3,622 matches
-
cititorul va muri odată cu mine“. Jugo de la Raza simți atunci că literele cărții i se ștergeau din fața ochilor, ca și cum i s-ar fi anihilat în apele Senei, ca și cum el însuși s-ar fi anihilat în ele; simți o fierbințeală în ceafă și frig în tot corpul, picioarele îi tremurară și-n minte îi apăru spectrul anginei pectorale de care fusese obsedat cu ani în urmă. Cartea îi tremură în mâini, fu nevoit să se rezeme de taraba de pe chei și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
umerii în față, dar ceva tare ca un cablu de oțel coborât parcă de sus m-a ținut drept. Am așteptat o reacție. Voiam ca stomacul să-mi ceară de mâncare. Am sperat că o să mi se ridice părul pe ceafă. Dar a fost în zadar. Jurnalul Annei mă amuțise. Aceste ritualuri și obiecte pe care mi le aminteam doar pe jumătate nici măcar nu-mi făceau pielea de găină. Am așteptat până când credincioșii și-au strigat ultimul amin și au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
când cortina se ridică și să stăm într-un teatru superîncălzit, cu genunchii în bărbii - Norman este aproape la fel de înalt ca și mine -, cu hainele mototolite în brațe și să simțim răsuflarea cu iz de usturoi de la cina franțuzească în ceafa noastră timp de două ore și jumătate. Susannah a încercat să îl convingă pe Norman să facă o excepție pentru piesa asta, dar Norman a insistat că nici un bărbat întreg la minte nu ar dori să își petreacă o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
rezema pe piciorul desculț și unul dintre șolduri îi era mai sus decât celălalt. Postura era foarte ștrengărească, dar știam că nu asta intenționase. — Vrei să îți aduc papucii? Dădu din cap că nu. Buclele tunsorii ei pudel îi mângâiau ceafa. Îmi pare rău. Nu zise nimic. Nu înțeleg ce mi-a venit. Închise robinetul, luă un prosop și se întoarse spre mine. O urmă de rimel se întindea pe obrazul ei. Dacă voiai să nu mai vorbesc, trebuia să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
înțeleg. În piesă și în film. Nu sunt un mare iubitor de teatru. —Tata nu a furat niciodată pâine. Dar în piesă și în film, el fură pâine. Știi de ce? Ca să nu se plictisească spectatorii. Poliția Verde ne suflă în ceafă; cetățenii olandezi onești sunt gata să ne vândă pentru 75 de florini de persoană și prețul poate crește; nenorociții de naziști, cărora nu le pasă de bani și care o fac de plăcere, nu sunt de-ajuns ca să îi țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
din New York, în partea de jos a Manhattanului, într-o zi întunecată de vineri din luna decembrie. Otto a fost prima persoană pe care am văzut-o când am intrat în tribunal, și a doua și a cincea. Aceea era ceafa lui Otto urcând în lift și profilul lui în conversația cu un alt bărbat și pașii lui, în fața mea pe coridor. Apoi l-am văzut. M-am oprit și m-am uitat pe furiș pe hol. Nu îmi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
urma urmei, exista un fel de farmec secret În cuvintele „vina cerului“. Apoi se enervă pe el Însuși. Nu exista nici un farmec, nici un secret. Era mai bine să lase cerul În pace. Fima Își Împunse cu o furculiță fruntea, tâmpla, ceafa și Încercă să ghicească sau să intuiască Într-un fel ce simte cineva În clipa În care glonțul pătrunde În craniu și explodează: nu durere, nu zgomot, poate, Își imagină, poate doar o străfulgerare incandescentă de neîncredere, ca un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Eitan. În urma sa venea asistenta Tamar Greenwich, care arăta ca una din pionierele de la Începutul secolului trecut, o femeie În jur de patruzeci și cinci de ani, Îmbrăcată Într-o rochie din bumbac bleu, cu părul stâns și prins la ceafă ca un ghem mic de lână. Printr-o ciudată eroare a naturii, avea un ochi verde și unul căprui. Traversă sala de așteptare sprijinind cu grijă o pacientă palidă, pe care o conduse Într-o odaie alăturată, numită „sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai bine să vorbești numai În numele tău. Fiindcă eu nici nu mă gândesc Încă să Îmbătrânesc. Și era ceva În vocea lui, În linia spatelui său care parcă devenise brusc rigid și se cocoșase, ca al unei hiene, și În ceafa lui roșie, niciodată nu băgasem de seamă cât de roșie era ceafa lui, ceva care m-a făcut să mă ghemuiesc În fotoliu de frică. S-a Întâmplat ceva, Yeri? Lucrurile stau În felul următor, a zis el, Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gândesc Încă să Îmbătrânesc. Și era ceva În vocea lui, În linia spatelui său care parcă devenise brusc rigid și se cocoșase, ca al unei hiene, și În ceafa lui roșie, niciodată nu băgasem de seamă cât de roșie era ceafa lui, ceva care m-a făcut să mă ghemuiesc În fotoliu de frică. S-a Întâmplat ceva, Yeri? Lucrurile stau În felul următor, a zis el, Îmi pare foarte rău, dar trebuie să plec. Nu mai suport. Trebuie să Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
făcuse, de parcă nu era conștientă de ceea ce punea el la cale, Începu să se joace blând cu ea Încercând din toate puterile să-i alunge din minte obiceiul de-a ciocăni al soțului ei, până când ea oftă, puse mâna pe ceafa lui și șopti: Ești atât de bun. În șoapta asta găsi curajul să-i atingă sânii și să-și lipească dorința de trupul ei, dar nu Îndrăzni Încă să se frece de ea. Continuă doar să mângâie ici și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
deplin cu dorința ei de-a părea cufundată În durere, până Într-atât Încât nu simțea că lenjeria Îi fusese scoasă, trupul ei răspundea În continuare, pulpele ei Începeau să-i preseze degetele de muzician, iar mâna ei Îi mângâia ceafa. Dar chiar În clipa În care hotărî că venise momentul său și vru să Înlocuiască mâna cu trupul, corpul se arcui și scoase un strigăt ușor, copilăresc, de Încântare surprinsă. Și imediat se destinse. Izbucni din nou În plâns. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de ani? Fima simți că inima i se strânge de durere. În tristețea sa, era gata să se apropie de Tamar și s-o Îmbrățișeze. Să-i lipească fața lată de pieptul său. Să-i mângâie părul frumos, strâns la ceafă Într-un coc mic și sobru, ca al unei pioniere din generația anterioară. Iar dacă i-ar propune să se culce cu el, aici și acum, pe canapeaua din sala de recuperare, probabil că s-ar speria, ar păli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lumina ca să poată vedea careul de cuvinte Încrucișate. În timp ce stătea acolo cu spatele la el, Fima decise să se apropie de ea și s-o Îmbrățișeze. Să-i culce capul ostenit pe umărul lui, să-i alunge toate gândurile. Să-i acopere ceafa cu sărutări, rădăcina părului ei frumos, pe care Îl strângea Într-un coc mic și sobru, dar pe care Îl putea totuși lăsa măcar o dată să cadă liber. Însă Își reveni. Și timp de câteva minute căutară amândoi identitatea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toată greutatea trupului său, Îl cuprinse groaza Înțelegând ce umilință cumplită Îi adusese atât ei, cât și lui. Fără Îndoială că de data asta distrusese totul pentru totdeauna. Dar Annette Începu să-i mângâie ușor, cu degete moi, părul și ceafa, până când Îl străbătu un tremur dulce, care Îi Înfioră pielea. Și spuse: —Violatorul plângăreț. Apoi șopti: —Taci, copile. Și Îl Întrebă din nou dacă avea cumva vreo picătură de votcă. Fima se Îngrijoră că Îi era frig. Se strădui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toți bărbații că nimeni nu te-a răpit Încă de la noi. Deși, dacă mă gândesc mai bine, Încă nu s-a născut bărbatul care să te merite. Cu trupul ei Îndesat, robust, părul deschis la culoare și moale, strâns la ceafă Într-un coc mic, ba chiar și cu eroarea ciudată de pigmentație care o procopsise cu un ochi verde și unul căprui, i se păru deodată copilăroasă și emoționantă, și se Întrebă de ce să nu se scoale, să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
le rearanjează pentru că nu i-au ieșit așa cum voia? Se ridică de pe scaun ca un om care știe exact ce are de făcut, o Îmbrățișă pe la spate, Îi puse o mână pe buze și cealaltă pe ochi și Îi sărută ceafa, rădăcina părului, umerii. Un parfum delicat de săpun de toaletă Îmbinat cu o aromă ușoară de tabac de la pipa lui Teddy Îi pătrunse În nări, amețindu-l cu o dorință vagă și cu o tristețe pe care Încercă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mic. În fiecare vineri maică-sa Îl aștepta la poarta școlii la amiază, cu coada ei blondă Încadrându-i capul ca o coroană și un fel de pieptene maro, făcut din carapace de broască țestoasă, Înfipt În șuvițele aurii de pe ceafă. Mergeau Împreună după cumpărături de ultim moment În piața Mahane Yehuda, el cu ghiozdanul În spate și ea cu sacoșa În mână, iar pe unul din degetele sale lucea un inel cu safir. Mirosurile pieței, mirosuri orientale sărate, amărui, acrișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pierdut În gânduri, așa că Îi fu rușine să aducă vorba despre etajere. Spuse: —Mai Întâi o să pun apa la fiert. Uri zise: —Așteaptă puțin. Stai jos. Ascultă-mă cu atenție. Am o veste proastă. Și spunând cuvintele astea puse pe ceafa lui Fima mâna lui mare, de țăran, caldă, grosolană, aspră ca scoarța de măslin. Și ca de obicei atingerea mâinii sale pe spatele lui Îi trezi lui Fima o Înfiorare ușoară și plăcută. Închise ochii ca un motan care primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ciocolată, găsi Într-un sertar uitat o tabacheră din argint, plină cu perle și pietre semiprețioase, iar printre ele descoperi deodată pieptănul din carapace de broască țestoasă pe care mama sa obișnuia să-l poarte În părul ei blond, la ceafă. Doar căciulița croșetată albastră, de bebeluș, cu moțul de lână cusut pe ea nu se zărea nicăieri. Cada din baie era susținută de labe de leu din bronz și pe raftul din spatele ei se aflau pachete Întregi cu săruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șanț cu apă până la primele case ale satului. W. făcea o trecere în revistă a comenzilor și achizițiilor, inventaria produsele specifice firmei sau pe cele cerute în mod expres de clienți și fabricate la cererea lor. Sta foarte drept. Cu ceafa și spinarea încordate, cu capul - pe care părul era bine întins spre spate și cărarea pe mijloc - împins înainte, ca și când ar fi auzit ceva, ca apoi, cu o mișcare rapidă, să-și umezească degetul și să întoarcă pagina. Ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
surogat de cafea, am preferat să-i „dau o mână de ajutor“ tatei. Plecam cu el cu Fordul lui gri-șoarece pe la gospodăriile țărănești, ca să vindem adăpătorile fabricate în turnătorie, mă uitam cum bărbatul ăsta înalt își împingea puțin pălăria pe ceafă, își aranja un zâmbet pe față, se posta în dreptul uneia din făpturile cu obraji plini de riduri și mâini butucănoase și reușea de fiecare dată - ca la maistrul rotar și dogar care fabrica schiuri - să inspire încredere. Apucatul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lavoar cu lighean și cană. Nu era lumină electrică; în camere se foloseau lumânări în sfeșnice de alamă, pe holuri și în sala de mese ardeau lămpi cu gaz. Această simplitate îl entuziasma pe tata; sta cu brațele încrucișate la ceafă, asculta în întuneric susurul pârâului care curgea, nu departe de acolo, în albia lui albă și înspumată, însoțit de rostogolirea de pietre ce suna ca un tunet îndepărtat. Se scula devreme, când se crăpa de ziuă, ceața mai atârna încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
c-am mai găsit-o, fără vreo părere de rău. XItc "XI" Figuratc "Figura" De multe ori când veneam acasă o găseam pe mama fie în sufragerie, fie în grădină, stând nemișcată și totuși acolo, prezentă. Spatele ei forma, împreună cu ceafa, o linie dreaptă pe care i se odihnea părul ondulat. Își ținea mâna dreaptă cu degetele desfăcute, de parcă tocmai i-ar fi căzut un obiect din palmă. O strigam și mama, fără să-mi răspundă, se apleca asupra florilor, lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
voia să deschidă ușa, când îl izbi un râs tineresc. Își trase pălăria ceva mai mult pe frunte și ieși în calea unui bărbat care mergea de-a lungul unui perete din scânduri; în fața lui își dădu brusc pălăria pe ceafă, își ridică sprâncenele și exclamă: —Hans! iar bărbatul, într-un costum de culoare deschisă, care purta pe cap un chipiu cu cozoroc, luat prin surprindere, scoase un „ha“, și pe urmă veni strigătul: „Pipin!“ - porecla de student a tatei - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]