3,155 matches
-
pe cel mai apropiat de el, îmbrăcat numai în piei de oaie și cu obișnuita căciulă de berbec pe care o purtau toți cei din neamul lui, scoțându-și arcul din tolbă și potrivind în coardă o săgeată. Răsucindu-și bustul, războinicul întinse arcul și, imediat, fără să-și încetinească alergarea, slobozi săgeata. Sebastianus se lăsă pe gâtul calului, însă nu el fusese ținta: prin huruitul galopului, auzi un strigăt răgușit și, o clipă mai târziu, văzu că se apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar elegant, era destul de puțin potrivit cu destinația pe care Etius i-o dăduse încăperii, aceea de sediu al Comandamentului. La dreapta sa, Sebastianus vedea tronând un birou masiv de abanos, a cărui tăblie era acoperită de hârtii de tot felul. Busturile unor personaje austere, între care, firește, se distingea, în apropierea biroului, cel care-l reprezenta pe împărat, îl priveau cu o fixitate neliniștitoare, iar de-a lungul pereților, fresce în culori vii alternau cu dulapuri de bibliotecă, pe ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și complet gol. Nu avea altceva pe el decât traista din piele de căprioară ce o purta pe după gât și niște sandale rudimentare. Cu mâna dreaptă ținea un soi de satâr brăzdat de sânge, iar cu stânga, aplecându-și puțin bustul, trăgea ceva, căutând să învingă rezistența rămurișului. în primul moment, la lumina felinarului, atenția Hippolitei fu atrasă mai ales de nenumăratele pete roșii de care părea stropit trupul mare al bărbatului. Ghicind că era vorba de pete de sânge, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cor de proteste. Un războinic, care de puțină vreme venise alături de Taciturn pe un magnific armăsar alb, părea să discute cu el cu o deosebită încăpățânare. înalt, impunător ca înfățișare, cu fața împodobită cu mustăți lungi și blonde, era cu bustul gol și gesticula înflăcărat, făcând semne cu mâna, în care ținea o secure, în direcția redutei. — Ai idee cine ar putea fi exaltatul acela? întrebă Hippolita. — Să-l întrebăm pe el, zise Mabertus; apoi îl întrebă pe prizonier, care, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
celor doi adversari; apoi cu un gest scurt al mâinilor, îi invită să înceapă lupta. De îndată, Metronius, ținându-se ușor aplecat înainte și înălțând pumnii ca să se stea în gardă, porni în întâmpinarea adversarului, care, rămas și el cu bustul gol, îl aștepta deja bine înfipt pe picioare, în mijlocul cercului de bagauzi. Ofițerul știa bine că toți erau împotriva sa - în afară, poate, de Ambarrus și, cu siguranță, Divicone - și că nimeni, oricum, nu ar fi mișcat un deget ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în redingotă neagră, cu lanț de aur de la un buzunar la altul, trecut prin cheutoarea de la vestă, între degete cu o țigaretă mare de chilimbar. O figură plăcută cu privirea inteligentă și bună. Era Calistrat Hogaș care poza pentru un bust profesorului de istorie Dumitrescu de la Liceul Național care, în timpul liber, se ocupa cu sculptura. Noi, elevii, am fost plăcut impresionați de prezența lui Hogaș, cu toate că pe atunci autorul "Drumurilor de munte" era necunoscut. * În anii aceștia, a venit într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
regulamentelor” . Meritele sale în organizarea, conducerea armatei române, în confruntările cu forțele Puterilor Centrale au fost recunoscute, apreciate de mulți șefi militari ai Antantei. Deși uitat în vremea regimului comunist, după 1990 mareșalului Prezan i-au fost ridicate mai multe busturi în localitățile: Alba-Iulia, Iași, Cluj-Napoca, comuna Dumești, jud. Vaslui, în alte orașe sunt străzi și chiar o gară care-i poartă numele. De asemenea, sub egida Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui se desfășoară periodic complexe activități dedicate mareșalului. Prin
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
în fîșia de material, fîșfîșfîșfîș, foarte bine, restul n-au decît să creadă că am luat-o razna, mai bine așa decît să te simți neîmplinită, i se pare. Lungimea întreagă a obiectului, lungimea spatelui, grosimea gîtului, a pieptului, a bustului, a taliei, uite-așa trebuie priviți cu toții, ca niște animale, dacă vrei să nu suferi mai tîrziu din cauza lor, mă înțelegeți? Tacatacataca, își privește Delfina propriile mișcări ale degetelor care manevrează materialul, bine spus, la obiect, am admirat asta întotdeauna
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pentru bulentin. La raion te prezinți! Ai înțeles? - a insistat milițianul. „Aista mă crede tâmpit”, gândea Costăchel, făcându-și socoteala când să meargă la târg. „Unde o fi miliția? Lasă că aflu de la Aizic hangiul”. Îți faci și două poze bust! Bust! Ai înțeles? - s-a auzit din nou glasul milițianului. „Ia mai dute-n mă-ta!” - l-a înjurat Costăchel în gând. Mie mi se pare că vorbesc în vânt. Eu vorbesc și tu te uiți pe pereți. Nu mă uit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bulentin. La raion te prezinți! Ai înțeles? - a insistat milițianul. „Aista mă crede tâmpit”, gândea Costăchel, făcându-și socoteala când să meargă la târg. „Unde o fi miliția? Lasă că aflu de la Aizic hangiul”. Îți faci și două poze bust! Bust! Ai înțeles? - s-a auzit din nou glasul milițianului. „Ia mai dute-n mă-ta!” - l-a înjurat Costăchel în gând. Mie mi se pare că vorbesc în vânt. Eu vorbesc și tu te uiți pe pereți. Nu mă uit pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Cruci de Fier clasa a II-a, ca a mea, douăzeci de volume ciudate din Calendarul naval al lui Kohler, pline cu vapoare care Între timp se scufundaseră sau fuseseră trimise la fiare vechi, un aparat de radio Blaupunkt, un bust ciobit al lui Bismarck și un aparat vechi de fotografiat, marca Leica. Inspectam cutiile cu medalii când mirosul de tutun și tusea familiară a lui Weizmann mi-au anunțat apariția lui. Ar trebui să ai grijă de tine, Weizmann. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Îmbrăcată cu un costum din material negru care Împrumuta curbelor ei impresionante contururile unei chitare spaniole meșteșugit lucrate. Fusta era scurtă, conică, strâns lipită de posteriorul ei generos, iar jacheta avea o croială cu talia Înaltă, astfel Încât să se potrivească bustului ei plin. Pe capul acoperit cu păr lucios, negru, avea o pălărie neagră cu borurile Întoarse În sus de jur Împrejur, iar În mâini ținea o poșetă din pânză neagră cu mânere și Închizătoare de culoare albă, și o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
registrele, inclusiv cel al meditației etice, oferind aproape cu fiecare frază surprizele poeziei, ale construcției de ultimă fineță, ca aceasta- care disimulează magistral În umbrele dormitorului, cu o clipă Înainte de izbucnirea dimineții, portretul În picioare al unei prezențe umane indescifrabile, bust, cavitate bucală, picioare: „Dulapul gata să se descleieze, scrumiera cariată, scaunele șchioape” (124). În altă parte, o radiografie davinciană a mișcării: „Văzu zvâcnirea cotului, luciul rotulei, pârghiile porneau, forfecând aerul, lumina...” (207). Funcția anulatoare de tragic, a calendarului. În August
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vieții, Înainte de a plonja În moarte și, cum spune autorul, „poate, dincolo de ea”. În cazul unui scriitor de statura „cărturărească” a lui Magris distincția Între viață și literatură rămâne mereu fluidă. Spre beneficiul atât al realității, cât și al reveriei. Busturile care alătură, În Grădina Publică din Trieste (și din carte), pe Joyce lui Slataper, Saba și Svevo sunt un bun exemplu. În locul bustului lui Svevo, mereu furat din parc, rămâne vizibil doar soclul de marmură. Așa se și cuvine, crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
distincția Între viață și literatură rămâne mereu fluidă. Spre beneficiul atât al realității, cât și al reveriei. Busturile care alătură, În Grădina Publică din Trieste (și din carte), pe Joyce lui Slataper, Saba și Svevo sunt un bun exemplu. În locul bustului lui Svevo, mereu furat din parc, rămâne vizibil doar soclul de marmură. Așa se și cuvine, crede Magris, unui scriitor care orbitează „În jurul golurilor, absențelor vertiginoase, ascunse sub un zâmbet de sfinx”. Vandalul nu poate fi, de fapt, decât „un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Nu pot să vă spun cât era de frumos. Iar când l-am zărit pe el, asta s-a potrivit de minune cu tot restul. Era acolo vizavi, la etajul trei, fața nu i-o puteam distinge prea bine, însă bustul lui era gol și zvelt. Nu ca la noi, știți, cei ajunși la o anumită vârstă, care punem grăsime pe ici și pe colo. A privit și el peste stradă, eu am știut imediat că se uitase la mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
purilor de personaje, o mînuire de excepție ( chiar dacă, pentru gustul meu, montarea avea lungimi impardonabile, datorate muzicii). În marea piață a orașului, mereu plină de turiști, din toată lumea, agasant de suprapopulată, treceau zilnic niște irlandezi crazy, care purtau pe umeri busturi de mario nete uriașe și intrau În relații diverse ( În general, decente) cu trecătorii. Am urmărit și filme de animație cu păpuși și marionete, unele din ele moderne, insolite (produse În Ame rica). M-a surprins să văd, În Capitala
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe loc - muncește, dă-n brânci, și pentru cine, dacă nu pentru mine? - și, în cele din urmă, după ce se-ntoarce pe burtă și calcă apa de câteva ori cu mișcări ce nu-l duc nicăieri, pornește spre mal, cu bustul șiroindu-i de apă, strălucind în lumina ultimelor raze curate ale zilei, ce se preling peste umărul meu dinspre New Jersey, dinspre uscatul înăbușitor de care sunt scutit în aceste zile. Și amintiri ca asta mai am destule, doctore. Berechet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mea de maestru și cleiul țâșnește din mine. Te-ntreb, cine se mai pricepe să mi-o ia la labă la fel de bine ca mine? Numai că, așa cum stau pe spate, jetul îmi părăsește țeava la orizontală, zboară peste toată lungimea bustului și îmi aterizează cu un plescăit jilav, cleios, dogoritor, drept în ochi. Fir-ar mă-ta a dracu’ de jidan împuțit! țipă Bubbles. Mi-ai încleiat toată canapeaua! Și pereții! Și veioza! — Mi-a intrat în ochi! Și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mânjit cu ele sau alte chestii din astea care țin de clasa mijlocie! Ah, tu, fată cu corp perfect disproporționat! Tu, opusul manechinului kilometric! N-avea, deci, pic de țâțe; și ce-i cu asta? Firavă ca un fluture la bust, dar dăruită ca o ursoaică mai la vale! Avea rădăcini, asta cred că vreau să sugerez. Avea niște picioare de fotbalist care o legau de pământul ăsta american! Ar fi trebuit s-o auzi pe Kay Campbell când am colindat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
O să te-alegi cu o țura de la chestiile alea, mă avertiza mama pe geamul de la dormitor. O să răcești dacă stai îmbrăcat numai în costumul ăla de baie. Ceream să mi se expedieze broșuri cu Charles Atlas și Joe Bonomo. Priveliștea bustului meu musculos reflectată în oglinda din dormitor devenise plăcerea vieții mele. La școală îmi înfoiam mușchii sub haine. Mă opream la colțul străzii să-mi studiez antebrațele, să văd dacă am mai pus ceva mușchi. În autobuz îmi admiram venele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
căruciorul lui Bart. Ploaia o udase rău. Părul ei lung și negru părea ireal. Fusta lungă, vișinie, i se lipise de picioarele care păreau și mai lungi. Bluza, de culoare maro amestecat cu negru, i se lipise și ea de bust... Bărbatul privea hipnotizat la formele care se întrezăreau prin hainele ude. Apoi, brusc, reveni la realitate. Văzând căruciorul, hangiul realiză că Bart avea oarece probleme cu deplasarea și îl ajută să coboare din mașină și să se așeze în cărucior
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Deși vizitele mele nu erau zilnice, totuși, când veneam, pe la ceasurile trei; o găseam totdeauna în balcon sau chiar afară din ogradă, pe drum, așteptîndu-mă. Uneori venea ea la mine (însoțită de domnul M...), călare pe calul ei negru, cu bustul înalt în rochia lungă, a cărei trenă - după ce se cobora de pe cal - o ținea ridicată cu un gest de grande-dame2 plin de grație și comic pentru cei cincisprezece ani ai ei. Omul aproape cărunt și fetița cu păr de aur
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acordor din Piatra a adus, în sfârșit, pianul în stare normală. Adela mi-ia cântat azi o bucată care știe că-mi place cu deosebire. Muzica corpului ei m-a impresionat însă mai mult decât muzica însăși. Mișcările brațelor, ale bustului la dreapta și la stânga, viforul dibaci al mâinii când întorcea pagina, mișcarea piciorului pe pedală, laitmotiv discret al muzicii de imagini, făceau pentru mine cea mai tulburătoare simfonie. Valsul lui Chopin acompania muzica corpului ei... (Cam emfatic, iubitul meu!) La
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pentru ca să nu îmbătrînească degrabă, - Adela îl spune ca o perfectă actriță de comedie. Iar la cuvintele "părinții pusnici din Sfânta Agură", bisericește repezite, ea completează textul luîndu-și o figură sastisită și făcîndu-și o cruce mare, cu o grăbită aplecare a bustului înainte - închinăciune adâncă în fața schivnicilor plini de solicitudine pentru tinerețea călugăriței de la Văratic. Problema e simplă. Cu tot intermezzoul stupid, de care nu vorbește niciodată, ea a păstrat, încă din adolescență, simpatie și admirație pentru "maestrul" ei. Acum, de când e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]