16,527 matches
-
pradă”, Editura InfoRapArt, 2012 Din prefața semnată de Ion Machidon a cărții “ Aici nu sunt cuvinte”, autor Gabriel Dragnea Gheorghe A. Stroia scriitor și critic literar, publicist și director-fondator al editurii și revistei “Armonii Culturale”. același praf, aceeași rugină... La căsuța poștală același praf, aceeași rugină... După ani în care nu existam pentru nimeni, iar numele nu avea ecou pe nicio alee părăsită de gânduri, am aflat dintr-o broșură îndesată pe fugă, galbenă și tocită de lacrimi: “timpul s-a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dansul culorilor Într-o lume care nu mai cunoaște graba, fuga pasului spre ziua incertă? Mâine va fi un azi permanent fără lacrimi în numele acelui cunoscut “prea târziu”. Se va rescrie istoria exercițiilor de respirație... ...același praf, aceeași rugină, aceeași căsuță poștală uitată de expeditori. Secundele trec... a fost doar un vis. Noi, amintirile (coloana a cincea) Amintirile vorbesc în șoaptă Sub pietrele roase de timp, Rămășițe ale templelor Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură Șubrezindu-și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Sub el, cu litere mari, o reclamă pentru medicamente contra gripei. Pe jumătatea de sus a celei de a treia pagini se găsea fotografia unei cîntărețe energice alături de o cronică mondenă care cuprindea tot soiul de știri „senzaționale”. Mai jos, căsuțe a cîte o mie de yeni rîndul, cu anunțuri diverse: angajări, Îndrumar pentru hoteluri, bursa, apartamente și altele. La capitolul „diverse”, cu excepția anunțurilor despre cîini de vînzare, toate celelalte se ocupau de boli venerice, operații de prepuț și sterilitate. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vagă, alterată de vreme, ce se afla În vîrful zidului Îmi bloca priveliștea pe diagonală; numai acolo se Înseninase brusc. Mi-a fost, bineînțeles, imposibil să văd ce se află dincolo de ea dar, dacă-mi amintesc bine, erau doar trei căsuțe mici din lemn și o clădire Înconjurată de un mănunchi de copaci... probabil un han sau vreo casă cu camere de Închiriat... ca un ciorchine la jumătatea pantei. Un alt drum ducea de la poalele dîmbului În altă parte și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
copiii din mediul rural și din orășele. Comunitatea locală nu a dat năvală în facultăți să spună: uite, drăguță, dacă vii în Urlați timp de patru ani, îți dăm bursă și îți plătim gazdă. La fața locului te așteaptă o căsuță și o grădină. Zonele acestea mor: material, cultural, mor ca șansă de viață pentru cei care au nenorocul să se nască acolo. Iar empatia noastră este la pământ. Ne uităm la Vest cu reproș: de ce nu faceți investiții și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe străduțele astea fermecătoare pe care nu mi le mai dă nimeni înapoi. Recunosc, casa mea de acum din satul Pipera e la fel de brează ca și a colegilor mei de aici, universitari la Indiana. Dar această lume e plină de căsuțe cu pajiști deschise, fără trufii, fără demonstrații de prosperitate, fără garduri. Azi am luat-o pe strada multiculturalismului culinar (cea cu restaurante în salbă: eritreean, indian, grec, marocan, thailandez, chinez). M-am oprit să îmi pun CD Colibri, Cântece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și reciproc. Dacă se diluează și familia heterosexuală, atunci chiar cred că ajungem să ne cunoaștem și să ne acceptăm tot mai puțin între noi. În final, Maria a ieșit și ea din conferință și am plecat toți trei la căsuța mea care, dintr-odată, s-a umanizat substanțial cu un sugar și o mămică. Doar Cristina mai calcă pe aici cam o dată sau de două ori pe săptămână, o jumătate de ceas, când mă aduce acasă miercurea sau lunea. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Casele aveau producția separată de locul de dormit (furca, vârtelnița). Marile operațiuni de țesătorie, dulgherit se petreceau specializat, la casa meseriașului. Nu făcea fiecare de toate!!! Am fost în școală, foarte impresionantă. Dar cel mai tare m-a impresionat o căsuță care era creșă (secolul al XVIII-lea!!!). Era plin de scăunele pentru copii mici și de leagăne. Acolo își aduceau oamenii pruncii, când erau foarte ocupați. Pe scurt, specializare, diviziunea muncii și spirit comunitar. Fără ordin de la stăpânire, fără „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
octombrie (Halloween) Ce zi!! Am scris cam degeaba Halloween ca titlu, pentru că nu ziua strigoilor e subiectul de povestire. Ca să nu îl neglijez însă complet, am să povestesc că oamenii cam de la începutul lui octombrie au purces să marcheze Halloween. Căsuțele pe lângă care treceam zilnic aveau câteva ingrediente inevitabile în curte și pridvor: dovlecii galbeni, făcuți „om”, ca la noi la țară, sperietori, unele lipite de ușă, altele sub forma unor vrăjitoare care își scoteau din pământ coada, pălăria țuguiată, mantia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a fost ziua în care Jeff și Debbie au invitat departamentul la ei acasă (lucru pe care trebuie să îl facem și noi). Jeff m-a rugat să vin în mod special. A fost foarte frumos la ei. Au o căsuță relativ ca a noastră, dar cu mai multe spații deschise jos, ca și când parterul ar fi continuu, și mai multe oglinzi care creează un efect de multiplicare fantastic. A fost toată lumea din aripa liberală și au lipsit toți conservatorii (incluzi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
face dor de toate: de bunicii mei toți, de Ignat, de tata și, uite, acum trebuie să îmi mai fie dor și de Andrei și de mama. Mi se face dor și de Transilvania. Îmi dau seama că, fiindcă în căsuța nouă nu am stat, de ea nu îmi e dor în apropierea Crăciunului. Îmi e dor de vremea când eram ca Maria: toți trăiau, și eu mai eram încă nepoată. Sunt în America, un loc unde atunci nu am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
socotelile noastre, ea a trăit tinerețea în capitalismul românesc interbelic, maturitatea în comunism și bătrânețea în capitalismul american. La 70 de ani a început să lucreze la New York și a reușit să își strângă bani de pensie și de o căsuță foarte cochetă, cea în care trăiește acum. Ne-am adunat, Cristina cu Luckey, Adriana cu Matei, Nick cu Pauline, Dragoș cu Adina, eu cu Adi și, de bună seamă, gazda noastră Mioara. Căsuța, una din cele multe din familia condominioanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
strângă bani de pensie și de o căsuță foarte cochetă, cea în care trăiește acum. Ne-am adunat, Cristina cu Luckey, Adriana cu Matei, Nick cu Pauline, Dragoș cu Adina, eu cu Adi și, de bună seamă, gazda noastră Mioara. Căsuța, una din cele multe din familia condominioanelor pentru pensionari, e cea mai plăcută casă mică pe care am văzut-o. Seara a fost plină de stele și luminată de Crai Nou. Am ieșit afară și mi-am pus o dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
organizațiile de femei se dezbină. Andrei, că studenții citesc tot mai puțin. Doar mama ce mai zice că e frumos acasă și „Da’ vino odată, mamă!”. Cred că ea nu își dă seama că mie nu îmi e dor de căsuță fiindcă nu sunt subiectiv legată de ea. Nu a apucat să devină „a mea”. Mi-e dor de ei. Atât. Mi se apleacă la gândul că e un circ la instituțiune și parcă regret și mai mult că nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fost actul de naștere al mișcării feministe americane, 1848. Barometrul de Opinie Publică. Consiliul Național al Rectorilor. Cristina m-a sunat fericită: „Mihaela, e ca în decembrie, 1989!”. Galben, portocaliu, roșu. În SUA sunt răspândite condominioanele de acest fel. Sunt căsuțe fără etaj, cu trepte foarte mici sau cu rampe, croite să fie la îndemâna oamenilor în vârstă. Casele sunt așezate în același areal și deservite de asistenți medicali, consilieri psihologi, infirmieri, menajeri, personal de întreținere, șoferi care îi transportă cu microbuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe muchii frunzișurile sărace prin care vântul se strecura cu un șuiet domol. Din când în când, frunze pălite se desprindeau și zburau obosite prin licăririle amurgului. Sub coastă era împrăștiat satul, într-o ușoară pâclă. Dintre livezi și dintre căsuțele albe se ridicau stâlpi vineți de fum. De cealaltă parte, pe iaz, se mișcau negurile leneșe ale serii, pe deasupra apelor întunecoase și peste pădurea gălbie de trestii. Cireada venea pe maluri într-un murmur somnoros de tălăngi. În sat, scârțâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
paharul și dându-l de dușcă. Târziu, când treburile fură puse la cale și mortul fu îngrijit creștinește, roibul străinului fu adăpat de Petrache; iar părintele și primarul porniră spre casele lor, clătinându-se. Luna plină lumina grădinile adormite și căsuțele pitite în livezi. Dealurile se înălțau negre dincolo de apă și iazul sta neclintit, ca o oglindă uriașă, cu luna în fund și c-o dâră de lumină albă din fund până la mal. O pace întinsă stăpânea văzduhul: de departe, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cizmă: întăi călcăiul și pe urmă talpa groasă. Pantalonii largi de lână roșcată, zeghea neagră, arătau pete mari de sânge și de untură; solzi de pește, lipiți în crețuri, sticleau verzii în lumina piezișă a soarelui. Coborârăm drept în baltă. Căsuțele risipite ale satului, cu fumurile luminoase, rămaseră în urmă zugrăvite pe cerul limpede. Într-o băltoacă neclintită, în noroi, printre papură zdrobită, se arătă o luntre, neagră de catran, priponită cu o frânghie groasă de un țăruș înfipt în malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
arătă o luntre, neagră de catran, priponită cu o frânghie groasă de un țăruș înfipt în malul hleios. —Asta-i luntrea mea! rosti deodată vânătorul. Mai încolo am ascunzișul vâslelor... Și uite, colea pe mal, între sălcii, deasupra stufului bălții, căsuța mea... Atât mi-a mai rămas!... Și mă privi întunecat, cu hârâitu-i de durere deșteptat în glas. Omul îmi plăcea, cu toate că vorbea așa de puțin și mă privea așa de ciudat. Din toată înfățișarea lui cătrănită, din glasu-i adânc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe față și-i secătuiseră izvorul vorbirii. Și, privindu-l, mă gândeam la spusele lui, la „boierul cel bătrân“, la cel nou, la furtuna care poate sta înlănțuită în fundul sufletului, de unde izvorâseră greu cuvintele amare: „Atât mi-a mai rămas! căsuța și pușca!“ Și voiam să-i spun o vorbă de mângâiere. Dar el se întoarse spre mine, cu ochii lui rotunzi, și zise tare, înviorat: —Hai, boierule, urcă! Eu iau opăcinile și pornim... Pornirăm cu luntrea, intrarăm încet în stufării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
două. —Ce-ai cu el, neică Marine?... —Eu? cu el? nimic! Când vine, îi duc vânat și pește - atât. Și pentru asta îmi dă voie să mă hrănesc din bălți un an, că numai atât mi-a rămas: pușca și căsuța... Mă privea ostenit, cu fața întunecoasă, cu ochii verzi, rotunzi, și dădea din cap. Într-un rând îmi zise scurt: — Și dumneata te-ai teme ca și mine... De ce să mă tem? Zici că n-ai avut nimic cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
privea vânatul, cu ochii sticlind uneori; câteodată nu-mi răspundea la întrebări. Toată ființa lui uscată, cu barba zbârlită, cu ochii adânci, neînțeleși ca apa Iezerului, era plină de neîncredere, de pornire asupra ciocoiului, care-l lăsase cu pușca și căsuța lui numai, și care-i făcuse un rău mare, odată, în tinereță poate. Și orice-aș fi făcut, și eu eram un ciocoi. Oricât se stăpânea el - pătrundea ceva ascuțit, ceva nemulțămit din vorba lui, ceva care mă tulbura - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Marin, trebuia să mă gândesc mai de mult. Acu ce puteam să fac, dacă ploua? Să mă duc până la el și să-l întreb ce facem! Trecui prin mâna stângă frâul calului și pornii, încet, lunecând prin mâzga malului, spre căsuța vânătorului. În juru-mi, negura groasă a nopții slăbea. Ajunsei. Nu părea departe de la foc - dar mersei o bună bucată de vreme. O căsuță joasă, acoperită cu stuf, care de-abia se deslușea prin întuneric. Lumina ieșea printr-o singură ferăstruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întreb ce facem! Trecui prin mâna stângă frâul calului și pornii, încet, lunecând prin mâzga malului, spre căsuța vânătorului. În juru-mi, negura groasă a nopții slăbea. Ajunsei. Nu părea departe de la foc - dar mersei o bună bucată de vreme. O căsuță joasă, acoperită cu stuf, care de-abia se deslușea prin întuneric. Lumina ieșea printr-o singură ferăstruie cât palma. Bătătura goală, curată. În dos, zaplaz, ogradă, grădiniță, care se bănuiau, dar nu se vedeau. Strigai: — Neică Marine!... și așteptai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un cer limpede, fără lună, plin de luminiți de aur. Mergeam repede tare; vântul zborului îmi vâjâia pe la urechi. Cum sticli în depărtare Iezerul, îmi potoli fuga. Cotii satul pe departe, și pe mal, în galop moale, mă întorsei spre căsuță, călăuzit de lumina care ardea acum ca și întâia oară. Mă gândeam cu inima strânsă că poate Marin n-a plecat pe baltă - și atunci ce fac eu? Mă mai gândeam că fata nu mi-a răspuns nimic când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]