KorAP: Find »[drukola/base=bucată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...1275 >

31,862 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

străbătută de un canal subțire sub formă de labirint. Cine putea să introducă o ață prin acest labirint astfel incât aceasta să străbată de la un capăt la altul bucata de jad era declarat câștigător. Toți trimișii au luat câte o bucată de ață și au încercat să o introducă în orificiul respectiv. Mgar stong-btsan yul-srung a pus însă la una dintre ieșirile minusculului labirint puțină miere și a legat ața de o furnică pe care a așezat-o la celălalt capăt

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de un catafalc impresionant, acoperit cu 47 de plăci din piatră. Mutându-le, cercetătorii nu au descoperit, așa cum se așteptau, podoabe sau alte obiecte prețioase, ci un bazin cu apă tulbure, adânc de aproape trei metri, pe suprafața căruia pluteau bucăți de lemn putred. A început evacuarea apei și odată cu scăderea nivelului acesteia a ieșit la suprafață o adevărată comoară peste 15.000 de obiecte din aur, jad, lac și bambus, multe dintre acestea cu forme atipice, dar expresive și încărcate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
mausoleul împăratului Qin Shi Huang. Descoperirea a făcut senzație în toată lumea. Tezaurul a fost găsit de arheologul Yang Xude, în timpul unui foraj făcut la doar 20 de metri distanță de mausoleu. La un moment dat, în timpul săpăturii, a apărut o bucată din aur în sterilul scos cu o sondă de la o adâncime de 7 m. Când a luat piesa de aur în mână, șeful de șantier Cheng Xuehua, a fost atât de emoționat, încât îi tremurau mâinile la gândul că a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
magice, se dedau la toate relele, fiind pur și simplu întruchiparea despoților locali și a mandarinilor aristocrați din lumea omenească. În schimb, Sun Wukong (Regele Maimuțelor), eroul principal al romanului creat de Wu Cheng'en, este o făptură dintr-o bucată, înzestrată cu puteri supraomenești, care iubește libertatea și urăște răul. În fața armei atotputernice a Regelui Maimuțelor toiagul magic, tot soiul de demoni și duhuri rele își pierd pe dată aroganța, fie dându-și duhul, fie lăsându-se capturate. Romanul Călătorie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
duce mai departe viața. De atunci, în lume trăiesc generații după generații. Povestea celor cinci munți sfinți Într-o perioadă de liniște, natura se dezlănțuie brusc. Cerul se ciocnește cu Pământul, apoi se formează o breșă uriașă pe cer. O bucată de cer se prăbușește, iar pământul se despică. Din crăpături țâșnesc vâlvătăi puternice care ard pădurile, iar puhoaie de apă înghit lanțurile muntoase. Diavolii și animalele sălbatice făceau ravagii, iar omenirea trăia nenorociri cumplite. Nemaiputând răbda, oamenii îi cer lui

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
ar fi bine să existe culturi agricole care să le ofere regulat oamenilor cerealele necesare traiului. După lungi meditații și observații, Abandonatul a cules semințele unor cereale sălbatice, precum orez, grâu, soia, sorg, dovleac și le-a însămânțat pe o bucată de pământ desțelenită de el. Le uda și le îngrijea foarte atent, iar odată cu trecerea timpului, semințele au încolțit, au crescut și au rodit. "Fructele" acestor culturi erau mai gustoase decât cele sălbatice. Ca să cultive în continuare plantele, Abandonatul a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
mână ulcica și îi spuse: Cine a mai văzut un șarpe cu picioare?" Și, fără să aștepte ca istețul să răsufle, dădu pe gât tot vinul din ulcică. Jadul Heshi Bian He din statul Chu a găsit în munți o bucată de jad necioplit și s-a dus cu ea la regele Liwang, pentru a i-o oferi în dar. Liwang a chemat un cioplitor să evalueze piatra. Acesta i-a spus: "Înălțimea ta, este o piatră simplă". Supărat că Bian

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
este o piatră simplă". Supărat că Bian He ar fi încercat să-l păcălească, drept pedeapsă, ordonă să i se taie un picior. După moartea lui Liwang, Wuwang a preluat puterea. Bian He a revenit la curtea legală cu aceeași bucată de jad. Wuwang a chemat un bijutier să evalueze piatra. La fel ca și prima dată, acesta ajunse la concluzia că piatra adusă de Bian He era una simplă. Drept pedeapsă, Wuwang îi tăie celălalt picior. După moartea lui Wuwang

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
a fost apreciat drept o piatră simplă și un om cinstit a fost luat drept un mare mincinos!" Wenwang îi spuse bijutierului să prelucreze cu atenție piatra adusă de Bian He. Acesta descoperi că era, într-adevăr, vorba de o bucată de jad de mare calitate. Piatra prețioasă a fost numită Jadul Heshi care, în traducere, înseamnă Jadul lui Bianhe. Bian Que diagnostichează boala regelui Caihuan Bian Que este unul dintre cei mai renumiți doctori din istoria Chinei. Într-o zi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
moment dat a fost mare lipsă de materiale de construcții. Într-o noapte, s-a abătut asupra zonei o ploaie torențială cu puternice descărcări electrice. A doua zi, călugării au descoperit în fața construcției un lac mic pe care pluteau multe bucăți de lemn. Huiyuan a crezut că acestea au fost trimise de Zeu, pentru înălțarea templului. Cu lemnul găsit, bonzul a construit o sală mare numită "Sala Shenyun", iar lacul l-a botezat "Lacul Lemnului". O altă poveste legată de Templul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
întâlnire a demnitarilor, slugile au adus la masă o capră friptă ca dar din partea împăratului. De regulă, dregătorii aveau voie să mănânce abia după citirea poruncii împăratului. Fără s-o mai aștepte, Dongfang Shuo a scos sabia, a tăiat o bucată de carne și a dus-o acasă. Toată lumea a rămas uluită. Vestea a ajuns la urechile împăratului care i-a cerut explicații. Dongfang Shuo a spus liniștit: "Măria-Ta ne-a oferit capra. Porunca oricum se citea. Am tăiat o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de carne și a dus-o acasă. Toată lumea a rămas uluită. Vestea a ajuns la urechile împăratului care i-a cerut explicații. Dongfang Shuo a spus liniștit: "Măria-Ta ne-a oferit capra. Porunca oricum se citea. Am tăiat o bucată înainte de aceasta, pesemne pentru că sunt curajos. Bucata tăiată de mine a fost mică. Ceea ce demonstrează că nu sunt lacom. Am dus carnea acasă la părinți, ceea ce arată că-i respect pe cei vârstnici. Pentru aceste fapte mă pedepsiți?" Împăratul a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Toată lumea a rămas uluită. Vestea a ajuns la urechile împăratului care i-a cerut explicații. Dongfang Shuo a spus liniștit: "Măria-Ta ne-a oferit capra. Porunca oricum se citea. Am tăiat o bucată înainte de aceasta, pesemne pentru că sunt curajos. Bucata tăiată de mine a fost mică. Ceea ce demonstrează că nu sunt lacom. Am dus carnea acasă la părinți, ceea ce arată că-i respect pe cei vârstnici. Pentru aceste fapte mă pedepsiți?" Împăratul a râs cu multă îngăduință. Cum s-a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
minciuni, iar Măria-Ta va reuși să cunoască adevărata stare a lucrurilor și să ia hotărâri drepte." Mai târziu, la moartea prim-ministrului Wei Zheng, împăratul Taizong a fost cât se poate de mâhnit și a mărturisit: Dacă folosești o bucată de aramă drept oglindă, poți vedea dacă straiele tale sunt așa cum se cuvin să fie. Dacă iei istoria ca oglindă, poți înțelege cauzele înălțării și căderii fiecărei dinastii. Iar dacă pe un om îl consideri oglinda ta, poți să-ți

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
plecare, fiul ei începu să țipe ca din gură de șarpe, dorind să meargă cu ea. Ca să scape de el, mama îi spuse : Stai aici cuminte și când mă întorc o să tăiem porcul și tu o să mănânci cea mai bună bucată de carne." Revenind acasă, femeia văzu cu stupefacție cum bărbatul ei se pregătea să taie porcul. Cum?, spuse ea, Tu ai luat-o de bună? Când am spus de tăierea porcului, eu am vrut doar să-l potolesc pe micuț

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
legende frumoase în rândul populației miao. Prima spune că regele-Dragon cel care programează ploile în numele stăpânitorului Cerului a greșit într-o zi. Stăpânitorul Cerului s-a supărat foc și i-a ordonat zeului Tunetelor să-l trăznească, să-l facă bucăți și să-l arunce în apă. Această pedeapsă a atras însă o mare secetă și oamenii au început să sufere cumplit. Cei din etnia miao au făcut însă o barcă în formă de dragon, cu care au vâslit pe apele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
că, odată, un om pescuia pe malul unei ape mari împreună cu fiul lui. Copilul a fost luat de regele-Dragon și transformat într-o pernă. Supărat, bărbatul a dat foc palatului Dragonului și l-a tăiat pe rege în mai multe bucăți, pe care le-a aruncat în râu. Cum bucățile de dragon pluteau pe apă, sătenii le-au adunat și au făcut un ospăț cu ele. După aceea însă, Cerul s-a întunecat nouă zile și nouă nopți. În dimineața celei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
mari împreună cu fiul lui. Copilul a fost luat de regele-Dragon și transformat într-o pernă. Supărat, bărbatul a dat foc palatului Dragonului și l-a tăiat pe rege în mai multe bucăți, pe care le-a aruncat în râu. Cum bucățile de dragon pluteau pe apă, sătenii le-au adunat și au făcut un ospăț cu ele. După aceea însă, Cerul s-a întunecat nouă zile și nouă nopți. În dimineața celei de-a zecea zile, o femeie a venit pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
bambus, lemn ori plastic, dar și din croazoneu, argint sau chiar fildeș. Este greu de spus cu precizie când au început chinezii să folosească bețișoarele pe post de tacâmuri. Probabil, strămoșii chinezilor au folosit două crenguțe pentru a lua o bucată de carne friptă, pe urmă, după folosirea focului pe scară largă, le-au folosit la gătit. Liji (Cartea Riturilor), scrisă acum aproximativ 2000 de ani, se numără printre primele lucrări în care sunt menționate bețișoarele. Perechea de bețișoare se ține

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cel care ar trebui să stea oarecum nemișcat. Impresia este, atunci, pentru bietul începător că bețișoarele o iau fiecare în altă direcție! Dar cu răbdare și exercițiu, ele pot fi "învinse"! Forța cu care degetele strâng bețișoarele depinde de felul bucății de mâncare pe care vrem să o apucăm. În rețetele bucătăriei chinezești se specifică mereu "carnea, legumele etc. se taie in cubulețe, fâșii sau felii subțiri". Explicația este simplă: în afară de faptul că se pătrunde mai bine, preparată în acest fel

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
multe reprezentând figuri de animale cu două capete, modelate cu mâna. Tehnologia de realizare a acestora este cât se poate de simplă și aceeași de mii de ani: amestecarea lutului, frământarea, modelarea, pigmentarea și pictarea. Pigmentarea lutului nu se face bucată cu bucată, ci pe întregul material. Pictura se aplică numai după uscarea piesei brute. Nu se desenează cu penelul, ci cu un cocean subțirel de sorg. Picturile de culoare roșie, verde, albă și galbenă, aplicate pe un fond negru scot

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
figuri de animale cu două capete, modelate cu mâna. Tehnologia de realizare a acestora este cât se poate de simplă și aceeași de mii de ani: amestecarea lutului, frământarea, modelarea, pigmentarea și pictarea. Pigmentarea lutului nu se face bucată cu bucată, ci pe întregul material. Pictura se aplică numai după uscarea piesei brute. Nu se desenează cu penelul, ci cu un cocean subțirel de sorg. Picturile de culoare roșie, verde, albă și galbenă, aplicate pe un fond negru scot în evidență

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
mesei într-o sută de case și purtarea unor haine dăruite de o sută de familii. Sigur că ideea de o sută de familii este mai mult simbolică. În realitate, pentru confecționarea unei astfel de haine, este suficientă colectarea de bucăți de material de la mai multe familii, care să fie folosite apoi la realizarea acesteia. În afară de veste, hainele "de la o sută de familii" pot fi cu mâneci, scurte, lungi, de fapt în orice formulă. Aceste haine sunt populare în partea de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

sfârșit eliberată de suportul material, pe care numai slănina sau brânza o poate da. Sunt gazetari care suferă fizic văzându-și articolele cum coboară cu ziarul de ieri treptele materiei. Mi s-a întâmplat și mie să-mi văd niște bucăți de fraze în WC-ul redacției, tușate cu produsul celuilalt orificiu digestiv. N-am gemut, nu m-am cutremurat. Nu m-a cuprins melancolia efemerului și deșertăciunii. Dimpotrivă, am simțit asta ca pe un soi de acreditare. Un om poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
a fost zeci de ani prizonier. Îl aduci în casă și îl așezi la masă, prima lui masă omenească după atâta amar de vreme. Când ieși o clipă, omul înșfacă, fără să fi luat o îmbucătură, două chifle și o bucată de cașcaval și le îndeasă în buzunar. Ce faci când bagi de seamă asta, îl ameninți că-l dai pe mâna poliției? Scena aceasta e dintr-un film rusesc, odinioară foarte popular la noi, Gară pentru doi. Ea exprimă exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]