2,870 matches
-
Fără a aștepta o clipă ca fumul prafului de pușcă să se risipească, în fața inamicului apărură războinici în armuri, cu lănci de fier, începând să-și croiască drum. Dengo și luptătorii săi de elită decimau unitatea lui Hachiya. Luând locul camarazilor lor, soldații comandați de Nobutaka reluară atacul și loviră forțele clanului Akechi. Dengo, însă, îi înfrânse și pe aceștia, alungându-i înapoi. Pentru moment, trupele lui Dengo nu păreau să mai aibă nici un adversar pe măsura lor. Toba unității lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Trebuie că-s zece mii de inamici! — Ba nu, eu cred că sunt douăzeci de mii! — Ce? Cu o putere ca asta, musai sunt treizeci de mii! Soldații cădeau pradă propriilor lor spaime și nimeni nu se simțea liniștit fără sprijinul camarazilor. Apoi, începu să circule un zvon ce suna a adevăr: — Maeda Inuchiyo a trecut de partea lui Hideyoshi! În acel moment, ofițerii clanului Shibata nu-și mai putură controla trupele. Katsuie încălecă, în sfârșit. Călărind prin zona Kitsunezaka, îi certă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sandalele și nu-și descheie armura; doar stătea în fața castelului. Pajii săi erau și ei prezenți, aliniați în spatele lui, așteptând, cu solemnitate. În sfârșit, subunitățile de războinici începură să intre, în pas vioi, pe poartă, unele după altele, purtând trupurile camarazilor căzuți, peste care așternuseră drapelele. În continuare, răniții fură aduși pe brațe sau intrară pe picioarele lor și rezemându-se de umerii celor de-alături. Cele circa treizeci de victime pe care le suferise clanul Maeda nu se comparau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și-și scoaseră săbiile. Încăierându-se, desprinzându-se apoi, cădeau, se ridicau iarăși și se băteau la nesfârșit, în propria lor luptă personală. În sfârșit, unul îi zbură celuilalt capul. Cu zbierete aproape demente, învingătorul o luă la fugă după camarazii săi din unitatea principală, dispăru din nou în miasma de fum și sânge și, atins de un glonț rătăcit, căzu mort înainte de a-și fi putut ajunge din urmă propria armată. Kyutaro răgușise de atâtea urlete: — N-are rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
datoriei - întruchiparea justiției - a închinat de partea inamicului. Prostia omului ăstuia nu încape în cuvinte! — Așa cum stă acum situația, e un afront la adresa demnității Domniei Sale, iar noi am ajuns de râsul lumii. Și mai este și o insultă adusă spiritelor camarazilor noștri, care au murit la Muntele Komaki și la Nagakute. — Ai fost trimiși să piară de-o moarte tragică și fără rost și nu există nici un motiv pentru care cei vii să trebuiască să îndure asemenea gânduri dureroase. Oare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu căști pe cap. Încă nu putea să-și dea seama de unde venea focul furibund al mitralierei. La un moment dat l-a văzut pe unul din soldați în prim-plan, de bună seamă eroul filmului, schimbând câteva cuvinte cu camaradul întins alături. Doar două clipe și-a lăsat Ducu privirea în jos către legăturica cu pești, iar când și-a ridicat-o din nou, camaradul de alături al eroului principal zăcea în aceeași poziție, dar mort, cu casca străpunsă de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
unul din soldați în prim-plan, de bună seamă eroul filmului, schimbând câteva cuvinte cu camaradul întins alături. Doar două clipe și-a lăsat Ducu privirea în jos către legăturica cu pești, iar când și-a ridicat-o din nou, camaradul de alături al eroului principal zăcea în aceeași poziție, dar mort, cu casca străpunsă de un glonț. Doar capul îi căzuse și fața i se înclinase inexpresivă într-o parte; poate numai cu o ușoară expresie de îngrijorare sau de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
unui cuib de mitralieră. Dar nu bănuia ce gest disperat avea de gând să facă. Iar în clipa când și-a dat seama, a rămas uluit și revoltat. L-a văzut pe erou cum a reușit să se târască printre camarazii săi, până la poalele colinei și de acolo și-a continuat drumul sacrificiului târându-se pe versant în sus, până în dreptul gurii de foc. Moment în care, lăsându-i pe toți cu răsuflarea tăiată, s-a aruncat acoperind cu propriu-i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a simțit că îl cuprinde amețeala... Pata întunecată de pe podeaua murdară parcă n-a mai fost la fel de nemișcată ca înainte. Ceva dădea să iasă din ea... Pe ecran, eroul care se sacrificase, acum că focul ucigător încetase, era răsucit de camarazii săi cu fața în sus, către cerul mohorât și uniform. Pe mantaua sa cenușie se puteau vedea în zona pieptului și a stomacului o puzderie de mici pete mai întunecate la culoare, încă fumegânde: gloanțele care îi pătrunseseră în trup
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
scoate seara de după gât. Un ștreang de cravată! Mazilu și-a luat inima în dinți și s-a apropiat și el de masa profesorului, chiar și așa, fără haină de chelner. Spune și el pe un ton batjocoritor-servil, imitându-și camaradul: Colegul meu are dreptate. Dacă nu doriți cașcaval cu piper, poate niscaiva gogonele? Sau castraveciori murați? Domnul Panciu se răsucește spre el. Îl privește cu mai multă atenție și pare să recunoască în acest al doilea picolo pe unul din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de azi. Nici bărbat nu mai era de-ajuns să fii. Solidaritate? Da' de unde! în uniformă kaki, trebuia să știi să te-acoperi în peisaj. Și să lovești pe la spate. Asta ajunsese armata într-adevăr, o mizerie. Putem să rămânem camarazi și fără armată. Și să nu râvnim unul la nevasta celuilalt! Râdeau plimbându-se, în largul lor, răsfirați pe toată lățimea trotuarului de pe Bulevardul Libertății, fără nicio grabă printre bătrânii castani desfrunziți pe care doar gerurile nopților de primăvară timpurie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-o în arc a trimis-o în pieptul unui cavaler creștin care a căzut ca trăsnit de pe calul său. Ceilalți și-au rotit privirile în jur spre a vedea de unde venise săgea fatala lovitură. Unul dintre ei, pe când își întreba camarazii din ce direcție apăruse săgeata, a primit o a doua în gât care i-a înăbușit cuvintele și curând i-a închis ochii. Zebrino, furios de moartea celor doi camarazi ai săi, s-a repezit asupra lui Medor și l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
venise săgea fatala lovitură. Unul dintre ei, pe când își întreba camarazii din ce direcție apăruse săgeata, a primit o a doua în gât care i-a înăbușit cuvintele și curând i-a închis ochii. Zebrino, furios de moartea celor doi camarazi ai săi, s-a repezit asupra lui Medor și l-a apucat de păr, târându-l dinainte-i cu gând să-l ucidă. Dar văzând atâta tinerețe și frumusețe în el i s-a umplut inima de milă. Rămas cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care luptau împotriva noastră, acești evrei români, era armament românesc. Trăgeau în noi cu mitraliere românești...le furaseră din Basarabia în 1940 când i-au omorât pe ofițeri în retragere...’’ “Drama îmi umplea sufletul de o suferință nemărginită...nici moartea camarazilor noștri, nici rănile lor sau rănile noastre nu ne-au durut atât de mult. Acum, în inima Crimeii suntem împușcați cu aceste arme jefuite de la unitățile noastre în retragere, în 1940”. „Niciodată nu voi putea descrie mânia mea, durerea mea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pe aceste locuri a căror căldură și praf le istovea puterea. Numărul prizonierilor ruși se mărea, numărul eroilor români, fiecare cu istoria lui, nu le scurta elanul înaintării prin munți. Ceva totuși din inima lui, rămânea lângă cei înmormântați creștinește. Camarazii lui, cu care împărtășise atâtea dificultăți și spaime urmau să-și unească în metamorfozarea trupurilor, inocența lor cu cea a înaintașilor din vremurile de restriște ale luării în robie. Peste secole, au rămas sintagmele: „...că nu vin tătarii!” ca și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ajunsă în U.R.S.S. pe la Sculeni în 1940 în schimbul cu bătrânul Codreanu de la Chișinău, românul fost în Sfatul Țării în 1919. Aceste unități au fost mereu împrospătate, completate, încât atunci când am ajuns, cu fratele meu Dumitru și alți doi camarazi, în lanțuri în Penitenciarul Suceava, la scurt timp paza, la turelele pușcăriei, a fost schimbată cu acești soldați preferați, îndoctrinați și plini de ură împotriva deținuților politic care le fuseseră prezentați ca dușmani ai poporului. Frica, teroarea s-au instalat
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
intercontinentală, sub semnătura lui, cum era și normal. În modestia sa, mi-a spus să semnez eu paginile și l-am convins ca semnătura să fie a naratorului, a trăitorului direct al evenimentelor-limită prin care a trecut. A mers la camaradul său de război și de suferințe penitenciare, regretatul Gabriel Constantinescu, director la cunoscutele Puncte Cardinale de la Sibiu și prietenul său, un adevărat părinte cultural, de inițiativă și mare descifrator al evenimentelor istorice care l-a găzduit și a publicat textul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
din sat...”, în mintea noastră ageră de ofițeri tineri iubitori de Dumnezeu, Neam și Țară, întrebările continuau cu nesatisfăcătoarele răspunsuri privind oprirea atacului asupra Moscovei, marile tragedii de la Stalingrad și din Cotul Donului, neintrarea Japoniei în război împotriva comunismului, drama camarazilor căzuți prizonieri la ruși, etc., etc. Explicațiile - puse pe seama iernii rusești, spionilor de tip Richard Sorge sau Rudolf Roesler (strecurați de ruși în spionajul german, englez, american), grandomaniei lui Hitler, (de a dicta direcția ofensivelor și liniilor de rezistență sau
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Prut, războiul a’nceput, Românii trec dincolo iară Să ia înapoi prin armă și scut Moșia pierdută astă vară. Mergem în Câmpia Basarabilor Plină de grâne, plină de dor. Și’n Bucovina cu mănăstiri și brazi Mergem la luptă, dragi camarazi... Azi Prutul unește pe frații români Și Nistrul al nostru e iară, Jurăm că’napoi un pas nu vom da Din Tisa la Bug vrem hotare. Mergem în Câmpia Basarabilor, Plină de grâne, plină de dor. Și’n Bucovina cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Nistrul al nostru e iară, Jurăm că’napoi un pas nu vom da Din Tisa la Bug vrem hotare. Mergem în Câmpia Basarabilor, Plină de grâne, plină de dor. Și’n Bucovina cu mănăstiri și brazi Mergem la luptă, dragi camarazi...” Desigur, am citit cu mare atenție și ediția a II-a și regretam că-n prezentarea cărții făcută în Palatul Culturii nu am reprodus mulțumirile pe care semnatara volumului și truditoarea realizării lui, Ioana I. Larco, le înscrie pe pagina
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
inerente alunecări pe panta suișului spre regăsirea ipostazei noastre edenice, spre Hristos, am trecut prin această viață cu un rost pe care l-am servit jertfelnic. Cu această împlinire în inimă, au plecat dintre noi, cu inginerul Gheorghe Brahonschi, atâți camarazi de suferință adormiți întru Domnul. Lui și lor poemul: le dedic „Cu Radu Gyr și cu Ulysse” Noi năzuim spre-un paradis posibil pentru fiecare; ce mare este-această mare a dragostei de dor și vis! Plecați de multișor la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
vai! ale tineretului țării debusolat, înșelat de promisiuni politicianiste, vorbe goale ca oalele dogite și cu privirea spre zările cenușii ale plecatului din țară.... Cartea drept mărturisitoare a lui Gheorghiță Savel beneficiază de un plus de lumină chiar de la citatul camaradului de suferință, N. Steindhardt: “Cât de bine văd că singurul lucru important nu-i decât eroismul, în sensul larg, adică posibilitatea pentru om de a suferi, a vibra, a se zbuciuma”(Jurnalul fericirii), și în mod egal din notele de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care seară un automobil. Un bărbat tânăr îi deschi dea portiera și ea urca și se ghemuia pe banchetă. Și mașina se dizolva în noapte. Cu Victor se purta prietenos, familiar, ca și când ar fi fost întotdeauna doar colegi, doar buni camarazi. Se-ntâlneau uneori pe culoare, schimbau câteva vorbe... „Ții minte?“, ar fi vrut s-o întrebe Victor, dar era ca și când fata uitase, din nou, tot ceea ce el n-ar fi uitat niciodată. Anul glisa pe osiile sale către primăvară. Victor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de avangardă... O expoziție foarte frecventată, cel puțin la vernisaj, din pricină că era moda de a fi ostentativ, de a fi neapărat îndreptat împotriva cuiva... Ciudat era că această expoziție era îndreptată chiar împotriva artei (Jos arta!), mai curînd însă împotriva camarazilor care n-aveau talent, nici unul, pare-se, deloc. Mai venea lume și din pricină că la vernisaj avea să vorbească un ziarist foarte cunoscut, combativ și revoluționar permanent”. Perspectiva lui Fred - evident necunoscător... - este, după cum se vede, una ironic-rezervată. Cît despre „cunoscutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-a încheiat,însă, lecția, în acest fel. S-a încheiat altcumva. La un scurt ordin, venit din cadrul grupului, toți și-au scos baionetele de la arme. Și au început a lovi. A-l înțepa, pe sângerosul mitralior. Ceilalți doi români, camarazi de-ai Miroiului, șoferul și ajutorul său, înfricoșați de felul în care Miroiu decima compania rusească, se retrăseseră, ascunzându se, între canistrele de benzină, goale, de pe lături. Rușii nu i-au luat în seamă. Nu. L-au hăcuit, doar, pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]