KorAP: Find »[drukola/base=bună-credință & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...290 >

7,243 matches

Corola-website/Law/178308_a_179637

că art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 era aplicabil în procedurile introduse înainte ca această dispoziție să fie adoptată, Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunea în revendicare introdusă de fostul proprietar împotriva cumpărătorului, prevalându-se de buna-credință a cumpărătorului (de exemplu, hotărârile nr. 1/2003, 4.894/2003 și nr. 3.835/2003). Aceasta a considerat și că nulitatea absolută a vânzării constituia o premisă indispensabilă a admiterii acțiunii în revendicare împotriva cumpărătorului ( Hotărârea nr. 439/2003

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
considerat și că nulitatea absolută a vânzării constituia o premisă indispensabilă a admiterii acțiunii în revendicare împotriva cumpărătorului ( Hotărârea nr. 439/2003 ). 48. În alte hotărâri, Curtea Supremă de Justiție și celelalte instanțe naționale au respins acțiunea în revendicare datorită bunei-credințe a cumpărătorului, fără a face trimitere la Legea nr. 10/2001 (de exemplu, hotărârile nr. 759R/2001 a Curții de Apel Brașov; nr. 470/ A/2000 a Curții de Apel București, confirmată prin Hotărârea nr. 2.702/2002 a Curții

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
Apel Brașov; nr. 470/ A/2000 a Curții de Apel București, confirmată prin Hotărârea nr. 2.702/2002 a Curții Supreme de Justiție; nr. 3.787/2003, 3.737/2003 și nr. 555/2004 ale Curții Supreme de Justiție). D. Buna-credință, definiție și sarcina probei 49. Buna-credință reprezintă, conform definiției date de art. 1898 alin. 1 din Codul civil, "credința posesorului că, cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea". Astfel

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
a Curții de Apel București, confirmată prin Hotărârea nr. 2.702/2002 a Curții Supreme de Justiție; nr. 3.787/2003, 3.737/2003 și nr. 555/2004 ale Curții Supreme de Justiție). D. Buna-credință, definiție și sarcina probei 49. Buna-credință reprezintă, conform definiției date de art. 1898 alin. 1 din Codul civil, "credința posesorului că, cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea". Astfel, în Hotărârea nr. 4.894/2003

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
alin. 1 din Codul civil, "credința posesorului că, cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea". Astfel, în Hotărârea nr. 4.894/2003, Curtea Supremă de Justiție a considerat că buna-credință constă în convingerea cumpărătorilor că au încheiat un contract cu adevăratul proprietar, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii contractului și că aceste două condiții sunt îndeplinite în speță. 50. Reaua-credință a fost definită în literatura juridică română

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
Urs, Dicționar juridic, Editura Albatros, București, 1985). 51. O parte a instanțelor naționale a considerat că trebuie să i se ceară cumpărătorului să facă dovada că a îndeplinit diligențe rezonabile pentru a cunoaște situația juridică a imobilului. Pentru alte instanțe, buna-credință ar trebui să fie prezumată și obligația de a face dovada relei-credințe îi revine celeilalte părți. Jurisprudența constantă nu indică, așadar, nici cui îi aparține obligația de a proba buna-credință, nici care sunt circumstanțele pe care trebuie să le dovedească

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
pentru a cunoaște situația juridică a imobilului. Pentru alte instanțe, buna-credință ar trebui să fie prezumată și obligația de a face dovada relei-credințe îi revine celeilalte părți. Jurisprudența constantă nu indică, așadar, nici cui îi aparține obligația de a proba buna-credință, nici care sunt circumstanțele pe care trebuie să le dovedească cel care o contestă. 52. Prin Hotărârea nr. 510/2003, Curtea Supremă de Justiție a admis acțiunea în revendicare a fostului proprietar al unui imobil naționalizat, considerând că reaua-credință a

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
diligenței din partea unui chiriaș în vederea cunoașterii situației imobilului pe care avea să-l dobândească era lipsită de consecințe în plan juridic. În alte hotărâri instanța supremă a aplicat principiul enunțat la art 1899 alin. 2 din Codul civil, conform căruia buna-credință este prezumată, iar reaua-credință trebuie dovedită de cel care o invocă în favoarea sa, dar fără a acorda atenție demersurilor pe care dobânditorul le-a făcut sau nu înainte de a încheia cumpărarea unui bun care fusese naționalizat (de exemplu, hotărârile nr.

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
indică, de asemenea, că jurisprudența și doctrina au stabilit că acțiunea în revendicare a adevăratului proprietar nu poate fi paralizată decât prin invocarea uzucapiunii (de scurtă durată, între 10 și 20 de ani), în următoarele condiții: a) cumpărătorul era de bună-credință la încheierea contractului; b) s-a scurs un termen între 10 și 20 de ani de la încheierea contractului; c) există un just titlu (în acest caz un contract cu nonproprietarul poate fi considerat drept just titlu); d) posesia este utilă

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
de ani de la încheierea contractului; c) există un just titlu (în acest caz un contract cu nonproprietarul poate fi considerat drept just titlu); d) posesia este utilă și neviciată. Or, acesta consideră că în speță terții cumpărători nu îndeplinesc condiția bunei-credințe. De asemenea, Guvernul consideră că buna-credință nu poate avantaja una dintre părți decât în cadrul unei acțiuni în revendicare în care niciuna dintre părți nu poate aduce un titlu de proprietate, caz în care partea care are câștig de cauză este

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
există un just titlu (în acest caz un contract cu nonproprietarul poate fi considerat drept just titlu); d) posesia este utilă și neviciată. Or, acesta consideră că în speță terții cumpărători nu îndeplinesc condiția bunei-credințe. De asemenea, Guvernul consideră că buna-credință nu poate avantaja una dintre părți decât în cadrul unei acțiuni în revendicare în care niciuna dintre părți nu poate aduce un titlu de proprietate, caz în care partea care are câștig de cauză este cea care va dovedi posesia cea

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
decât în cadrul unei acțiuni în revendicare în care niciuna dintre părți nu poate aduce un titlu de proprietate, caz în care partea care are câștig de cauză este cea care va dovedi posesia cea mai caracterizată. Guvernul conchide că numai buna-credință a cumpărătorilor în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu statul nonproprietar, fără condiția suplimentară a unei posesii utile și/sau a erorii comune și invincibile (error communis facit jus), nu are nici o semnificație din punctul de vedere al obținerii proprietății

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
în cazul vânzării bunului altuia (error communis facit jus). Condițiile care impun aplicarea acestui principiu sunt: a) existența unei erori comune (împărtășită de public) și invincibile (de care nimeni nu se poate îndoi, dând dovadă de toată prudența sa); b) buna-credință a cumpărătorului; c) caracterul oneros al actului. Or, după opinia Guvernului, în materie imobiliară, cel care este de bună-credință și tratează cu un nonproprietar nu poate obține proprietatea bunului decât dacă a exercitat posesia o perioadă lungă de timp, cuprinsă

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
erori comune (împărtășită de public) și invincibile (de care nimeni nu se poate îndoi, dând dovadă de toată prudența sa); b) buna-credință a cumpărătorului; c) caracterul oneros al actului. Or, după opinia Guvernului, în materie imobiliară, cel care este de bună-credință și tratează cu un nonproprietar nu poate obține proprietatea bunului decât dacă a exercitat posesia o perioadă lungă de timp, cuprinsă între 10 și 20 de ani. Doctrina a precizat că teoria proprietarului aparent fondată pe principiul error communis facit

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
proprietatea bunului decât dacă a exercitat posesia o perioadă lungă de timp, cuprinsă între 10 și 20 de ani. Doctrina a precizat că teoria proprietarului aparent fondată pe principiul error communis facit jus, fără a adăuga nimic la condiția de bună-credință, are ca efect crearea imediată a unui drept de proprietate în favoarea terțului cumpărător, ceea ce duce la încălcarea dispozițiilor general recunoscute ale Codului civil în materie de uzucapiune. În plus, în cadrul unei acțiuni în revendicare prin care adevăratul proprietar acționează pentru

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
terțului cumpărător, ceea ce duce la încălcarea dispozițiilor general recunoscute ale Codului civil în materie de uzucapiune. În plus, în cadrul unei acțiuni în revendicare prin care adevăratul proprietar acționează pentru a face să înceteze deposedarea abuzivă, iar terțul cumpărător invocă numai buna-credință și aparența în drept, adevăratul proprietar este cel care va avea câștig de cauză (certat de damno vitando). 59. În concluzie, Guvernul consideră că o procedură care constată buna-credință a cumpărătorului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu are niciun efect

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
a face să înceteze deposedarea abuzivă, iar terțul cumpărător invocă numai buna-credință și aparența în drept, adevăratul proprietar este cel care va avea câștig de cauză (certat de damno vitando). 59. În concluzie, Guvernul consideră că o procedură care constată buna-credință a cumpărătorului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu are niciun efect asupra existenței dreptului de proprietate al adevăratului proprietar. Hotărârile care nu au dispus anularea contractelor de vânzare-cumpărare nu au suprimat titlul de proprietate al reclamantului în speță și nici

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
adevăratului proprietar. Hotărârile care nu au dispus anularea contractelor de vânzare-cumpărare nu au suprimat titlul de proprietate al reclamantului în speță și nici nu au diminuat șansele acestuia de a obține posesia bunului în urma introducerii unei acțiuni în revendicare. Constatarea bunei-credințe nu înseamnă nici negarea titlului reclamantului și nici confirmarea titlului cumpărătorului față de adevăratul proprietar. 60. Reclamantul subliniază că, în Sentința sa rămasă definitivă din 10 aprilie 1997, judecătoria a recunoscut, cu efect retroactiv, nelegalitatea naționalizării bunului său și deci legitimitatea

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
inadmisibilă (paragraful 44 de mai sus). Chiar presupunând că ar fi putut introduce o asemenea acțiune, șansele sale de succes ar fi fost cel mult incerte, deoarece Curtea Supremă de Justiție respinge în mod sistematic acțiunile în revendicare atunci când constată buna-credință a cumpărătorilor (paragrafele 45-48 de mai sus). 70. Din cele de mai sus reiese că, vânzând unui terț apartamentul pe care ar fi trebuit să-l restituie reclamantului, statul l-a privat pe acesta de orice posibilitate de a redobândi

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
din 30 mai 2000, care a refuzat să anuleze vânzarea apartamentului, și intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 , în urma căreia jurisprudența constantă a Curții Supreme de Justiție a negat posibilitatea redobândirii posesiei asupra imobilelor vândute unor terți de bună-credință, a avut ca efect privarea reclamantului de beneficiul acelei părți din Hotărârea din 10 aprilie 1997 care stabilea dreptul său de proprietate asupra apartamentului nr. 2, împiedicându-l să dobândească posesia. Este adevărat că, în jurisprudența sa constantă, Curtea analizează

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
58 de mai sus), cu excepția circumstanțelor excepționale (uzucapiunea sau, pentru o doctrină minoritară și o jurisprudență foarte rară, aparența în drept), o jurisprudență constantă admitea, până în anul 2001, o acțiune în revendicare introdusă de adevăratul proprietar împotriva cumpărătorului, chiar de bună-credință, al bunului altuia. Așadar, reclamantul putea spera în mod legitim la concretizarea interesului său patrimonial în urma admiterii unei eventuale acțiuni în revendicare introduse împotriva cumpărătorilor. În al doilea rând, în ceea ce privește recunoașterea acestui interes de către stat, art. 2 alin. (2) din

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
de claritate și de coerență a legislației aplicabile și consecințele sale pentru reclamant 94. Curtea observă că, pentru a defini situația în care se află reclamantul, în dreptul român par esențiale mai multe noțiuni, și anume "titlul" statului, "vânzarea lucrului altuia", "buna-credință" a cumpărătorului, "acțiunea în revendicare" și "aparența în drept". În afara noțiunii de "titlu" al statului, definită în mod diferit în diversele acte normative succesive, și a celei de "bună-credință", definită de Codul civil, însă interpretată și aplicată diferit în practică

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
esențiale mai multe noțiuni, și anume "titlul" statului, "vânzarea lucrului altuia", "buna-credință" a cumpărătorului, "acțiunea în revendicare" și "aparența în drept". În afara noțiunii de "titlu" al statului, definită în mod diferit în diversele acte normative succesive, și a celei de "bună-credință", definită de Codul civil, însă interpretată și aplicată diferit în practică, celelalte trei noțiuni citate mai sus nu sunt definite de o lege, ci au fost elaborate în doctrină și sunt aplicate printr-o jurisprudență ce nu este întotdeauna constantă

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
nu dispuneau de un cadru legislativ destul de previzibil și de coerent. În această privință trebuie constatat, pe de o parte, că erau posibile multiple interpretări juridice ale noțiunii de "titlu" al statului și, pe de altă parte, că noțiunile de "bună-credință" a cumpărătorului, de "aparență în drept", precum și legăturile acestora cu acțiunea în revendicare nu erau clar reglementate, ceea ce a condus la diferite concluzii juridice asupra aceleiași chestiuni de drept prezentate în fața diferitelor instanțe naționale (paragraful 51 de mai sus). 97

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]
diferitelor instanțe naționale (paragraful 51 de mai sus). 97. În ceea ce privește acțiunea în revendicare, înainte de adoptarea Legii nr. 10/2001 jurisprudență stabilise că în caz de vânzare a bunului altuia, acțiunea în revendicare introdusă de adevăratul proprietar împotriva terțului subdobânditor de bună-credință era admisibilă, exceptându-se circumstanțele excepționale, în urma unei comparări a titlurilor concurente asupra bunului aflat în litigiu. Aparența în drept, nici ea reglementată și, conform Guvernului, contestată de majoritatea autorilor, era interpretată și subordonată nu numai bunei-credințe a cumpărătorului, ci

HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex (2006) [Corola-website/Law/178308_a_179637]