4,790 matches
-
După ce a legat-o cu o fâșie textilă suficient de solidă, omul a introdus-o într-un sac de rafie adus special pentru asta, a legat bine gura sacului și a depus-o în mașină, pe podea în intervalul dintre canapelele din față și cea din spate. Din acel moment au început îndreptățitele mele emoții, făcându-mi fel de fel de griji. Dacă zbaterile animalului, căruia, firesc, nu-i conveneau regimul de imobilizare și spațiul închis, vor duce la ruperea sau
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
toate femeile sunt în salon, beau ceai și ronțăie dulciuri cu nucă de cocos. Un rând de fețe zâmbitoare care ronțăie. Bridgeman bate din palme fericit la vederea unei astfel de expoziții de carne dezvelită și imediat o trage de pe canapea pe Tereza, care le depășește în volum pe toate aceste consumatoare de binge și o duce într-unul din dormitoarele cu perdele de mărgele. Bobby străbate salonul în sus și-n jos, fumând gânditor, trăgând cu urechea la povestea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dispărând în altă odaie, apoi o spinetă, vase cu floarea-soarelui, o harpă fără corzi, de pe vremea lui Mozart, fotografii, tablouri vechi, iar pe peretele central o pânză uriașă a Ioanei: pete de soare și de verde. Ne-am așezat pe canapeaua moale, de culoarea porumbului, fermecate de atmosfera obiectelor din jur a căror armonie făcea încăperea să cânte. Un motan roșcat se mlădia la picioarele Ioanei, torcând. — El e Petrușka, îl prezentă ea, aplecându-se să-l dezmierde. Sergiu mi l-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
alteia, efervescența comunicării. Deși era foarte răgușită, având de mai demult o dificultate accentuată la una din coardele vocale, în ciuda tuturor restricțiilor impuse de ortofonistă, Ioana vorbea cu o fervoare de nestăpânit. La un moment dat s-a ridicat de pe canapea pentru a ne conduce într-o parte, până atunci as cunsă de o perdea, a salonului. A tras cortina de un galben catifelat, a aprins luminile și ne-am pomenit în fața unei mese lungi, de marmură, pe care erau puse
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Ioana. Era o clădire cu trei etaje, cu mobile splendide, covoare, icoane, aveam și noi o scară de marmură albă. La ferestre erau vitralii, în sufragerie erau lambriuri de acaju. În bi roul tatei se aflau o enormă bibliotecă, o canapea și două fotolii în cuir de Russie bordo. Biblioteca, întinsă pe toți pereții, avea uși de sticlă, pentru protejarea cărților de praf. Aveam o curte lungă, unde erau garajele de mașini. În casă, bunica maternă era cea care conducea totul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mi-a sugerat odată că dacă voi păși peste curcubeu voi de veni băiat, ceea ce îmi doream din tot su fle tul, așa că, de cum apărea curcubeul, alergam din răs puteri să-l ajung. Iubitele viețuitoare Pe când stăteam de vorbă pe canapeaua de culoarea porumbului, motanul roșcat care tot încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
acade mic. Apoi m-am atașat de Mac Avoy, un mare por tretist. Am văzut la el un portret al lui Gide, extra ordinar, cu un ochi galben și altul albastru, și un portret al lui Mau riac întins pe canapea, lung de nu se mai termina, o minu năție. Când eram la Paris, mergeam sâmbăta la atelierul lui unde se adunau zece-doisprezece scriitori, pictori și actori, iar eu eram singura femeie admisă. Se crea o atmosferă de neuitat. — Ce pictor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Jucării Se făcuse târziu. Auriul salonului în care ședeam de vorbă se ștergea pe încetul, înghițit de umbre. Cum Ioana nu aprinsese încă lămpile, camera își pierdea tot mai mult conturul, împingându-ne în vag. De la o clipă la alta, canapeaua pe care stăteam se transforma într-o plută, dis pă rând cu noi în largul înnoptării. — Sunt foarte nemulțumită de tine, răsări din nevăzut vocea mătușii. Ne-am înțeles să ne jucăm amândouă, dar tu m-ai lăsat singură pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Și o să-ți placă de data asta, mă asigură el. ― Bine, am șoptit Învinsă și m-am ridicat pe vârfuri pentru un sărut rapid. O să mă străduiesc! Maria nu ajunsese Încă acasă În momentul În care m-am prăbușit pe canapeaua din sufragerie. Nu știam pe unde umbla, dar numi puteam imagina decât că stă Într-o librărie și citește. Poate părea naiv, dar cam așa era Maria. Mi-am luat telefonul din geanta răstignită pe fotoliu și am sunat-o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
că deși relația noastră fusese pe cale să apună, o ferisem de moarte. Și era altfel acum. De parcă se putea Întrezări deja un nou răsărit. Am intrat cu el În sufragerie și m-am lăsat să cad În brațele lui pe canapea. Un tablou În aparență perfect. ― Ghici unde mergem sâmbătă, Îmi șopti el În ureche În timp ce mâinile lui coborau ușor pe talia mea. Mă ținea de mult pe jar În legătură cu ziua de sâmbătă. Am ridicat din umeri pentru a-l asigura
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Ignorându-mi durerea de picior, am Început să alerg naivă după acea speranță. 9 Casa era pustie. Particule de praf planau În aerul Închis, Învăluite de tăcere. ― Alex! am strigat inutil. Alex! Era atât de liniște. M-am așezat pe canapea, cu gândurile Împrăștiate. Nu știam ce era de făcut acum. Refuzam să recunosc că ar fi trebuit să o sun pe mama și să mărturisesc totul. Damian Își bătuse joc de mine. Chiar mă făcuse să sper degeaba. Probabil că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
se plictisise să mă scoată din minți. Am pus cu grijă cartea la loc, sperând ca Maria să nu se prindă că umblasem la ea, miam prins părul Într-o coadă de cal și am coborât. Maria stătea lungită pe canapea, privind În gol. M-am așezat lângă ea. ― Hei, surioară, am spus eu veselă. Cum a mers testul? Maria se uită urât la mine. ― Atât de bine, nu? ― Te urăsc, mormăi ea. ― Hei, nu e vina mea că... ― Răsucești cuțitul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
câteva clipe, Încercând să schimb subiectul. ― Normal că-ți place! mă mustră ea. Tu mi-ai făcut-o cadou! ― Nu țipa la mine! Încerc doar să te fac să te simți mai bine. ― Ei bine, eșuezi. M-am ridicat de pe canapea. Era mai bine dacă o lăsam să se calmeze. ― Alisia! Maria veni și mă prinse de braț. ― N-am vrut să spun asta. ― Știu, am Întrerupt-o zâmbind. ― Cum a fost ziua ta? mă Întrebă. Mi-am amintit instantaneu de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
M am uitat În altă parte ca să-mi ascund zâmbetul. Voiam ca Întâlnirea asta să nu se mai termine niciodată. La aproximativ trei secunde după ce am intrat În casă, Maria tăbărî pe mine. ― Scuipă tot! Mi-am trântit fericită pe canapea. ― E un tip grozav! i-am spus. ― Deci Îl placi. N-a fost nevoie să-i confirm. Maria pur și simplu știa. ― Cum a fost sărutul? se interesă ea, Învârtindu se visătoare În jurul meu. ― Nu a existat unul, am spus
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Ce te așteptai să găsești? Întrebă el. ― Nimic! am sărit eu. Doamne, nu, eu...nu am vrut să-ți umblu prin lucruri, pur și simplu... Am lăsat privirea În pământ, jenată. Brusc, Îmi doream să nu mă fi mișcat de pe canapeaua aceea. ― Relaxează-te, râse el În timp ce obrajii mei se colorau puternic. Glumeam doar. Am oftat ușurată, aruncând o privire spre desenul pe care-l ținea În continuare În mână. Îl privi și el, cu o expresie calmă. ― Sincer să fiu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
el și mă sărută. Am zâmbit. Eram perfect de acord. ― Pot să-ți dau cadoul acum? mă Întrebă. ― Nu e chiar un cadou, i-am amintit. Chicoti și mă sărută pe păr. ― Este, În orice caz, special. Mă trase pe canapea și mă puse să Închid ochii. Mă simțeam ca un copil de șase ani, dar nu mă deranja. Îmi puse În mâini un caiet cu copertă din piele. Am deschis ochii Înainte sămi spună el și l-am răsfoit. ― Ăsta
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
soneria ușii. ― Se pare că nu suntem chiar atât de singure, am mormăit. ― Aștepți pe cineva? mă Întrebă Maria. ― Nu, am spus, la fel de surprinsă ca și ea. Dar probabil e Bianca. Îi place să vină neanunțată. M-am ridicat de pe canapea, conștientă că ei Începuseră deja să se sărute În spatele meu. Însă când am deschis ușa am Încremenit. Cu siguranță nu era Bianca. ― Victor, am spus, ieșind afară și Închizând ușa În urma mea. Abia puteam să-i rostesc numele din cauza uimirii
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
monitor Înainte de a Închide laptopul cu o pocnitură furioasă. Eram moartă fără telefon. Moartă, moartă, moartă. 15 ― Bineînțeles că ești aici, am spus când am intrat În casă. Ca În aproape orice după amiază de vineri, Adi stătea tolănit pe canapeaua noastră din sufragerie. Îmi zâmbi. ― Evident. Sunt de-al casei! N-am răspuns. Mi-am abandonat geanta Într-un colț al camerei și am dat să mă duc sămi iau un pahar cu apă. ― Nu ești Într-o dispoziție prea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
arăt fantastic, iar Luke o să mă implore, în genunchi, să-l primesc înapoi. Era obligatoriu să existe și o oarecare formă de terapie. Adică terapie, nu doar un simplu tratament pentru celulită. Genul de terapie în care stai întins pe canapea și povestești despre tatăl tău. Pe care o voi tolera cu plăcere. Dar fără să particip, desigur. însă ar fi foarte interesant să-i văd pe adevărații dependenți de droguri, cei slabi, îmbrăcați în hanorace, cei cu părul lins care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
respirând încă destul de greu, l-am urmat. Prima oprire a fost în sufragerie. Ca tot restul clădirii, și camera asta se afla în plin proces de redecorare. Dar aici reușiseră să distrugă aproape totul. Toată mobila fusese mutată, cu excepția câtorva canapele jerpelite. Pe covor zăceau bucăți mari de tencuială care căzuseră probabil din tavan. Ferestrele urmau să fie și ele înlocuite, dar până atunci prin cameră șuiera un vânt năprasnic. în sufragerie nu era decât o singură persoană. Eram destul de surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dreptul siberiene ce domneau în încăpere. Când ne-am apropiat, am văzut că era vorba de Davy, cartoforul singuratic. Nu-l recunoscusem fiindcă era îmbrăcat cu paltonul, iar pe cap avea o căciulă din aia cu urechi. Stătea pe marginea canapelei și urmărea cu mare atenție Joacă-ți viața 1. Toată, a bolborosit el către ecranul televizorului, haide, joacă totul! — Ce e la televizor, Davy? l-a întrebat Mike cu o voce stranie, melodioasă. Davy a sărit în sus, a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu. Dar știi, colega mea de apartament... Da, sigur, dar să ai grijă de tine! Apartamentul arăta ca desprins dintr-un documentar rock. Peste tot erau împrăștiate cutii de bere, sticle și scrumiere pline ochi. Niște indivizi necunoscuți dormeau pe canapea. Un altul zăcea pe podea. Nimeni nu s-a mișcat când am intrat înăuntru. Când am deschis frigiderul ca să bag bucata de brânză, o avalanșă de cutii de bere a căzut și s-a împrăștiat pe pardoseala din bucătărie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pot adormi simțurile. Și până la salariu nu mai aveam nici un ban ca să-mi refac stocul. Toată ziua mă simțisem așa de deprimată că nici nu fusesem în stare să mă duc la lucru. N-avusesem forță decât să zac pe canapea, vag îngrozită, conștientizând cât de rar îmi bătea inima și dorindu-mi să fi avut destulă energie ca să-mi tai venele. Carlos dispăruse din nou, după ce la petrecere reușise să afle - nu se știe cum - că Brigit îl cunoscuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu care nu eram obișnuită. Llama Lounge era un bar în stilul anilor șaizeci: lămpi înnebunitoare cu halogen, scaune metalice și o atmosferă generală de călătorie în spațiu. Era foarte, foarte șic. Brigit s-a așezat cu precauție pe o canapea gonflabilă din plastic transparent. —Nu sunt sigură că chestia asta rezistă la greutatea mea, mi s-a confesat ea îngrijorată. Nu! mi-a strigat atunci când am încercat să mă așez lângă ea. Nu era deloc de acord. Dacă stăm amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
late de-un metru jumate. Ia du-te în spate și uită-te, m-a rugat ea cu o voce scăzută, dar clar disperată. Da’ vezi să nu pară că mă verifici! Simțindu-mă ca naiba, m-am dus în spatele canapelei. —Ești OK, i-am comunicat la întoarcere. După care m-am așezat pe un scaun ca o găleată argintie. Fundul aproape că-mi atingea pământul, iar genunchii-mi stăteau doar cu câțiva centimetri mai sus. Asta mi-a adus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]