2,949 matches
-
Farepíti, la rândul lui, isi încleștase dinții și ținea cu ambele mâini o măciuca enormă, cu care părea dispus să-i zdrobească țeasta oricui ar fi încercat să se apropie de el. Vahíne Tiaré și Vahíne Tipanié încercau să le calmeze pe fețele cuprinse de panică. Catamaranele se apropiau tot mai mult. Miti Matái se hotărî până la urmă să dea ordine scurte și precise, care, la început, îi luară pe oameni prin surprindere. Cu toate acestea, se grăbiră să le execute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
departe încât să înceapă să abdice de la principii. Nu selva îi va domoli voința și îi va distruge niște convingeri care l-au însoțit de când avea uzul rațiunii. Nu se va arunca asupra ei să o posede și să-și calmeze înflăcărarea, pentru ca apoi să se căiască ani în șir. Își răsuci privirea de jur-împrejur, la ceea ce era regatul lui: selvă și lagună, copaci și papagali, maimuțe și orhidee. Dacă timp de doi ani i-au fost de-ajuns, îi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mă întorc? mormăi el. Sau crezi că plec pentru totdeauna? Încercă de mai multe ori, cu gesturi exagerate și teatrale, dar se dădu bătut. Sper să-ți spună Kano... O trase spre el și îi mângâie părul încercând să o calmeze ca pe un cățeluș speriat. — Hai, gata! E de-ajuns. O sili să ridice capul și o sărută pe frunte: — Să fii cuminte! Împinse ambarcațiunea, sări înăuntru și începu să vâslească, foarte rar, spre vărsarea râușorului. Când era pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-i rupt. Doar carnea s-a strivit... Dacă boul ăsta își vedea de treabă..., suspină El, neconsolat. Am vrut să..., mormăie cîrciumarul. EL este pus cu piciorul în gheață, este uns cu o alifie și toți îl mîngîie. S-a calmat puțin, dar tot mai pufăie: Dacă își vedea de treabă, nenorocitul... Furtuna s-a potolit, doar ploaia rece ca gheața continua să șfichiuie fețe roșii și nasuri borcănate. Crîșmarul renunță la Primărie și-și strînge calabalîcurile. Ploaia stă de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
răspunde acru Mihoc. Acum sosise clipa cea mai neplăcută. Studentul Ariceanu îl privea cu ochi de bovină și răspundea pe lîngă subiect. La ușă asculta laboranta Ariceanu și profesorul regreta cele spuse, deși cam așa stăteau lucrurile. Vădit încurcat, se calmează puțin și caută o soluție. Dinule, cred că ești cam emotiv. Te rog du-te în bancă și scrie tot subiectul, ca la teză. Băiatul nu prea vrea să scrie, pentru că nici nu avea habar de subiectul din bilet. Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și capul lui Dinu. Ai scris tu ceva aici. Îți dau opt și dacă dorești mai mult vii la reexaminare în toamnă. Mulțumesc, bîiguie Ariceanu. Enervat de fapta la care a fost obligat să-și calce pe suflet, academicianul se calma întrucîtva la gîndul că a rezolvat una din cele mai idoate probleme. Avînd mai multă activitate acum în sesiune, profesorul n-a mai trecut pe la laborator. Din acest motiv aștepta oarecum curios reacția doamnei Ariceanu. A găsit-o cam botoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am simțit și uită-te rezultatul... Codrin devine nervos și taie în carne vie. Nu-i bai, Diana îmi va face un băiat peste 2-3 săptămîni. Pa și pusi! Rămîi să faci borș cu gălbejitul tău. Iese furios, dar se calmează repede. În fond, tot răul spre bine. Vaporoasa Diana mă va consola cu vîrf și îndesat. Bărbatul acesta, deloc doborît de soartă, reia scena din Malaezia. Surori fug pe culoare, șușotesc, se uită la el. Arătați-mi-l odată, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cizmele de cauciuc murdare de var nopțile mele În blocul Încă nerecepționat de la Liric cineva trebuia să păzească arzătoarele imperiul meu tăcut nelocuit un tron din saci de ciment cald cald mirosul parchetului crud sticla de rom la cap și calma senina companie a lui Platon un vopsitor necalificat reminiscențele cum se insinuează ele ca acești pași abia perceptibili care nu se opresc și totuși nu mă ajung te abrutizezi Între scursorile astea Îți aranjăm noi ceva un post de referent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în living. Televizorul, marele element normalizator. L-am deschis și m-am trântit în sofa, cu votca la picioare, cu dosarul roșu alături. Înainte să deschid dosarul și să scot foaia de hârtie, am luat câteva gâturi zdravene ca să-mi calmez nervii. Iată ce scria: Imaginează-ți că ești într-o barcă, pe un lac. E vară, dimineața devreme. Intervalul acela când soarele nu s-a ivit încă de după linia orizontului și lumina e brăzdată de umbre lungi. Razele sunt calde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
instinct își făcură apariția - Fidorous spusese că întregul edificiu era blindat împotriva rechinilor, dar totuși - expresia lui Mark Richardson se așternu peste a mea, încordând mușchii, schimbându-mi fața. — Bine, mi-am spus. Am tras aer în piept să mă calmez, i-am dat drumul încet. Haide, nu poate să intre aici. Există sisteme de apărare. Dar ceva din scrisorile Primului Eric se ivi din întuneric. Fii absolut sigur, apoi verifică din nou, și apoi mai verifică o dată. Mi-am desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Flaubert, Baudelaire, Dostoievski: numai reacționari. Dar trebuie să mai și regulezi, nu? Trebuie să-i tragi niște orgii. E foarte important. Sollers Îl părăsi pe Bruno după cinci minute, lăsându-l Într-o stare de ușoară beție narcisistă. Se mai calmă pe drumul de Întoarcere. Philippe Sollers părea să fie un scriitor cunoscut; totuși, lectura din Femmes o arăta clar, nu reușea să frigă decât târfe bătrâne din mediile culturale; puștoaicele, evident, preferau cântăreți. În aceste condiții, la ce bun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Fata avea cincisprezece ani, eu eram profesor, abuzasem de autoritatea pe care o aveam asupra ei; În plus, era arăboaică. Pe scurt, dosarul ideal pentru o demitere urmată de un linșaj. După vreo cincisprezece zile, situația a Început să se calmeze puțin; era sfârșitul anului școlar și, după toate semnele, Adjila nu vorbise. Dosarul lua o Întorsătură mai clasică. Un prof depresiv, cu tendințe suicidare, care trebuia să-și refacă psihismul... Surprinzător În toată istoria e că liceul din Meaux nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un prieten sau cu o persoană apropiată, mă cam enervez și fac urât, pentru că nu accept ca cineva să mă contrazică în momentul în care sunt sigură că am dreptate. Dupa ce se încheie cearta, îmi propun să fiu mai calmă data viitoare, pentru că nu rezolv nimic urlând. Pentru a obține ceva, de obicei mă străduiesc cu adevărat sau, varianta a doua, cea mai întâlnită, încep să plâng. Fac așa pentru că sunt un copil răzgâiat, plin de mofturi și nu accept
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
afișate posturile libere. Puteam alege între Hîrtoape și Budăi. Ne-am privit în lumina ochilor atât de fierți încît ne bușea rîsul. Cînd mi-a venit rîndul, la comisie am intrat țeapăn de emoție. Numai figura fină a președintelui mă calmă, dar fața colerică a secretarului mi se păru cu totul animalică. Ales la întîmplare, am pronunțat, clar și decis, numele satului pe care îl „preferam”. La auzul barbarelor silabe, președintele ridică ochii mirat; bubuind în hohote, secretarul se plecă peste
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vrea, că e destulă. Nu poți să‑mi cumperi dragostea, mamă. Mămica țâșnește pe loc în casă, se aruncă pe pat și urlă, într‑o criză de isterie, ca un animal rănit de moarte. Mai mulți oameni încearcă s‑o calmeze, dar nu reușesc, așa că un profesor de medicină dintre cei prezenți îi dă un medicament ca să doarmă. Nu‑i pasă de musafiri, se omoară pe loc dacă singura ei fiică n‑o iubește. Își scuipă soțul și‑l dă afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dreapta. — Da, poimâine. — Gazda ta spune că s-a confirmat boala mamei tale. Înțeleg că nu ți-e ușor. Oricum, după atâta chin, verdictul poate să fie și o... Iritat când se pomenește de gazdă, celălalt strânge fălcile. Apoi, se calmează. Lasă cuvintelor timpul să se stingă. Până la urmă, vine totuși momentul să ne naștem. Fraze vechi ? Mai curând ocolesc și amână decât ating miezul. Vecinul își potrivește fularul. Străzile sunt acoperite de zăpada murdară, care se topește. Umezeala pătrunde până la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vorbă, și Sabina e îngrozită - țipă ca din gură de șarpe. Încerc s-o liniștesc cum pot: trebuie să fi fost un șoricel venit din pod, iubito. Știi că mătușă-mea ține acolo sacii cu franzele și colaci. Nu se calmează decât la Arcul de Triumf, în ambuteiaj. Pe trotuare, sute și mii de bucureșteni. Țipă: „Ole ole, te-am fentat englezule!” și „Hagi președinte! Hagi președinte!”. În sfârșit, trece autocarul galben al naționalei de fotbal. O fracțiune de secundă apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă cheamă de acasă la dispensar, zice, hai să-l duci pe Sică la spital că are crize puternice și ăștia nu pot să-l mai țină aici. Îl făcuse ei cu chiu, cu vai, o injecție să-l mai calmeze, dar el, al dracu, nu să potolea deloc și nici ăștia nu mai aveau din seru’ ăla care-i trebuia lui. Hai, să-l duc! Îl luăm noi, câțiva bărbați, cu portaru de la dispensar, cu nea Mitu, ăsta de la industria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mea, îmi impunea "filosofia" ei! Vroia să mă domine. M-am ridicat, totuși, și m-am dus s-o îmbunez, căci nu țineam să mă despart de ea. Plângea, în continuare, încet, fără să scoată o vorbă. Când s-a calmat, în sfârșit, s-a întors spre mine și mi-a zis: "Luca, ești un prost". "De ce sunt un prost?" am întrebat-o. Pentru că nu știi să visezi". 17. La cincisprezece ani, aveam, prin urmare, lumea mea. Școala devenise o anexă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-o din șopron, întrebînd cu o voce sugrumată: "Luca, ești aici? Am tăcut în continuare, iar ea a zis și mai speriată: "Lasă glumele". După aceea a izbucnit într-un plâns nervos și mi-a trebuit foarte mult s-o calmez. Era o ființă cu un echilibru extrem de șubred. I se deslușea pe față fie o cumințenie tristă, de copil, fie ceva pervers, cu neputință de numit, care-mi amintea de avertismentul colegului meu de la spital în legătură cu plantele carnivore. Când i-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cum capetele lor pluteau deasupra mării și alunecau spre țărm. Îngrijorarea puse stăpânire pe ele: - Cine or fi în pustietatea asta? Se întrebau nedumerite până i-au recunoscut, - Nicio grijă... sunt din tabăra adversă, a mecanizatorilor ! Și-au spus încet calmându-se. Liniștea pusese stăpânire pe țărm, nu erau valuri, zgomotele de pe șosea se pierdeau în imensitatea spațiului, iar lumina amurgului se cernea estompată după un norișor și fiecare avea impresia că acel colț de lume numai pentru el fusese special
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
posibilitatea să ia cuvântul, de fapt să înceapă cu aiurelile și să termine cât mai curând ședința să poată pleca acasă, aproape urlă iritat: - Tovarășe comandant...! Onel îl întrerupse, - Domnule comandant ! Directorul, nervos că îi lua vorba din gură, se calmă totuși și spuse pe ton conciliant. - Tovarășe comandant... Însă Onel nu cedă fiind o problemă vitală, - Să îmi spuneți de unde plătesc oamenii acum, când am terminat canalul! Comandantul replică scurt, - Onel.. iar ai băut! Stai jos! S-a așezat Onel
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se schimbă Unchiului Ce instincte atrag de la început doi oameni!? Privirea și urmează până la urmă câteva socoteli personale și evaluări meschine. Asistenta șefă, nemțoaica Sia, se așezase în capătul celălalt al patului. Era o femeie bine făcută, deosebit de energică, dar calmă cu fața totuși colțuroasă, însă clar conturată, având fruntea boltită și ochii rotunzi. Dacă-i priveai părul blond, tuns scurt, dar bogat și sprâncenele dese, îngrijit periate, constituia numai prin ele o atracție nelămurită... pe scurt o femeie remarcabilă, conștientă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dat seama că îi poate cere orice, e dispusă să-i ofere totul pe tavă. Nu se aștepta, ca la vârsta ei să-și amintească pornirile abandonate și o căldură bizară îi cuprinse trupul... degetele o mângâiară și moleșită se calmă. Simți cum îi apăsă tâmplele și liniștea o cuprinse. Îi spunea Tatăl nostru! Părul îi căzuse peste ochi și o deranja. Îl potrivi așezându-l mai bine cu ei închiși, într-un val de durere care se disipa... îi deschise și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
speranță din tărâmul perceput pentru ei. Alunecau fericiți împreună, șoseaua se îngusta și în depărtări fragile răsăreau figurile distincte, însă fantomatice ale nălucirilor. Acolo, la marginea universului intangibil își simțeau umbrele, ușoare, parfumând pâcla înserării. Îi răvășea apropierea, dar îi calma certitudinea că nu se vor despărți. Ea își aplecă capul spre el în tăcere. Se sprijini, răsucindu-se domol și transformându-se într-o liră. Supus, abia atingându-i corzile se întinse spre ea cu-n sărut. În timp ce ofta surprinsă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]