ 64.000 vehicule distruse sau abandonate și 2.472 tunuri sau abandonate. RAF a pierdut în perioada 10 mai 22 iunie 931 de avioane și 1.526 de oameni. Marina Regală a pierdut 243 de vase
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
aliate, dar mai ales cei ale flotelor care bombardau Germania, erau prezentați ca niște lași, iar americanii, în special, erau prezentați ca niște gangsteri criminali, însetați de sânge, aidoma lui Al Capone. Simultan, propaganda nazistă căuta să asmute americanii și britanici între ei, pe de o parte, respectiv aliații vestici contra Uniunii Sovietice, pe de altă parte. După eșecul evident de la Stalingrad, care urma să devină începutul sfârșitului pentru supremația militară a Germaniei Naziste, tema majoră s-a schimbat, devenind cea
Propagandă nazistă () [Corola-website/Science/302674_a_304003]
-
de la 11 noiembrie", dar nu a abdicat. Carol I inițial a desemnat la 11 noiembrie 1918 noul guvern maghiar, iar pe urmă, la 13 noiembrie 1918, a renunțat la șefia statului. A fost forțat să plece în Elveția, escortat de britanici, după ce la data de 12 noiembrie 1918 parlamentarii austrieci au proclamat "Republica Germană Austria", exemplul lor fiind urmat de cei maghiari, 4 zile mai târziu, proclamând "Republica Democratică Maghiară". Evenimentele politice s-au precipitat: la 31 octombrie 1918, Mihály Károlyi
Carol I al Austriei () [Corola-website/Science/302672_a_304001]
-
nou element a fost dovedit de către Joseph-Louis Gay-Lussac și confirmat de către Humphry Davy. La 10 decembrie 1813, Davy a trimis un raport Societății Regale din Londra, care a fost citit la reuniunea din data de 20 ianuarie 1814. Astfel, inițial, britanicii au crezut că Davy a fost primul care a demonstrat că iodul este un element nou, neștiind de dovada paralelă a lui Gay-Lussac. Polemica asupra priorității descoperirii a continuat până la împlinirea centenarului descoperirii în 1913. Mostre autentice de iod ale
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
aliase cu cel mai liberal stat european. Erau numeroase ligi care promovau pangermanismul pentru a justifică expansiunea teritorială, Rusia fiind determinată să se alieze cu Franța. Franța chiar a împrumutat Rusia cu importante sume de bani pentru a se dezvolta. Britanicii doreau să construiască o cale ferată de la Cairo la Cape Town, și erau gata să continue rivalitatea cu francezii în lupta pentru colonii. De aceea, în 1898, armata franceză și cea britanică erau cât pe ce să se lupte la Fashoda
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Europa aristocratică. Astfel, pe 28 iunie 1914, prințul moștenitor al Austro-Ungariei, Franz Ferdinand al Austriei, a fost asasinat la Sarajevo. Folosind asasinarea ca pretext, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei,războiul luând amploare și escaladandu-se rapid într-un război european. Britanicii ezitau să între în război până la ocuparea Belgiei de către germani. Planul de ocupație germană a Europei a fost conceput de Alfred von Schlieffen în 1905. Conform planului, inima Franței era considerată a fi între Sedan și Verdun, astfel, germanii au
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
a fost decis în primele săptămâni după eșecul germanilor de a cuceri rapid Franța. Serbia s-a dovedit a fi un adversar puternic, eliberându-și teritoriul de trupele austro-ungare. Intrând în război, Imperiul Otoman a purtat succese împotriva rușilor și britanicilor în Caucaz. Britanicii au debarcat în Golful Persic, însă planul a eșuat. Au adus trupe din Nouă Zeelandă care au fost înfrânte la Gallipoli. În 1915, după ezitări, Italia a intrat în război, însă s-a dovedit slabă, pe cursul
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
în primele săptămâni după eșecul germanilor de a cuceri rapid Franța. Serbia s-a dovedit a fi un adversar puternic, eliberându-și teritoriul de trupele austro-ungare. Intrând în război, Imperiul Otoman a purtat succese împotriva rușilor și britanicilor în Caucaz. Britanicii au debarcat în Golful Persic, însă planul a eșuat. Au adus trupe din Nouă Zeelandă care au fost înfrânte la Gallipoli. În 1915, după ezitări, Italia a intrat în război, însă s-a dovedit slabă, pe cursul râului Isonzo purtându
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
sudul frontului, în 1916, desfășurându-se lupte devastatoare la Verdun. Francezii au folosit tactici similare, și astfel, în urmă Bătăliei de la Verdun, 600 000 de soldați au murit în ambele tabere. În 1916, germanii au început o nouă ofensivă împotriva britanicilor, care aduceau tot mai mulți soldați și au introdus serviciul militar obligatoriu. A urmat Bătălia de pe Somme (1916), soldată cu 600 000 de victime. România a fost supusă unui asalt al celor patru puteri centrale, 2/3 din țară fiind
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Europa de dinainte de război: Belgia, nordul Italiei, Polonia, vestul Ucrainei. Dacă înainte de război, Europei i se datorau milioane de dolari de către SUA, după război ,Europa le datorau 11-12 miliarde $ americanilor, iar cei care s-au împrumutat cel mai mult fiind britanicii. Monedele de aur și argint au dispărut. Lipsa monedelor, alimentelor și bunurilor de consum au dus la creșterea inflației și a prețurilor, precum și la deprecierea monedelor europene, francul pierzând 50% din valoarea sa, lira sterlină-10 % , iar marca germană-90%. Prețurile au
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
din centrul și estul Europei și prin încurajarea apropierii. După timidă intervenție occidentală în războiul civil rus și înfrângerea forțelor antibolsevice, micile state est-europene erau menite să formeze un cordon sanitar destinat împiedicării expansiunii comunismului rus. Conflictul anglo-francez era inevitabil. Britanicii își concepeau politică germană în termenii reconstrucției economice a Republicii de la Weimar, iar francezii încercau să controleze evoluția Germaniei, folosind reparațiile ca un instrument economic. Divergențele anglo-franceze erau departe de a fi limitate la problema germană căci desființarea Imperiului Otoman
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
putea pentru a obstrucționa activitatea comisiei interaliate de control al dezarmării. Datorită dificultăților economice, pe 12 iulie 1922, Guvernul german a înaintat aliaților un moratoriu de șase luni la plata reparațiilor, aducând drept argument starea precară a finanțelor germane, în timp ce britanicii au reacționat favorabil, francezii fiind dispuși să accepte cererea germană dacă erau oferite o serie de garanții ca minele din Ruhr. Conferință de la Londra din 7-14 august a făcut o tentativă de soluționare, ducând dimpotrivă la tensionarea relațiilor anglo-franceze întrucât
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
fiind declarat stat agresor dacă atacă Polonia sau Cehoslovacia, iar Franța intervenea fără să încalce prevederile Pactului de la Locarno. Franța semna tratate de asistență mutuală cu Polonia și Cehoslovacia. Obiectivul Franței era obținerea garanțiilor britanice prin semnarea Pactului de la Locarno. Britanicii obțineau o aparență reconciliere franco-germană fără a-și asumă nimic decât angajamente politice. Germania câștigă de pe urmă prevederilor Pactului Rhenan. În septembrie 1926, Germania adera la Societatea Națiunilor. La 17 septembrie 1926 s-a desfășurat întrunirea de la Thoiry. Briand a
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
să se apropie treptat de Berlin. Pe 3 octombrie 1935, Mussolini a ordonat atacarea Etiopiei. Franța și Marea Britanie au acționat prin intermediul Societății Națiunilor, fiind votate sancțiuni economice îndreptate împotriva Italiei pe 18 octombrie. Dar în urmă dezacordurilor dintre francezi și britanici, sancțiunile au fost ineficiente. În 1936, Etiopia era înfrântă și ocupată de italieni. Planul Hoare-Laval de împărțire a Etiopiei a eșuat, ideea de securitate colectivă era compromisă, politică anglo-franceză eșuase, iar Mussolini era recunoscător lui Hitler pentru neutralitatea binevoitoare afișată
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]