3,168 matches
-
încheiat și publicat un nou studiu, conținând printre altele lista tuturor membrilor guvernelor RFG care au fost membri NSDAP sau au avut un trecut nazist . Lista conține un Președinte Federal - Walter Scheel, care fusese și Ministru de Externe, apoi un Cancelar Federal - Kurt Georg Kiesinger, precum și 25 de miniștri federali din diverse perioade, printre care: Hans Globke, Theodor Oberländer, Karl Schiller, Hans Leussink, Gerhard Schröder (tiz cu fostul cancelar Gerhard Schröder), Richard Jaeger, Horst Ehmke, Friedrich Zimmermann, Hans-Dietrich Genscher, Herbert Ehrenberg
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
Președinte Federal - Walter Scheel, care fusese și Ministru de Externe, apoi un Cancelar Federal - Kurt Georg Kiesinger, precum și 25 de miniștri federali din diverse perioade, printre care: Hans Globke, Theodor Oberländer, Karl Schiller, Hans Leussink, Gerhard Schröder (tiz cu fostul cancelar Gerhard Schröder), Richard Jaeger, Horst Ehmke, Friedrich Zimmermann, Hans-Dietrich Genscher, Herbert Ehrenberg și Richard Stücklen.
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
Helmut Josef Michael Kohl (n. 3 aprilie 1930, Ludwigshafen, Renania-Palatinat, Germania) este un politician german al Uniunii Creștin-Democrate ("CDU"), cancelar al Republicii Federale Germania din 1982 până în 1998. Mandatul său de cancelar a durat 17 ani, cu doi ani mai mult decât cel al lui Konrad Adenauer. Acesta a fost cel mai lung mandat al unui cancelar german de la Otto
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
Helmut Josef Michael Kohl (n. 3 aprilie 1930, Ludwigshafen, Renania-Palatinat, Germania) este un politician german al Uniunii Creștin-Democrate ("CDU"), cancelar al Republicii Federale Germania din 1982 până în 1998. Mandatul său de cancelar a durat 17 ani, cu doi ani mai mult decât cel al lui Konrad Adenauer. Acesta a fost cel mai lung mandat al unui cancelar german de la Otto von Bismarck. Kohl este considerat principalul arhitect al Reunificării Germaniei, și împreună cu
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
Uniunii Creștin-Democrate ("CDU"), cancelar al Republicii Federale Germania din 1982 până în 1998. Mandatul său de cancelar a durat 17 ani, cu doi ani mai mult decât cel al lui Konrad Adenauer. Acesta a fost cel mai lung mandat al unui cancelar german de la Otto von Bismarck. Kohl este considerat principalul arhitect al Reunificării Germaniei, și împreună cu președintele francez François Mitterrand este considerat de asemenea arhitectul Tratatul de la Maastricht, care a format Uniunea Europeană. Kohl a fost descris de către președinții americani George W
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
guvernului SPD-FDP, care a eșuat, forțându-l să demisioneze. În 1973, Kohl a devenit președinte federal al partidului, funcție pe care a păstrat-o până în 1998. La alegerile federale din 1976, Kohl a fost candidatul alianței CDU-CSU la funcția de cancelar. Coaliția s-a comportat foarte bine, câștigân 48.6% din voturi. Oricum, ei au fost lăsați în opoziție de către guvernul format din Partidul Social Democrat și Partidul Liber Democrat, condus de social-democratul Helmut Schmidt. Kohl a renunțat la funcția de
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
alegerile neconstituționale. Curtea a respins cererea lor. Guvernul Kohl II a avut câteva planuri controversate, printre care și staționarea trupelor NATO pe teritoriul țări, în ciuda mișcărilor pentru pace. Pe 24 ianuarie 1984, Kohl a vorbit din fața Knessetului israelian, ca prim cancelar din generația de după război. În discursul său a folosit replica faimosului jurnalist liberal Günter Gaus, cum că avea "mila unei nașteri târzii" ("Gnade der späten Geburt"). Pe 22 septembrie 1984 Kohl s-a întâlnit cu Președintele Franței François Mitterrand la
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
geman din Bitburg, unde erau înmormântați 49 de membri a Waffen-SS. La alegerile federale din 1987 Kohl a câștigat o majoritate puțin mai redus ca precedentele alegeri și a format Guvernul Kohl III. Candidatul Partidului Social Democrat pentru funcția de cancelar a fost Prim-ministrul din Renania de Nord-Westfalia, Johannes Rau. În 1987, Kohl a primit vizita liderului est-german Erich Honecker - prima vizită a unui lider est-german în Germania de Vest. Aceasta a fost văzută ca un semn că Kohl reușea
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
unificare a Europei. La finalul anilor '90, popularitatea lui Kohl a scăzut din cauza creșterii șomajului. Acesta a fost învins la limită în alegerile federale din 1998 de către Prim-ministrul din Saxonia Inferioară, Gerhard Schröder. a continuat drumul reconcilierii franco-germane începute de cancelarul german Konrad Adenauer și de președintele francez Charles de Gaulle. La 22 septembrie 1984, a avut loc o întâlnire între cancelarul Kohl și François Mitterrand pe locul bătăliei de la Verdun. Cei doi s-au recules împreună în cimitirul soldaților căzuți
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
în alegerile federale din 1998 de către Prim-ministrul din Saxonia Inferioară, Gerhard Schröder. a continuat drumul reconcilierii franco-germane începute de cancelarul german Konrad Adenauer și de președintele francez Charles de Gaulle. La 22 septembrie 1984, a avut loc o întâlnire între cancelarul Kohl și François Mitterrand pe locul bătăliei de la Verdun. Cei doi s-au recules împreună în cimitirul soldaților căzuți la Verdun. Fotografia celor doi politicieni ținându-se de mână a făcut înconjurul lumii și a devenit un simbol al reconcilierii
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
și-ar fi redus armamentele fiind considerau că amenințarea Germaniei era prea mare. Frica de un atac a crescut când Germania și-a redobândit puterea după Primul Război Mondial, în special când Adolf Hitler a obținut puterea și a devenit Cancelar al Germaniei, în 1933. De asemenea, încercarea Germaniei de a nu respecta Tratatul de la Versailles și reconstruirea Armatei Germaniei a determinat și mai mult Franța să nu se dezarmeze. Conferința Mondială a Dezarmării a fost susținută de Societatea Națiunilor la
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
supraviețuirea Marelui Ducat. Polonia și Marele Ducat au avut politici militare separate, dar politici comune de apărare. Cele trei împărțiri ale Uniunii statale polono-lituaniene Doctrina politică a Federației celor două națiuni era: "statul nostru este o republică sub președinția regelui". Cancelarul Jan Zamoyski a rezumat această doctrină când a spus: ""Rex regnat et non gubernat"" ("Regele domnește dar nu guvernează"). Federația avea un parlament, "Seimul", ca și un "Senat" și un rege ales. Regele a fost obligat să respecte drepturile cetățenești
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
1745 până în 1750); și Marie Jeanne Bécu, Contesă du Barry. Triumviratul a apărut în 1771, când Ludovic al XV-lea a exilat pe ducele de Choiseul, ministrul afacerilor externe și a restructurat cabinetul. René Nicolas de Maupeou a fost numit cancelar al Franței și ministru al Justiției, Joseph Marie Terray a devenit ministru al Finanțelor și ducele d'Aiguillon ministru al Afacerilor Externe. Ei au luptat împotriva Parlamentului și a sistemului judiciar condus de Consiliul de Stat. Ludovic al XVI-lea
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
de Consiliul Facultății constituit din reprezentanții Catedrelor și ai Departamentelor facultății respective. Președintele Consiliului Facultății este Decanul. Activitățile curente sunt coordonate de Biroul Consiliului Facultății. Șefii de catedră și de departamente fac parte de drept din Consiliul Facultății. Decanul, Prodecanii, Cancelarul, șefii de departamente și de catedre sunt aleși în conformitate cu Regulamentul de constituire și funcționare a Consiliului Facultății. În anul universitar 2011 - 2012, aceasta a avut 31.249 de studenți înscriși la cele trei cicluri studii: de licență (22.945 studenți
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași () [Corola-website/Science/302206_a_303535]
-
externe a Rusiei. Nu a fost, însă, ușor — Tratatul de la Paris conținea garanții ale integrității teritoriale a Imperiului Otoman din partea Regatului Unit, Franței și Austriei; numai Prusia a rămas în relații bune cu Rusia. Pe alianța cu Prusia și cu cancelarul Bismarck s-a bazat noul cancelar rus, Alexandr Gorceakov. Rusia a susținut constant Prusia în războaiele sale cu Danemarca (1864), Austria (1866) și Franța (1870). În martie 1871, folosindu-se de înfrângerea Franței și de susținerea noului Imperiu German, Rusia
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
însă, ușor — Tratatul de la Paris conținea garanții ale integrității teritoriale a Imperiului Otoman din partea Regatului Unit, Franței și Austriei; numai Prusia a rămas în relații bune cu Rusia. Pe alianța cu Prusia și cu cancelarul Bismarck s-a bazat noul cancelar rus, Alexandr Gorceakov. Rusia a susținut constant Prusia în războaiele sale cu Danemarca (1864), Austria (1866) și Franța (1870). În martie 1871, folosindu-se de înfrângerea Franței și de susținerea noului Imperiu German, Rusia a obținut recunoașterea internațională pentru denunțarea
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
constituțional ca "Hüter der Verfassung" ("Garantul constituției") (1931) sau ediția lărgită a lucrării "Der Begriff des Politischen" ("Conceptul de politică" (1932). Cu toate că Schmitt critica pluralismul și democrația parlamentară, în perioada care a precedat numirea lui Adolf Hitler în funcția de cancelar, în 1933, el s-a opus în egală măsură încercărilor de a ajunge la putere cu forța atât ale partidului comunist și cât și ale celui național-socialist În lucrarea sa publicată în iulie 1932 "Legalität und Legitimität" ("Legalitate și Legitimitate
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
nou guvern. Situația nu era unica de acest gen din Germania, rezultate similare fiind înregistrate și în alte state ca Bavaria, Saxonia, Hessa, Württemberg și Hamburg. Pentru a rezolva criza, mareșalul Paul von Hindenburg, președintele Germaniei, l-a numit pe cancelarul Franz von Papen comisar al Reich-ului pentru Prusia, cu puteri depline pentru soluționarea crizei politice. Numirea nu era foarte judicioasă: von Papen fusese deputat în parlamentul prusac din partea partidului de dreapta "Partidul Național Popular German" ("Deutschnationale Volkspartei" - DNVP) și în
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
legală dacă exista posibilitatea de apariție a unor disturbări importante sau dacă exista un pericol fie pentru siguranța publică (Öffentliche Sicherheit), fie pentru ordinea publică (Öffentliche Ordnung). Curtea a decis că ordonanța de urgență era constituțională în măsura în care îl numea pe cancelarul Reich-ului în funcția de comisar al Reich-ului pentru Prusia și îl împuternicea fie să preia în mod provizoriu funcțiile de prim-ministru al Prusiei fie să le predea altor comisari ai Reich-ului. Ordonanța nu se putea extinde la probleme de
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Schmitt era un om al epocii sale. Este discutabilă măsura în care noțiuni contemporane, cu un sens diferit de cel pe care îl aveau în acea vreme, pot fi utilizate pentru înțelegerea corectă a poziției sale. Schleicher a fost numit cancelar la 3 decembrie 1932. Opinia publică spera că noul cancelar va avea autoritatea să reinstaleze ordinea în țară. Revista satirică "Simplizissimus" publica după instaurarea lui Schleicher versurile: Bucuria era însă prematură. Președintele Hindenburg s-a declarat împotriva planului lui Schleicher
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
în care noțiuni contemporane, cu un sens diferit de cel pe care îl aveau în acea vreme, pot fi utilizate pentru înțelegerea corectă a poziției sale. Schleicher a fost numit cancelar la 3 decembrie 1932. Opinia publică spera că noul cancelar va avea autoritatea să reinstaleze ordinea în țară. Revista satirică "Simplizissimus" publica după instaurarea lui Schleicher versurile: Bucuria era însă prematură. Președintele Hindenburg s-a declarat împotriva planului lui Schleicher și susținut de Schmitt. Ludwig Kaas, președintele Partidului de Centru
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
versurile: Bucuria era însă prematură. Președintele Hindenburg s-a declarat împotriva planului lui Schleicher și susținut de Schmitt. Ludwig Kaas, președintele Partidului de Centru, l-a acuzat chiar pe Schmitt că s-ar opune numirii lui Hitler în funcția de cancelar din cauza disprețului pe care îl avea pentru sistemul parlamentar.. Astfel, la 26 ianuarie 1933 Kass l-a rugat pe Hindenburg să-l numească pe Hitler, afirmând că era singura soluție pentru menținerea unui sistem parlamentar în Germania. Același punct de
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Mahon. Groaznică situație. Schleicher se retrage; Papen sau Hitler intră în scenă. Bătrânul domn a înnebunit cu desăvârșire."" . La 30 ianuarie el scria în jurnalul său: "" Apoi m-am dus la Cafeneaua Kutscher, unde am auzit că Hitler a devenit cancelar al Reichului, cu Papen vicecancelar. M-am dus acasă și m-am culcat imediat în pat. Groaznică situație!"". Cu o zi mai târziu, el nota: ""Mai eram răcit. Am telefonat la Școala Superioară de Comerț ca să-mi anulez prelegerile. Mi-
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Mai eram răcit. Am telefonat la Școala Superioară de Comerț ca să-mi anulez prelegerile. Mi-a mai trecut indispoziția, dar nu am putut să lucrez. Eram furios despre numirea imbecilului, ridicolului Hitler."" După numirea lui Adolf Hitler în funcția de cancelar și votarea „Legii de împuternicire" din 1933 prin care parlamentul conferea guvernului competența de a legifera, Carl Schmitt a fost unul din numeroșii funcționari publici care s-au înscris în partidul nazist (Partidul Național Socialist German al Muncitorilor - NSDAP). În
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de ani, acești studenți au editat câte o publicație festivă, în care își declarau deschis admirația pentru profesorul lor.. Alte persoane cunoscute care fuseseră studenții lui Schmitt au fost Rüdiger Altmann, care a ocupat mai târziu funcția de consilier al cancelarului RFG și influentul publicist Johannes Gross. Juriști mai tineri, specialiști în drept constituțional ca Ernst-Wolfgang Böckenförde sau Josef Isensee au fost de asemenea influențați de Carl Schmitt și se urmează modul de său gândire, care este uneori denumit "Școala lui
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]