3,622 matches
-
a lui Coluche, comic celebru În epocă. (n.tr.) Charles Baudelaire, Recueillement, traducere de Barbu Nemțeanu, În Les Fleurs du mal / Florile răului, Editura pentru Literatură, București, 1968, p. 481. (n.tr.) Spital de psihiatrie din Paris. (n.tr.) Lautréamont, Cânturile lui Maldoror, Opere complete, traducere de Tașcu Gheorghiu, Univers, 1976, p. 198. (n.tr.) Réseau express régional, rețea de transport În comun (metrou) pentru Paris și regiunea pariziană. (n.tr.) La catolici, sărbătoarea tuturor sfinților, celebrată la 1 noiembrie. (n.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care se mișcă. Acuma-i cald, apoi e rece, apoi Înțepenește, apoi iar se Înmoaie. Acum nu miroase, apoi Îți mută nasul din loc și tot așa. Asta e mișcarea - e ca atunci când dansăm cu foc și nu mai auzim cântul. - Dansăm? Cântul? Uscățivul mă privi lung. - Pfuuh, ești doar toiagul cu care dăm drumul cuvintelor În lume, măi Krog. Bine că, măcar acum, ai pornit la drum. Călătorie... hm. Ce mai trimis! Și ce mai frate am și eu, of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mișcă. Acuma-i cald, apoi e rece, apoi Înțepenește, apoi iar se Înmoaie. Acum nu miroase, apoi Îți mută nasul din loc și tot așa. Asta e mișcarea - e ca atunci când dansăm cu foc și nu mai auzim cântul. - Dansăm? Cântul? Uscățivul mă privi lung. - Pfuuh, ești doar toiagul cu care dăm drumul cuvintelor În lume, măi Krog. Bine că, măcar acum, ai pornit la drum. Călătorie... hm. Ce mai trimis! Și ce mai frate am și eu, of, of! Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce vin pe urmele mele, ca să trecem printre ei spre Miazănoapte? Wola căscă ochii. - Dacă vrei să luptăm, ne luptăm chiar dacă ne ia Umbra, căci e lăsat să ținem de tine. Dar, nimeni nu ne-a zis așa ceva. Și la cântul de nuntă, e spus că o să ne treci Marea cea mare spre Gheața nesfârșită. Noi, zâmbi el strâmb, trăsesem mereu nădejde că astea sunt vorbe nesăbuite de-ale Vindecătorului Bulut, dar acum, că ai venit... Of, of... Ce să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
eu la acea Împletitură și, Încet-Încet, mi-am dat seama că era una și aceeași cu țesătura pe care o avea scrijelită pe coapse. - Cum merge, Vishu? Pe unde am ajuns? Vishu râse și prinse să Îngâne un fel de cânt moale, de parcă ar fi obosit să-și tot strige copiii pe care nu-i mai găsea. Mai mult mormăia, Încât n-am Înțeles decât câteva cuvinte dintre cele pe care le rostea: apa verde, sărătura, valurile moi kelib, și gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uită la cer și se strâmbă, după care dădu drumul unor bobi care prinseră a se legăna Între lăstari. Încet-Încet, fața moșneagului se lumină. - Acum să fii atent, Îmi șopti Dyas. Mai așteptarăm o vreme, după care Vishu Își reluă cântul: - Valuri mici de bungdokerik vin’ pe kelib Și-l Înmoaie, Marea verde e mai dulce Și miroase a picioare de femeie. Soarele nu intră-n apă, Valurile-s ca la Maja, Zici că-s lac: Vreau Tokeba! Răspunsul Întârzie numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îl mai ducem și pe stăpânul vorbei, iar tu vrei să-l omori, măi, ticălosule! N-au fost În stare să-l dea Umbrei ăia de i-au luat urma, și-l ucide acum un năpârstoc ca tine? Iarăși intonă cântul și, de data asta, cei doi răspunseră la fel, iar drept răspuns, cel din spatele luntrei Înclină puțin pânza pe care o ținea cufundată În apă. - Acu’, reluă Vishu arțăgos, ia du-te tu, măi prostule, și pune tu cârma la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pregătești să schimbi cârma? Nu știi că dacă marea verde se Îndulcește, Înseamnă că Începem să primim apă dinspre insula Waialea? Și nu știi că, mereu când se Întâmplă așa, punem cârma la cap? De câte ori vrei să-ți mai spun cântul ca să-l ții minte și tu, prostule? Nu pricepeam nimic, iar Dyas Îmi spuse: - Pe uscat, când ai de mers dintr-o parte În alta, te ții după munți, râuri și stânci. Pe Marea cea mare nu ai nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În care trebuia Înclinată cârma, abia mai răsuflam. M-am dus la Logon și i-am povestit și lui ce aflasem. - Dyas mi-a spus că cei ce știu toate căile din marea asta, le spun pe dinafară Într-un cânt care Începe la răsăritul soarelui și care se termină tocmai la jumătatea nopții. Cică n-ajung să Învețe tot cântul decât după ce sunt oameni În toată firea. - Mda. Și după aia Îmbătrânesc și uită tot ce-au Învățat, se hlizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aflasem. - Dyas mi-a spus că cei ce știu toate căile din marea asta, le spun pe dinafară Într-un cânt care Începe la răsăritul soarelui și care se termină tocmai la jumătatea nopții. Cică n-ajung să Învețe tot cântul decât după ce sunt oameni În toată firea. - Mda. Și după aia Îmbătrânesc și uită tot ce-au Învățat, se hlizi Logon. Aveam să aflu că În nopțile cu cer senin, celor ca Vishu le era mai ușor, căci se uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În scrijelitura pe care le-o făcusem lui Dilc și Selat, ca și În scrijelitura primită pe scoica trimisă de Minos - era În ele un secret care Îl aștepta pe Krog. Căci, un mattang din acela ținea loc de tot cântul care dura atât de mult ca să-l rostești de la cap la coadă. 35. Am zărit multe pământuri frumoase de pe Marea lui Dyas, dar nici unul nu era pământul cel tare la care trebuia să ajungem. Am văzut tot felul de ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui frică de tărâmurile neștiute pe care vorbele, după cum se vedea, aveau puterea să te ducă. Parcă, adăugase el după o vreme, parcă nu fuseseră atâția munți de apă pe vremea În care cei ca Vishu nu știau să spună cântul mării de la un cap la altul. Iar Vishu: - Vorba, apa, luntrea și piatra sunt măruntaiele cuiva. La fel ca oamenii, casele, munții și peștii. Pe acel cineva eu nu-l văd. Dacă Îi fac vorbei ceva, ființa asta pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
repede, vere, Începu el, căci urmăritorii tăi au luat calea mării și vin Încoace. Am simțit cum mi se Încinge capul. - Dar cine Îi trece apa? - Cine? Cum, cine? Uite, unul dintre Învățăceii prostului de Vishu, că i-a Învățat cântul mării pe toți ticăloșii! - Și luntre? De unde au avut luntre? - Of, vere, bune sunt vorbele astea, dar uite ce pocinoguri ne fac! Tu crezi că mai poate cineva să țină una și alta pentru el, după ce s-au apucat toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu pământul! Dacă scap, și-o să scap, Mă fac una cu văzduhul, Și de mor, și de scap, Am părinți din care vin, Am copii În care plec, Am femeie și fârtați, Și de mor, și de scap! De cum Încheiarăm cântul, ni se Îngustară privirile și nu mai văzurăm decât dușmanul. În clipa aceea, mi-am luat sulița micuță pe care mi-o dăruise Kikil și am strigat din străfundul rărunchilor: - Poate mor, poate scap! Ceilalți Îmi răspunseră la fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
MACABEUS: Mi-e silă de trompeta ta. Știi bine cât mi-e de silă. Întotdeauna mi-a fost silă... De ce mă faci să-mi fie și mai silă? Vezi bine cât mi-e de silă... PARASCHIV (Cântă, apoi.): Am sa cânt toată ziua. Dacă nu vrei să auzi cară-te. MACABEUS: Nu vreau să cânți toată ziua. Mi-e așa de silă. Cum poate să-mi fie așa de silă de tine? Ție nu ți-e silă de tine? De ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ar plăcea să ascult bucata aia pe care tu... Știi? PARASCHIV: Știu, știu... MACABEUS: O cânți? PARASCHIV: Da’ n-o să te lase să dormi... MACABEUS: O să dorm, o să dorm... O să dorm pe ea... PARASCHIV: Bine... MACABEUS: O cânți? PARASCHIV: O cânt încet... Își potrivește trompeta și începe să cânte; lumina scade treptat; lumânarea se va stinge singură în timp ce PARASCHIV cântă; cei doi sunt aproape un singur trup; din întuneric răzbate, senină și triumfătoare, melodia.) ACTUL III Peste un timp. Lumină ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vara - în lemnul saunei doar mirosul de brad Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul mohorât - prin frunzișul rărit cânt vesel de scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori peste cupole Albul peste alb - din zăpada mieilor răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe ramuri Vârtejuri de vânt ridicând nisipul spre cer - sosesc graurii Dimineață de martie fără
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ciori - nuca-i sub brusturi Companie; vaccinează de prostie - noroc porcesc Ciorile-mpânzind văzduhul către seară - schimbul de mâine De dimineață coadă la second-hand - comerț revigorat Lângă pomul gol bătrân zdrențăros cu pungi - Moș Nicolae?! Cioara la conservator - pe partitura doar cântul știut Frunzele-n tangaj și-un bețiv valsând cu ele luna în ceață lul prăbușit doar clisa Abracadabra - de spaima berzei broasca-n pântecul lunii Cu promoroacă-n păr înțelept mai părea miraj sezonal Soare cu dinți dar pământul aburește
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ascunde blânda Lună. Stă cu porțile închise, iar lumina ei adună umbrele întunecate, ce dansează-n ritm frenetic valsul viselor scăldate în parfum de somn eteric. Și în liniștea profundă a nerostitului Cuvânt, mă afund în neuitare, transformându-mă în Cânt ce se aude-n depărtare, adiat pe-aripi de vânt. Ochiul meu dă să -și închidă pleoapa, de îndurerare, se transformă în clepsidră ce se pierde în Uitare lăsând lacrima să plângă în Oceanul de Visare.
Cânt. In: Anotimpul culorilor by Marioara Vişan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/277_a_526]
-
V-a Liceul Teoretic “Emil Racoviță” Techirghiol, județul Constanța profesor coordonator Ciobanu Claudia-Veronica Stau uneori pe veranda casei și mă gândesc oare de ce doar primăvara albinuțele sunt mai harnice decât vara, fluturașii sunt mai vioi ca niciodată, pădurile pline de cântul păsărilor și câmpul în mii de culori? Și cum stăteam așa, a venit bunicul meu, s-a așezat lângă mine, m-a pus pe piciorul lui și a început să-mi povestească legenda primăverii. Eu, la fiecare propoziție îl întrerupeam
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
cele mai generoase forme de auto-dăruire. Iar acest lucru se întâmplă atunci când renunțarea la căsătorie și, în special, renunțarea la exercitarea sexualității generează așteptarea unei despăgubiri prin intermediul puterii și al prestigiului. Eunucul reginei Candace, însă, se întoarce la Ierusalim citind cântul Servului Domnului, care s-a adeverit din plin nu prin frumusețea predicării, nici prin entuziasmul vindecărilor, ci prin tăcerea asurzitoare a Calvarului. Eunucul își dă seama că viața sa este răvășită precum aceea a lui Cristos cel răstignit care, de pe
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
faceți acolo, domnule Floyd? fu interpelat de o voce sosită din sectoarele reci, de pe margini, voce care nu pricepea nici s-o pici de ce domnul Floyd alerga, ca un bezmetic, pe la toate acele instrumente imaginare, căutând să facă el totul. - Cânt, doamnelor... sau, cel puțin încerc, i-ar fi stat pe limbă lui Pinky să le răspundă. Dar, în loc de aceasta, nu intră la râcă. Ridică din umeri și continuă să-și mângâie claviaturile). Publicul asculta răpit, masat în jurul unei măsuțe ovale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
glasul rugăciunilor mele Penetrând mai departe Printre ostroavele drept credincioșilor Printre munții de pilaf ai celor blânzi și dezgustați de pilaf Printre inimile fierbinți ale covorașelor de șters pe picioare Printre care viețuiesc, cu care mă înveselesc și de sub care cânt Rămânând atârnat de rugăciunile mele Trăgîndu-mi în interiorul rugăciunilor mele și mâinile și picioarele Plin de-o bucurie sălbatecă Rugîndu-mă neîncetat Ca Dumnezeul meu să mă treacă între numărul acelora Care dansează numai cu Numele Dumnezeului lor în minte Și pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și se mărturisește colectiv ideii imperialiste? Oricât s-ar baza industrializarea japoneză pe o muncă prost plătită și pe exploatare, viciul injustiției sociale și economice se mai poate repara, fie prin schimbarea sistemului, fie prin realizarea politicii de cuceriri, pe cânt efortul de integrare în ritmul marilor puteri este mai dificil, deoarece mărirea națională nu este un refren istoric, ci o irupție rară. Împotriva acelora care ar susține că industrializarea răpește unui popor caracterul lui specific, trebuie opus cazul extrem de semnificativ
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de o unică și halucinantă idee, cea a scopului comun. Toate trupurile tresar la fel, în același timp, toate fețele au aceeași mască, toate vocile același strigăt; fără a mai pune la socoteală profunzimea impresiei produse de cadență, muzică și cînt. Văzînd pe toate chipurile imaginea propriei dorințe, auzind din toate gurile dovada propriei certitudini, omul se simte dus de val fără a-i fi cu putință să opună vreo rezistență, integrîndu-se convingerilor celorlalți. Contopiți în extazul dansului lor, în febra
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]