9,952 matches
-
văzut mișcare printre flăcări și am vrut să strig să vină, să alerge cineva după mine, zgomotul s-a intensificat, ca atunci când tună, cum mă trăgeau frații Frunză după ei, tricoul mi s-a ridicat și simțeam că armura de carton mi-a ieșit pe jumătate de sub tricou, am vrut să trag de ea cu o mână, să mi-o scot, iar funia mi s-a strâns și mai mult în jurul gâtului, simțeam c-o să leșin, și atunci am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fi fost inutile, între timp am mai auzit cum, în camera mare, mama plânge înăbușit și, după plânsul ăsta, mi-am dat seama că împachetează hainele tatei, și atunci m-am aplecat și am scos de sub pat cutia goală de carton din care aveam de gând să-mi confecționez o armură de cavaler pentru balul mascat, m-am dus la raft și, luând una după alta obiectele de pe el, fără să aleg, am început să arunc în cutie broșurile de benzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am scos cutia în care-mi țineam echipele de fotbal cu nasturi, porțile pe care le confecționasem din sârmă de cupru și bucăți de ciorapi de nylon, și cele trei echipe de campioni, le-am aruncat în cutia mare de carton, am auzit cum zornăie nasturii și știam că se amestecă echipele, dar nu mi-a mai păsat, și atunci am scos din dulap centura din imitație de piele cu cele două pistoale de plastic cu capsule fumigene, apoi am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci nici nu mai știam pe unde calc, în ce dau cu piciorul, ce strivesc sub tălpi, nu mai știam ce anume îmi pârâie sub bocanci, un pahar de plastic sau o machetă veche de avion, o cutie de carton, un pieptene de plastic sau niște ochelari de soare, nici ceilalți nu mai aveau vreo grijă, Jancsi a tras un șut într-o carte, cartea s-a deschis, zburând cât colo cu paginile fâlfâinde, n-am văzut unde a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în fața mea, m-am aplecat și am ridicat-o, era rece ca gheața, am luat-o și mi-am băgat-o, pe la gât, sub tricou, și am văzut cum unul încerca să pună la loc, într-o cutie ruptă de carton, tablete mari de ciocolată elvețiană, și m-am îndreptat spre el ca să m-aleg și eu măcar cu una. Deodată cineva a început să strige că unde-s vânzătorii, că unde s-au pitit, că acum or s-o încaseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a spus să mergem. Csákány își încropise coșmelia în capătul șanțului care se întindea, traversând terenul de fotbal, până la un lan de grâu. Acolo, în capăt, Csákány a lărgit o porțiune din șanț, a despărțit-o de rest cu cartoane, tinichele și plăci presate, a acoperit-o cu scânduri, șipci, folii de plastic și hârtie gudronată, de undeva făcuse rost și de o sobă de tuci, hornul ieșea prin acoperiș, fumul albicios putând fi zărit de departe. Pe drum, Csákány
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
problema asta. Se Îndepărtă cu pași mari. Marie Întîlni privirea tatălui ei. Îi spunea cît fusese de lașă. Își Întoarse ochii și la rîndul ei părăsi Încăperea. * * * Lumina lividă a neoanelor accentua cearcănele polițistului. Diverse dosare stăteau deschise, pahare de carton pentru cafea umpleau coșul de gunoi, scrumiera dădea pe dinafară de mucuri de țigară. În zadar se străduia să-și disciplineze gîndurile, acestea Își urmau cursul și se Întorceau invariabil spre port. Spre cafenea. Spre ea. Se Întrebă dacă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
al firmei. Mâine voi afla dacă am reușit, sau dacă viața mea e un mare eșec și am trăit degeaba. Tensiunea va dispărea. Documentația pentru contract este aici... duc mâna la un morman de dosare și extrag o cutie de carton, cu o înfloritură eficientă a mâinii. E o cutie veche de gogoși Krispy Kreme. O arunc repede la coș. — Sigur e pe aici pe undeva... încep să scormonesc frenetic și localizez dosarul corect. Slavă Domnului. Poftim ! — Nu știu cum poți să lucrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
simplu, mă străbate un val ridicol de bucurie. Un cadou de ziua mea. E singurul din toată firma care și-a amintit de ziua mea de naștere. Nu mă pot abține să nu radiez de fericire în timp ce desfac plicul de carton. — Vai, Guy, nu trebuia să te deranjezi ! — N-a fost nici un deranj, spune, clar satisfăcut de sine. — Totuși ! Râd. Credeam c-ai... Cuvintele îmi îngheață pe buze în clipa în care mă trezesc că țin în mână un DVD al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pachete vechi, pe care se află un bilet de la noua mea menajeră, cu litere mari: DRAGĂ SAMANTHA, TOATĂ MÎNCAREA TA E EXPIRATĂ, S-O ARUNC ? AI VREUN FEL DE DETERGENT, DE EX. CLOR ? N-AM GĂSIT NIMIC. STRÎNGI CUTIILE DE CARTON DE LA MÎNCAREA CHINEZEASCĂ DINTR-UN MOTIV ANUME ? NU LE-AM ARUNCAT, PENTRU ORICE EVENTUALITATE. MENAJERA TA, JOANNE O văd pe doamna Farley că citește biletul. Aproape că aud cum țâțâie din buze în mintea ei. Luna trecută mi-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se întoarce. Anunțul ăla despre avocați e o glumă, nu? — Nu tocmai, răspunde Eamonn vesel. Nathaniel nu suportă avocații. — Aha ! Reușesc cumva să continui să zâmbesc. Îhm... din ce cauză ? — De când a murit tatăl lui. Eamonn ridică pe tejghea un carton cu cutii cu suc de portocale și îmi schimb poziția pe scaun ca să-l văd mai bine. — De ce ? Ce s-a întâmplat ? — A avut un proces cu primăria. Eamonn se oprește din ce face. Nathaniel e de părere că procesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un gest înflorit al mâinii, Eddie extrage din pungă două cărți. Amândouă sunt viu colorate, cu litere mari țipătoare și ilustrații. Observ cuvintele „Matematică”, „Engleză” și „Educația adulților”. Deschide una dintre ele și-mi arată o vacă vesel colorată de carton. Din gura acesteia iese un balonaș care întreabă „Ce este un pronume ?” Mă holbez la ea, rămasă fără grai. — Vezi ? face Eddie mândru. O să te distrezi ! Pentru fiecare progres pe care îl faci primești un abțibild cu steluță aurie ! — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și chipul schimbat și se uită dincolo de mine în apartament, în căutarea unor indicii. — Vă mulțumesc că mi-ați ținut pachetele. Întind mâinile. Să... — A ! Sigur că da ! Îmi întinde câteva plicuri trimise prin curier rapid și o cutie de carton, cu o expresie de curiozitate maximă. Bănuiesc că slujbele astea foarte solicitante pe care le aveți vă trimit, bietele fete, în străinătate pe nepusă masă... — N-am fost în străinătate. Las cutiile jos. Vă mulțumesc încă o dată. — A, pentru puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chestie care nu le convine, tata și Nev icnesc simultan, supărați. Apoi, peste o clipă, din nou. Păi bine, zic. Atunci, eu o să... Mă ridic de pe canapea, fără ca ei să Întoarcă măcar capul. Ies În hol și iau cutia de carton pe care am adus-o cu mine. Apoi ies pe ușa laterală, ciocănesc În ușa de la clădirea anexă și o deschid precaută. — Bunicule ! Bunicul e tatăl mamei mele și stă cu noi de cînd s-a operat la inimă, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
are propria lui anexă de două camere și o mică bucătărioară, pe una din lateralele casei. E așezat În fotoliul lui preferat, de piele, la radio se aude muzică clasică, și În fața lui, pe jos, sînt vreo șase cutii de carton pline cu tot felul de chestii. — Bună, bunicule, zic. — Emma ! Ridică privirea și i se luminează fața. Fata mea, scumpă și dragă. Vino-ncoa’ ! Mă aplec și Îl pup, iar el mă strînge tare de mînă. Are pielea uscată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
după care mă Întorc la el, avînd grijă să nu calc pe ceva. — Fii atentă, Emma, zilele trecute am citit un articol dintr-un ziar, care m-a cam Îngrijorat, spune el În clipa În care mă așez pe un carton de ambalaj. Despre siguranța În Londra. Mă privește intens, cu ochi vioi ca de nevăstuică. Sper că nu circuli cu transportul public seara, da ? — Ăă... nu prea, spun, Încrucișîndu-mi degetele la spate. Doar așa, cînd și cînd, dacă trebuie neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Road. Va trebui să ne grăbim dacă vrem să mai ajungem și la petrecere. A, am uitat să-ți spun, am primit un cadou de casă nouă de la mama. Mi l-a trimis la birou. Îmi dă o cutie de carton. Scot din ea un ceainic de sticlă și mă uit la el alb. Cică frunzele de ceai se țin separat de apă. Mama zice că, În felul ăsta, ceaiul iese mult mai bun... — Connor, mă trezesc spunînd. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
CÎnd ridică privirea, ochii Îi sînt calzi și prietenoși, și parcă-parcă mă mai decrispez un pic. — Bună, zice. — Bună, răspund, după care se lasă un scurt moment de tăcere. — Deci, Îhm, uite dosarul Leopold, spun și-i dau mapa de carton. — Dosarul Leopold. RÎde. Foarte frumos. Apoi deschide dosarul și privește mirat foaia de hîrtie dinăuntru. Ce-i asta ? — E o... scrisoare de la domnul Leopold, de la Leopold and Company. — Ai redactat o scrisoare de la domnul Leopold ? Pare de-a dreptul uluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
retragere, ci și excitabilitatea, frământarea, tensiunea plăcerilor, Încordarea vieții mentale. Oboseala lui din această dimineață poate să se fi datorat bogatului dineu pe care ni‑l oferise cu o seară Înainte, o petrecere extraordinară În Place de la Madeleine, la „Lucas‑Carton”. Digestia tuturor acelor feluri de mâncare era menită să te scoată din tine Însuți. Felul principal fusese pui preparat cu miere și copt Într‑o formă de lut. Antica rețetă grecească fusese recent descoperită de arheologi cu ocazia unor săpături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lucru trebuie să fie menționat, cred eu, dar nu mai mult decât menționat. Pentru că, din acest punct de vedere, cea mai simplă dintre făpturile umane este ezoterică și radical misterioasă. Încă un amănunt bizar din seara aceea petrecută la „Lucas‑Carton”. S‑a Încheiat cu un vin după cină. Navigam În estuarul petrecerii și ne Îndreptam spre golful notei de plată. Ravelstein a scos din buzunar carnetul lui de cecuri franțuzești. Până atunci, niciodată nu avusese un cont și la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu atât Îți atrăgeai admirația lui Ravelstein. Mai târziu, avea să‑i spună lui Rosamund: - Nu‑mi mai face mutrele astea de domnișoară de pension Învelită În șervețele de mătase dantelată! Doar te‑am văzut șterpelind ciocolatele alea la „Lucas‑Carton”. Adevărul este că‑l Încântau delictele minore și nonconformismele. Sub fațada preferințelor lui, Încolțeau Întotdeauna idei. De astă dată ideea era că o purtare uniform adecvată e un semn rău. Mai mult, Ravelstein Însuși avea o slăbiciune pentru bunătăți - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un bluff, știau și ei că Îndrugau cai verzi pe pereți. Singurul lucru la care se pricepeau Însă cu adevărat erau așa‑zisele arte ale intimității. Mâncarea lor era Încă la mare preț - de pildă festinul de aseară de la „Lucas‑Carton”. În fiecare quartier, găseai piețele cu produse proaspete, brutăriile și patiseriile delicioase, les charcuteries cu delicatesele lor reci. Ca și splendidele etalări de lenjerie intimă. Impudica lor dragoste pentru așternuturile fine: „Viens, viens dans mes bras, je te donne du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ochi injectați și Încruntați și o față În care mușchii mâniei erau puternic dezvoltați. Cobora pe coș, ca Moș Crăciun, dar nu urmărea decât să creeze necazuri. Ravelstein și cu mine nu simțeam nevoia să luăm prânzul - banchetul de la „Lucas‑Carton”, la care consumasem zece feluri de mâncare, ne tăiase pofta până a doua zi la cină - dar ne‑am așezat la o măsuță să bem o cafea. Ravelstein ajunsese la cel de‑al doilea pachet de Marlboro, iar la „Café
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
astea importante? Urmând sugestia dată de mine, Ravelstein devenise extrem de bogat. Și după banchetul de aseară, Rosamund Îmi spusese: - A vrut să celebreze o mare victorie. Toate mulțumirile și toată afecțiunea lui Abe s‑au distilat În ospățul de la „Lucas‑Carton” - mâncare, băutură și conversație În stil atenian. Rosamund fusese una dintre studentele lui Ravelstein. Era bună la limba greacă. Ca să studiezi cu Ravelstein, trebuia să‑i citești pe Xenofon, Tucidide și Platon În original. În timp ce râdeam de felul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu pizza, băteau cu piciorul În ușă. Vestibulul era Îmbălsămat de arome de cimbru, tomate, cașcaval topit, ardei și fileuri de anșoa. Nikki oficia divizarea În felii, folosind un cuțit mare cu lamă rulantă. Feliile erau Înmânate pe farfurii de carton. Rosamund și cu mine Înfulecam sandvișuri preparate de Ravelstein cu mâini nervoase și tremurânde În acompaniamentul chiotelor de veselie. La sosirea băuturilor asistam la o demonstrație de extraordinară dibăcie, de parcă s‑ar fi oprit În mijlocul unui mers pe sârmă În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]