6,191 matches
-
pe spate, se zbătea în zvârcolirile frenetice ale șuvoiului omenesc. A plecat și a văzut tot. A sfidat nemărginirea acelei țări, spațiul de necuprins în care se împotmolesc zilele și anii. Înainta, totuși, bâjbâind în timpul acela stătător. Cu trenul, cu căruța, pe jos... A văzut tot. Cai înhămați, o întreagă herghelie, care galopau fără călăreți pe o câmpie, se opreau o clipă, apoi, speriați, își reluau cursa nebunească, fericiți și îngroziți de libertatea recâștigată. Unul dintre fugari a atras privirea tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
stol de păsări migratoare dispărea încet, subliniind liniștea prin ecoul țipetelor lor înalte. Suflul greu și sincopat al lumii ruse nu o mai îngrozea. Învățase atâtea de la plecarea ei încoace. Știa că este practic, într-un vagon sau într-o căruță, să ții un sac umplut cu paie, cu câteva pietre chiar la fund. Pe acesta îl smulgeau bandiții în raitele lor nocturne. Știa că locul cel mai bun de pe acoperișul unui vagon era lângă gura unui ventilator: la deschizătura aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întors: - Tinerii din sat dansează în fiecare seară, știi? Du-te să-i vezi dacă-ți face plăcere... După cum se înțeleseseră, țăranul nu le-a plătit nimic. Toamna, când se pregăteau să se întoarcă la oraș, le-a arătat o căruță a cărei încărcătură era acoperită cu o bucată de pănură nouă. - El o să mâne caii, a spus aruncându-i o privire țăranului bătrân așezat pe capră. Albertine și Charlotte i-au mulțumit și s-au cocoțat pe o loitre a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a cărei încărcătură era acoperită cu o bucată de pănură nouă. - El o să mâne caii, a spus aruncându-i o privire țăranului bătrân așezat pe capră. Albertine și Charlotte i-au mulțumit și s-au cocoțat pe o loitre a căruței înțesate cu coșuri, cu saci și pachete. - Trimiteți toate astea la piață?, a întrebat Charlotte ca să umple liniștea stingheră din ultimele clipe. - Nu. |sta e câștigul vostru. N-au avut timp să răspundă. Vizitiul a tras de hățuri, căruța s-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a căruței înțesate cu coșuri, cu saci și pachete. - Trimiteți toate astea la piață?, a întrebat Charlotte ca să umple liniștea stingheră din ultimele clipe. - Nu. |sta e câștigul vostru. N-au avut timp să răspundă. Vizitiul a tras de hățuri, căruța s-a legănat, a început să înainteze în praful cald al drumului de peste câmp... Sub pănură, Charlotte și mama ei au descoperit trei saci cu cartofi, doi saci cu grâu, o putină cu miere, patru dovleci enormi și mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
niște fiare sălbatice! Toți, unul după altul. Erau șase sau poate șapte. Și tu spui: „sunt ca noi...” I-au tras un glonte în cap după aceea. Noroc că ucigașul a ochit prost. Iar pe țăranul care o ducea cu căruța lui l-au înjunghiat ca pe un miel. Atunci, „ca la noi”, știi... - Nu, ascultă, dar tu vorbești acolo despre vremurile de odinioară, a intervenit Dimitrici. Și au continuat să discute, bând votcă, mâncând. Dincolo de fereastra deschisă se auzeau zgomotele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
viteaz și zâmbitor sau... mort pe câmpul de onoare. Iar aceștia... Pe scurt, într-o zi, sosesc mai multe camioane și milițienii încep să smulgă samovarele din lăzile lor și să le arunce în benă. Cum arunci butucii într-o căruță. Un moscovit mi-a povestit că au fost duși pe o insulă dintre lacurile din Nord. S-a amenajat pentru asta o fostă leprozerie... În toamnă am încercat să mă interesez de locul acela. Mă gândeam că aș putea ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
În dimineața aceea a zilei de 1 Decembrie 1918, ca la un semnal, lumea românească a purces spre Alba-Iulia, locul adunării. Cei din Împrejurimi au renunțat la călătoria cu trenul și s-au Îndreptat spre oraș pe jos și cu căruțele. Era o dimineață rece, de iarnă. Pe o parte a șoselei se duceau spre Alba-Iulia, scârțâind prin făgașul zăpezii, căruțele românești, buchete de chiote și bucurie, iar pe cealaltă parte se retrăgea armata germană izgonită din România, tun după tun
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
adunării. Cei din Împrejurimi au renunțat la călătoria cu trenul și s-au Îndreptat spre oraș pe jos și cu căruțele. Era o dimineață rece, de iarnă. Pe o parte a șoselei se duceau spre Alba-Iulia, scârțâind prin făgașul zăpezii, căruțele românești, buchete de chiote și bucurie, iar pe cealaltă parte se retrăgea armata germană izgonită din România, tun după tun... La Alba Iulia, nu a fost chip să mai pătrundă cineva În sala adunării. Poporul care se scurgea din toate
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
am trecut pe lângă cimitirul unde tata Își dormea somnul. Frate, dacă ar ști tata ce s-a Întâmplat! zic eu, Întorcând capul spre cimitir. Întunericul se așternuse și era liniște. Aproape de ieșirea din sat, un copil care privea șirul de căruțe, dintr-o curte, pe neașteptate, În noapte, strigă din toate puterile: ,, Trăiască România dodoloață !” Cuvinte : au purces= au plecat, au mers; orator= vorbitor; dodoloață = gogonată , rotundă; făgașul zăpezii= drum prin zăpadă, pârtie; marea de oameni= mulțimea; Își dormea somnul = era
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
părți ale Indiei, unde brațul și umerele culilor sânt singurele vehicule obicinuite pentru a transporta călători și mărfuri. Dar industria locomoțiunii au progresat. Omul îmblînzește calul, măgarul, catârul, elefantul și-i impune ca să-i poarte sarcini. El inventă încă carul, căruța, corabia. Numaidecât se modifică natura muncii cerute pentru transportul mărfurilor și al oamenilor. Puterea musculară nu mai [e] de-ajuns, ba nu mai joacă decât un rol secundar în industria transporturilor; cel întîi rol aparține acum îndemnării și inteligenței. Trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
măgar, un catâr, un elefant, pentru a conduce o trăsură sau un car, pentru a îndrepta o corabie. În sfârșit, vine cel din urmă progres. Vaporul e aplicat la locomoțiune. Locomotiva, cu lungul ei șir de vagoane, se substituie calului, căruței, diligenței; corabia cu vapor ia locul corăbiei cu pânză. Funcțiunea muncitorului în industria transportului câștigă prin această nouă transformare un caracter intelectual mult mai pronunțat. Amploiații drumului de fier au a desfășura mai multă inteligență și mai puțină putere fizică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fie din ce în ce mai siluit * de-a lua drumul de la producătorul din inima Indiei pîn' la neamul lui, adesea pîn' la copilul și nevasta lui, ocolind prin Bombay, Calcutta, 944 {EminescuOpXIV 945} {EminescuOpXIV 946} Manchester, o procedere care cere întrebuințarea de bivoli, căruțe, corăbii, drumuri de fier, sporindu-se mereu suma de muncă relativă pe care comunitatea cată s-o întrebuințeze pentru schimbări de loc și o scădere a sumei de muncă care se poate întrebuința pentru înmulțirea cantității capabile de schimb. Cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Balauri sub formă de cai înaripați, călăriți prin nori de vrăjitori cu puteri meteoro- logice (graboncijas dijak), se regăsesc și în vechi legende sârbo- -croate (25, pp. 438 și urm.). În unele legende românești, vehiculul ascensional al solomonarului este o căruță trasă de cai sau, pur și simplu, o căruță care zboară „ca gândul” (3, pp. 43-54 ; 12, p. 810 ; 39, p. 30). Pentru a reveni la datele oferite de arheologie, voi semnala, pe de o parte, prezența cailor înaripați, alături de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de vrăjitori cu puteri meteoro- logice (graboncijas dijak), se regăsesc și în vechi legende sârbo- -croate (25, pp. 438 și urm.). În unele legende românești, vehiculul ascensional al solomonarului este o căruță trasă de cai sau, pur și simplu, o căruță care zboară „ca gândul” (3, pp. 43-54 ; 12, p. 810 ; 39, p. 30). Pentru a reveni la datele oferite de arheologie, voi semnala, pe de o parte, prezența cailor înaripați, alături de balauri cu cap de păsări, pe coiful de aur
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unde sunt folosite cu sau fără fonemul incipient „z” („s”) (3, p. 48 ; 18, pp. 157-171 ; 39, p. 29 ; 65, p. 135 ; 95, p. 329 ; 104, p. 162). Cuvântul zgrăbunțaș este compus din substantivul zgrăbunță + sufixul profesional -aș (cf. căruțaș = căruță + aș), unde zgrăbunță este un regionalism pentru grăunță de unt, brânză, gheață sau pen- tru bubă mică, coș pe piele, spuzeală. Doar înțelesul zgrăbunțe = grăunțe de gheață, de grindină (178) ar da un sens coerent termenului zgrăbunțaș = grindinar, cel care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unt, brânză, gheață sau pen- tru bubă mică, coș pe piele, spuzeală. Doar înțelesul zgrăbunțe = grăunțe de gheață, de grindină (178) ar da un sens coerent termenului zgrăbunțaș = grindinar, cel care conduce/poartă grindina (cf. căruțaș = cel care conduce/poartă căruța). O astfel de explicație este posibilă, având în vedere faptul că una dintre cele mai temute și esențiale calități atribuite solomonarului este tocmai aceea de a purta grindina, distrugând sau mântuind recoltele („zgrăbunțaș care poartă ghiața” ; cf. 39, p. 29
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
datorite din contribuțiuni directe, răscumpărarea clăcii, prestațiuni județene și altele. Obiectele sechestrate sunt: 51 vaci, 8 boi, 88 mânzați cu mânzate, 2 cai, 15 iepe, 5 noateni, 13 capre, 5 iezi, 83 oi, 12 miei, 3 berbeci, 5 râmători, una căruță de boi nouă, 1 sucman, 3 căzi, 2 antale, 1 claie cu fân, 28 locuitori cu brațele, cari se vor da cu luna sau cu ziua până la acoperirea datoriei ce debiteză către stat, și 455 pogoane pământ după legea rurală
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mirîndu-se de acest lucru, la întîia vedere neauzit. Vedem aci o scoatere în vânzare din partea fiscului cu totul egală cu cele din vremea fanarioților: vacă, bou, mânzat, cal, mânz, capră și ied, oaie și miel, sucmanul de pe om, carul și căruța, cada și butea, totul se vinde și, când toate aceste nu mai ajung, se scoate în vânzare... ce? Locuitorul, care va fi închiriat de cătră stat ca vita, cu luna sau cu ziua, până la acoperirea datoriei. Peste aceasta se scot
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
argilei și a humusului au alăturat scribul și țăranul. Brăzdarul și pana. Pagina cărților noastre vine din latinescul pagus, care înseamnă "cîmp cultivat", iar scrierea greacă numită boustrophédon, care merge de la dreapta la stînga și de la stînga la dreapta, răstoarnă căruța-n drum. Sînt fapte de istorie și de etimologie. Agricultorul îl tipărește pe scriitor, iar istoria se face scriindu-se, se desfășoară ca orizont din momentul în care este depozitată în inscripții. Păstrarea în memorie și grija pentru posteritate merg
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
î.Hr.), primul împărat al Chinei, unește prin forța sabiei statele feudale care se înfruntau și pune bazele Imperiului Chinez. Apoi îi conferă organizare internă: promulgă un cod juridic unic, standardizează unitățile monetare, de greutate și măsură, precum și lungimea osiei la căruțe și la carele de luptă și adoptă o serie de măsuri privind unitățile administrative ale Imperiului, toate răspunzătoare în fața autorității centrale supreme. Lansează, totodată, proiecte reținute de memoria istorică nu numai a Chinei, ci a întregii omeniri: începe unirea zidurilor
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
unde s-au prăbușit fără a se mai ridica, pradă descompunerii în sate, mâncate de corbi, sfâșiate în bucăți de câinii vagabonzi, umflate sub soarele verii, la spectacolul hoardelor de oameni năpăstuiți rătăcind pe drumuri cu familiile lor înghesuite în căruțe, marcați cu toții de moartea persoanelor apropiate, a unor prieteni, ei înșiși îngroziți la gândul că ar putea contracta boala fatală - toate acestea dau vieții un preț maxim și plăcerii o funcție cardinală. Dacă tot trebuie să murim, să ne bucurăm
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rușine, asemănătoare cu a fi făcut un lucru necuviincios În fața unei persoane delicate, a fi trântit o vorbă urâtă În fața unei femei bătrâne, a fi Înșelat un om care se Încrede În tine.” (N. Steinhardt) Nici În car, nici În căruță,/ și nici chiar În teleguță. (Despre oamenii nehotărâți, oscilanți, care nu știu ce vor sau care preferă În mod deliberat situațiile nesigure se mai spune că „Înoată Între două ape”.) Arma celor slabi este plânsul. (Dar plânsul Îi convinge doar pe cei
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
favorabile, nou-apărute: „Omul nepățit, chiar văzând, nu vede”.) Socoteala de-acasă nu se potrivește cu tocmeala din târg. (Adeseori, Într-un fel plănuim și Într-alt fel suntem siliți de Împrejurări să Înfăptuim: „Când zici: Doamne ajută!, atunci se rupe căruța”.) A primi un dar Înseamnă a-ți vinde libertatea. Într-adevăr, primind un dar, ne vom simți obligați, În forul nostru interior, să răspundem față de persoana În cauză printr-un gest cel puțin similar.) Dracul nu e niciodată atât de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care o va tot amâna sau o va desfășura În silă: „Cine plătește Înainte este rău servit”. De aceea, unii țărani, intuind valoarea motivațională deosebită pe care o are o recompensă promisă, dar Încă neonorată, Își stimulează caii Înhămați la căruță legând de oiștea acesteia un sac plin cu fân sau cu ovăz, la care caii evident nu pot să ajungă, dar pe care ei tot văzându-l În mersul lor, se Întăresc În nădejdea că, la terminarea căratului poverii, stăpânul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]