56,840 matches
-
Simona Vasilache Pusă lîngă natură, arta are, pour les connaisseurs, avantajul cert de-a fi recunoscută. Rar s-o fi zis, despre cutare pictură a unui cîmp în floare, că e ca-n luna mai a anului 1886, pe un tăpșan din sudul Franței, bunăoară. Asta, probabil, pentru că o situație reală e mai greu de imaginat, pentru a justifica o pictură, decît de găsit, pornind de la ea
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
rară, anacronică și vie în același timp, enervantă și seducătoare în aceeași măsură. O carte încărcată în subsidiar de viziuni edenice, marcată stilistic de o amplă retorică sapiențială și conturată vag, asemenea versurilor autoreferențiale prin care pictorul își extinde semnificativ cîmpul de expresie, de o atmosferă pură și stranie: ,, În atelierul pictorului s-a lăsat liniște O tăcere de început de lume, O liniște de seară de iarnă flamandă O liniște ca dinaintea furtunii. Zgomotele orașului dispar în dreptul fereștii înguste." (I.
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
semiîntunericul e stimulul imaginației. E lumea crepusculară a unui sfîrșit care cere, drept prelungire afectivă, un ton de sfîrșeală sufletească. Și tocmai în asta stă talentul lui Halter: în felul cum îți transmite sfîrșeala, în modul cum, molipsindu-te cu cîmpul ei de atracție, te încărcă cu presimțirea unui sfîrșit apropiat. De aici încolo se petrece un lucru la care nu te-ai fi așteptat: o pledoarie neașteptată și foarte subtilă în favoarea creștinismului, o pledoarie născută din senzația că ai de-
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
un miop adolescent poate da coșmaruri. Ironiile, glumele, aceleași care-i ating, din mersul turmei, pe liceenii buni la carte, înfloresc în cîrca dioptriilor multe. În spatele lor, însă, e o lume cît o mansardă, unde retortele și cărțile sînt complicate cîmpuri de experiențe. Ale cuiva tînăr, rezistînd prin pasiune extracurriculară, am spune azi, unei școli cu păcatele ei, ale cărei pisăloage sisteme și reguli nu sînt însă nimic pe lîngă programul de "creștere" pe care voința lui reușește să i-l
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
viața ștrandurilor și a peluzelor" și reafirmă intenția inițială de "a reda cît mai plastic și mai veridic cu putință atmosfera reală din viața noastră sportivă", acum nuanțînd-o cît privește modalitatea, aceasta nefiind decît "un reportaj cît mai viu de pe cîmpurile de curse"13. Ulterior, tot într-o notă, autorul mai precizează că "ținșeț să încredințezșeț că multe din faptele și știrile sportive șiț le furnizează colecția revistelor sportive străine și românești șprecumț ŤBăneasa-Floreascať și ŤGazeta sporturilorť"14. "Reportajul" ocupă totuși
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
rândul celor mai serioase lucrări dedicate postmodernismului românesc. Între timp, însă, tabloul generației '80, decupat din cel al literaturii române contemporane, s-a modificat sensibil. Departe de a mai reprezenta un eșalon al tinerelor speranțe, "optzeciștii" au intrat masiv în câmpul literar, în instituțiile academice și culturale. Și-au creat asociații, reviste și edituri proprii. Nu mai sunt niște outsider-i organizați în falangă macedoneană și desant autohton, ci individualități dispuse pe toate palierele vieții literare și ale canonului: de la nivelul
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
de rafinare a unor însușiri în posesia cărora se află deja. Dacă mutăm acum discuția din planul grupurilor în cel al societății umane, ceea ce este uimitor și în același timp îngrijorător este că emoțiile se propagă instantaneu, precum undele unor cîmpuri afective ce ne învăluiesc fără știința noastră. Ele ne molipsesc spontan și ne influențează gîndirea pînă într-atît de subtil încît nici măcar nu realizăm că suntem receptorii pasivi ai unor stări de spirit cărora le dăm ascultare. Numai așa se explică
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
tău, într-o comunitate în care majoritatea semenilor, încărcați fiind cu o anume dispoziție, nu pot gîndi decît în tiparul ei. Din acest punct de vedere, gîndirea autonomă este o raritate, și asta fiindcă mai întîi trebuie să scapi de cîmpul de sugestibilitate al comunității în care trăiești. Puțini sunt cei care și-au dat la un moment dat seama că cea mai mare parte a convingerilor lor provin din cîmpul de sugestionare colectivă ce alcătuiește atmosfera psihologică a lumii lor
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
raritate, și asta fiindcă mai întîi trebuie să scapi de cîmpul de sugestibilitate al comunității în care trăiești. Puțini sunt cei care și-au dat la un moment dat seama că cea mai mare parte a convingerilor lor provin din cîmpul de sugestionare colectivă ce alcătuiește atmosfera psihologică a lumii lor. Nu noi, cu mintea noastră, ne formăm niște opinii pe care apoi le exprimăm coram populo, ci fluidul emoțional în care ne scăldăm cu toții, ca într-un ocean de emoții
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
furtului. E, adesea, obiectul cu care hoțul de buzunare își maschează mișcările: o haină, o geantă mai mare etc.: "tira (geaca, prosop, sacoșă)" (Adevărul, 13.07.2005). Poate fi însă și o persoană care stânjenește mișcările victimei și îi reduce cîmpul vizual, sau care pur și simplu participa la furt avînd un rol secundar (mai ales de a prelua pradă). Explicațiile apar în unele reportaje despre lumea interlopă: "Tira" (cel care ia banii) stă în spate gata să dispară cu obiectul
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
al lui Ucsnit Sedescu și anotimpurile începură să se încurce în mine ca într-o joacă, probabil datorită frigului ce intra pe fereastră și căldurii din sobă ce-și căuta loc afară (...) călare am pornit galop pe străzi și pe câmpul plin de zăpadă și cu cât mergeam mai departe el gonea mai lin și se ridica în zbor trecând prin locuri cu verdeață și pline de lumină. Dar de-abia atunci am simțit un miros de baltă stătută și am
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
Simona Vasilache Probată pe cîmp de glorie sau în complicate situații sociale, între virtute și manieră, onoarea are toată îndreptățirea să facă istorie. Nu i s-a făcut, în afară de cea, poloneză, a lui Adam Michnik, una notabilă. Dovadă de cum precumpănesc, în balanța culturii, interesele de
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
se găseau fișe pentru mai toți salariații. Grație lui, „elementele” dovedite ca fiind „dușmănoase” erau fie detașate, fie „ascunse” cu grijă și adesea chiar pentru totdeauna. Acesta continuă imperturbabil: Părinți, rude În străinătate, condamnați, membri de partid, familie, aprecieri În câmpul muncii, activități extracombinat? Erau Întrebări stereotipe și de rutină al cărui unic scop era acela de a tensiona interogatul și a amplifica importanța ofițerului de securitate și a instituției pe care o reprezenta. Apoi, o Întrebare așa ca din senin
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
-o din priviri iar fata a Început să Îndepărteze fără grabă basmaua sa cea neagră iar când supliciul s-a terminat, Ștefan Girovescu a rămas uimit, În timp ce o mare fericire Îi lumina chipul și o mulțime de Întrebări Îi inundară câmpurile sale cu neuroni. De după iașmac Își făcură apariția cei doi ochi mari, cu sprincene negre și mai verzi decât apele Atlanticului din apropiere, cei doi ochi ai directoarei Amina, cea care știa românește și care studiase la Iași! Ștefan și-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sentimente și stări dintre cele mai periculoase, Îl luă frica, ar fi dorit să-și poată opri respirația, să dispară imediat ori cel puțin să se poată transforma Într-o furnică ușor de ascuns sub un raft cu cărți. În câmpul său vizual Își făcu apariția Victor Frasin, secretarul de partid pe fabrică, un personaj mai important decât directorul general care era obligat să-i execute dispozițiile venite din partea „Partidului Comunist Român, forța conducătoare În Republica Socialistă România, care are În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mare, ești frumoasă și chiar foarte deșteaptă. Ce se va Întâmpla cu tine? Greu de spus! Termini liceul și În cel mai bun caz ajungi șefă de echipă la c.a.p., te măriți, casă, copii, dar rămâi la țară, la câmp și nu se va alege nimic de Învățătură, frumusețe și inteligență! Varianta bună! Varianta mai puțin bună este să te prindă un flăcău bătrân, urât și țicnit din sat, să te violeze și să-ți mănânci zilele cu el. Sau
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o singură persoană! Dar cel care deschise ușa era un necunoscut, un tinerel cu vorba repezită și atitudinea unui meseriaș harnic și priceput. Își puse în geantă cele sfinte cum își pune un instalator uneltele. —E ud pe jos, prin câmp? întrebă el. — Da. Atunci așteaptă-mă să-mi pun galoșii. Pășea repede, iar Charlot de-abia reușea să țină pasul cu el. În fața lui, galoșii molfăiau și scuipau noroiul. Aici stătea cândva părintele Russe, zise Charlot. —A murit anul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
toate formulele pompoase și tocite fâlfâiau în jurul cuvântului Dieu ca o perdea. Se întoarse încet, cu multă prudență, spre ușă. Și mesajul de la Michel? 16 Sprijinit de gard, Carosse privea cu atenție silueta care se apropia dinspre St Jean traversând câmpul. Stătea sprijinit de gard cu aerul relaxat al celui ce se află în propria sa grădină. Ideea care-i trecuse prin minte îl făcu să chicotească, dar imediat după aceea, când silueta se apropie și-l recunoscu pe Charlot, deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
piedica de siguranță. — Crezi că sunt chiar atât de periculos? — Da, cred, răspunse Charlot privind insistent mâna. Și mai e ceva... eu știu unde este Chavel. —Unde? — Nu departe de aici. Și încă un lucru: dacă te uiți încolo, peste câmp, vezi biserica? Sigur că da. Dincolo de biserică, puțin mai la dreapta, se vede un deal împărțit în parcele? — Da. — În partea dreaptă, mai spre vârful dealului se vede un om la lucru. —Și ce-i cu asta? Tu n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
adăugă: — Totul s-a terminat. Iar acum ea o să înceapă să se întrebe ce să facă. Nu poate rămâne singură în casa asta. —Trebuie să-l conduc pe preot acasă, spuse Charlot. În hol, preotul își punea galoșii. În timp ce străbăteau câmpul, îl întrebă scurt pe Charlot: — Și acum o să plecați? Poate. — Ori plecați ori, dacă nu, Mademoiselle va trebui să-și găsească pe cineva din sat care să stea cu ea. Pe Charlot îl enerva presupunerea preotului că faptele oamenilor erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în timpul ocupației au devenit ilegale. De parcă m-aș preta eu să profit de o șmecherie ca asta! Când eram copil și locuiam în casa asta, spuse Chavel, mă jucam cu un prieten care locuiește pe dealul celălalt. —Ce tot bați câmpii acolo? — Ai răbdare, am să-ți spun o istorie interesantă. Luam o lanternă ca asta sau o lumânare sau, dacă era o zi însorită, o oglindă și ne trimiteam unul altuia semnale luminoase. Uneori nu aveam altceva să ne comunicăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aminti fata. Nu s-a uitat cu atenție la mine. M-am și schimbat mult, Mademoiselle. Luă din nou lanterna, se așeză în pragul ușii și zise: —O să vadă cu siguranță semnalele, la ora asta este în ogradă sau pe câmp. Stinge lanterna aia odată! strigă Carosse. Venise clipa victoriei. Și sfârșitul minciunii. Actorul arăta ca un om supus unui interogatoriu necruțător: în ciuda frigului, fruntea i se acoperise de picături de sudoare. Cu ochii ațintiți asupra buzunarului, Chavel refuză dând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de spioni deschisă în 2009 și războiul diplomatic fără mănuși dintre București și Moscova. Agresivitatea Rusiei sporește pe măsură ce România se implică tot mai puternic în sprijinirea Alianței pentru Integrare Europeană de la Chișinău. O recentă analiză Stratfor descrie Republica Moldova ca fiind câmpul de bătălie dintre Rusia și Occident, iar eșecul referendumului pentru modificarea Constituției apare ca un semn al influenței crescânde a Rusiei în regiune. Cu toată presiunea externă și voința Occidentului de a menține România pe direcția bună, atmosfera internă este
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
intrat într-o horă periculoasă. Rolul lor va crește în epoca post Băsescu, în lipsa unor lideri politici suficient de puternici cât să nu aibă nevoie de proteze ca să poată umbla singuri. Alegerile din 2012 și 2014 vor fi câștigate pe câmpul bătăliei ideologice. Presa și intelectualii vor suferi cumplit în anii ce vin, dacă se vor preda necondiționat unor oameni și ideologii rizibile și nu-și vor apăra, întâi de toate, propriile valori. Toți jurnaliștii și politicienii care au ciugulit de-
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
izantematic... acolo pe front. Acolo o fost și înmormântată...” Nenea Jănel nici nu mai putea răsufla...O ieșit împleticindu-se...O plecat! Incotro? Nici el nu știa...O mers așa o bucată bună de timp, până o ajuns undeva în câmp...O stat acolo multă vreme, cu ochii în soarele gata să asfinețească...Dimineața, răsăritul soarelui l-o găsit tot așa, cu privirea rătăcind pe întinderile nesfârșite din fața lui...Abia în crucea zilei s-o trezit din rătăcire. S-o ridicat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]