2,808 matches
-
incluse în comuna Cotmeana. În comuna Cotmeana se află mănăstirile Bascovele și Cotmeana, ansamble monument istoric de arhitectură de interes național. Prima, aflată în satul Ursoaia, datează din 1695, refăcută fiind în 1845, și cuprinde biserica „Intrarea în Biserică” (1845), chiliile, anexele, turnul-clopotniță și zidul de incintă (1695). A doua, aflată în satul Cotmeana, datează din secolele al XIV-lea-al XVII-lea și conține biserica „Buna Vestire” (1389, cu refaceri și adăugiri în secolul al XVII-lea), stăreția (reconstruită în
Comuna Cotmeana, Argeș () [Corola-website/Science/310120_a_311449]
-
doua, aflată în satul Cotmeana, datează din secolele al XIV-lea-al XVII-lea și conține biserica „Buna Vestire” (1389, cu refaceri și adăugiri în secolul al XVII-lea), stăreția (reconstruită în 2004 pe fundațiile din secolul al XIV-lea), chiliile (reconstruite în 2004 pe laturile de nord și est), ruinele grajdurilor, turnul-clopotniță (secolele al XIV-lea-al XVII-lea) și zidul de incintă cu urmele drumului de strajă pe latura de vest. În rest, alte două obiective din comună sunt
Comuna Cotmeana, Argeș () [Corola-website/Science/310120_a_311449]
-
avea sediul legislativului în dealul mitropoliei este și rezultatul faptului că prin tradiție Mitropolitul nu putea să-și părăsească locuința. Prin urmare obiceiul de a organiza adunarea deputaților la mitropolie devine o acțiune firească, în acest sens o parte din chiliile călugărilor fiind transformate într-o construcție care să permită reuniunile oficiale ale legislativului. În anul 1881 are loc repararea și reamenajarea vechii construcții a Adunării Deputaților, obținute din transformarea chiliilor și este adăugat un amfiteatru, asemănător Palatului Deputaților Germani (Reichstag
Palatul Camerei Deputaților () [Corola-website/Science/309033_a_310362]
-
devine o acțiune firească, în acest sens o parte din chiliile călugărilor fiind transformate într-o construcție care să permită reuniunile oficiale ale legislativului. În anul 1881 are loc repararea și reamenajarea vechii construcții a Adunării Deputaților, obținute din transformarea chiliilor și este adăugat un amfiteatru, asemănător Palatului Deputaților Germani (Reichstag). Amfiteatrul creat era mare, cochet, spațios și avea două rânduri de loji și o galerie. Deputații își desfășurau ședințele în sala de ședințe, o sală cu scaune dispuse în semicerc
Palatul Camerei Deputaților () [Corola-website/Science/309033_a_310362]
-
La început mănăstirea a fost construită astfel încât să adăpostească doisprezece călugări (după modelul Mântuitorului Iisus Hristos care și-a ales doisprezece apostoli), dar cu timpul numărul acestora a crescut, fiind necesară construirea unei alte biserici mai mari și a unor chilii suplimentare. Noile construcții (ceea ce se numește astăzi „curtea nouă”), au fost realizate între anii 1842-1846, prin grija starețului Ioasaf și Paisie. Datorită poziției sale strategice, Mănăstirea Sinaia a cunoscut numeroase invazii turcești și austriece, care au distrus parțial mănăstirea. La
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
se afla la 20 m vest de biserică și a fost dezafectată spre sfârșitul secolului al XVIII-lea), acoperise biserica mică: „și le-au făcut dumnealui aceste toate și le-au gătit”. În nordul și estul incintei au fost construite chilii și spații de uz gospodăresc.<ref name="Pușcașu 22/2005">Voica Maria Pușcașu - ""Mănăstirea Dobrovățului"", în „Monumentul”, vol. VI (Ed. Trinitas, Iași, 2005), p. 22.</ref> Biserica mare a devenit necropolă a familiei Racoviță, aici aflându-se șase pietre funerare
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
după secularizarea averilor mănăstirești o pușcărie (1865-1900), un orfelinat de fete (1900-1903), o școală de agricultură (1903-1930) și o școală și atelier de împletit coșuri din răchită a Inspectoratului Silvic Iași (1948-1970). Începând din anul 1990, aici s-au amenajat chiliile călugărilor, trapeza și un mic paraclis. În anul 2004, a fost amplasat în incinta mănăstirii un bust de bronz al lui Ștefan cel Mare și Sfânt, realizat de sculptorul ieșean Dan Covătaru.
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
obiectul unei danii de la regele ungar Matia Corvinul către domnitor și constituiau posesiuni feudale ale acestuia din urmă și nicidecum o extensie a teritoriului Moldovei. A. Rusu contestă tradiția istoriografică conform căreia scopul daniei era compensarea pierderii de către Ștefan a Chiliei și Cetății albe. Este mult mai pertinentă destinația de refugiu, de loc de azil, în cazul unei pierderi a tronului. O asemenea practică este de altfel bine atestată între Regatul Ungar și principii vecini și în plus Ciceul și Cetatea
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
Mănăstirea de călugărițe din Pătrăuți în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților ""sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri"". După desființarea mănăstirii, chiliile s-au ruinat aproape complet. Biserica a fost transformată în biserică parohială, situație în care se află și astăzi. În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din Pătrăuți pe
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
5 chilioare mici, proaste, stricate, clopotniță mică, hambaraș micușor, morișcă cu puțin iezișor” Obiecte de cult la fel; vechi, „cusute pururi”, „cărți rusești”. În 1806, se instalează egumenul Teofilache, care îmbunătățește situația: catapeteasmă nouă, trapezare (sală de mese) cu patru chilii la un loc, ograda împrejmuită cu zaplaze, 12 vite cornute. Treptat starea materială a schitului devine tot mai bună. În 1828; 80 vite cornute, 383 de oi, 180 stupi. Numărul calugărilor crește în 1823, erau peste 50. În 1824, egumen
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
istorice de arhitectură de interes național: (secolul al XIX-lea), strămutată din satul Olari și aflată acum în cimitirul din Bordenii Mici; (1730, reconstruită în 1820) din Scorțeni; și (secolul al XVI-lea), ansamblu alcătuit din beciurile casei domnești, ruinele chiliilor de pe latura de est a incintei și din zidurile celor două incinte.
Comuna Scorțeni, Prahova () [Corola-website/Science/310700_a_312029]
-
care recomandau direct episcopilor pe preoții vrednici de a fi hirotoniți, după cum nu erau rare cazurile de hirotoniri directe de către înalții ierarhi. Pregătirea pe care viitorii preoți o făceau în sânul familiei, pe lângă alți preoți sau protopopi iar uneori prin chiliile mănăstirilor din jur, era adesea insuficientă, mulți dintre aceștia rămânând neștiutori de carte, situație pe care au căutat s-o speculeze uneori în folosul lor principii calvini. Problema a fost generală și pentru rezolvarea ei s-a luat și o
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
lui Traian Ience, Monografia școlilor din comuna Creaca, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2016, <nowiki>ISBN 978-606-914-017-8</nowiki> Legăturile strânse cu orașul roman Porolissum, prezența cimitirului roman de la Jac, Castrul roman de la Brusturi, atestarea creștinismului încă din secolul al VIII-lea (chilia creștină de la Jac), funcția de vamă, sunt câteva elemente care confirmă importanța comunei Creaca de-a lungul istoriei. Deși dispune de bogate resurse ale subsolului, cărbune la Lupoaia, nisipuri cuarțoase la Borza, calcare aflate în exploatare la Prodănești, activitatea principală
Comuna Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/310738_a_312067]
-
anul 1762, prin următoarele versuri: Și atunci, un tânăr oarecare din sat <br> Numele lui Ioan, Sfântului Nicodim a urmat; <br> Din lume și rudenii cu totul au ieșit <br> De aici la mine au venit. <br> Într-o stâncă chilie și-au făcut <br> În care slujind, lui Dumnezeu a plăcut <br> Și pe el după sfârșit Dumnezeu l-a proslăvit; <br> Peștera și acum se găsește <br> Și "Chilia Sfântului" se numește. <br> Iară după oarecare întâmplare, <br> Cu
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
De aici la mine au venit. <br> Într-o stâncă chilie și-au făcut <br> În care slujind, lui Dumnezeu a plăcut <br> Și pe el după sfârșit Dumnezeu l-a proslăvit; <br> Peștera și acum se găsește <br> Și "Chilia Sfântului" se numește. <br> Iară după oarecare întâmplare, <br> Cu a lui Dumnezeu înainte apărare, <br> Rudele sfântului cele din sat <br> Moaștele cu totul le-au ridicat <br> Și în Țara Românească le-au adus <br> La oarecare mânăstire
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
și mânăstire de călugări, primind, pentru acest efort deosebit, cu vrednicie, rangul de arhimandrit. Cu o încrâncenare însuflețită de atașamentul la credința străbună, între anii 1940—1948, soborul monahilor a depus o munca titanică, construind o biserică nouă, 30 de chilii, un paraclis și o clădire administrativă. De asemenea, el a înființat un schit în localitatea Tețu și a construit un paraclis la Teiuș. Starețul Evloghie Oța a dezgropat vechea biserică (care era acoperită cu pământ și pietriș adus de către torenți
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
au aruncat într-o altă mașină! Apoi, după întocmirea sumară și grabnică a unui proces verbal, în care s-a notificat confiscarea a “una mumie umană” (!!!), au dispărut în noapte. A doua zi au sosit buldozerele și au dărâmat totul: chilii, trapeza, biserica. Pe locul unde se afla Mănăstirea, în cartierul Militari (Apusului), nu s-a mai ridicat nimic."" După anul 1989, s-a reluat construcția lăcașului de cult demolat, piatra de temelie a Bisericii fiind pusă la data de 2
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
a sosit bricul "Mircea" care a preluat aceasta sarcină. După anul 1886, considerată învechită și fără valoare militară deosebită, micii nave au început să-i fie alocate sarcini mai modeste. Din 1890 a îndeplinit un timp funcția de staționar la Chilia Veche, apoi a intrat în compunerea Diviziei de Dunăre și a efectuat un voiaj de instrucție între Galați și Turnu Severin. În preajma primului război mondial, fiind considerată depășită, canoniera este transformată în tanc pentru combustibil. În aceasta stare este mai
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
ajute să-și salveze cetatea în fața turcilor. Sosirea lui Isidor în mijlocul lor i-a îndemnat pe antiunioniști la o activitate și o propagandă frenetică. La 1 noiembrie, conducătorul lor Ghenadie, care devenise pătimaș în denunțarea unirii, s-a retras în chilia sa de monah și a ținut pe ușă o declarație, depunând mărturie în fața lui Dumnezeu că mai curând ar muri decât să-și calce jurământul față de ortodoxia strămoșilr lui. Unirea era o faptă afurisită, care prevestea pieirea celor care întorseseră
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
rol de cuhnie și brutărie lipită de zidul de incintă sudic a fost refăcută și a preluat și rolul de trapeză. S-a construit în partea sudică o clădire nouă, care a preluat funcțiile celorlalte construcții dezafectate, un corp de chilii lângă zidul de incintă estic și o construcție care adăpostea două sau trei spații locuibile și spații de depozitare, în partea de nord a incintei. O mare parte a acestor lucrări au fost săvârșite în perioada 1676-1677 din dispoziția mitropolitului
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
La 15 septembrie 1863, prin efectul Legii secularizării averilor mănăstirești, domeniile și bunurile mănăstirii trec în proprietatea statului. Mănăstirea Probota este desființată, iar biserica "Sf. Nicolae" devină biserică parohială a satului. Clădirile din complexul monahal încep să se degradeze, iar chiliile și locuințele domnește sunt mistuite de un incendiu de la începutul secolului al XX-lea. Resturile rămase sunt furate de săteni și folosite pentru construcția de case sau anexe gospodărești. După decenii în care a stat în uitare, Mănăstirea Probota a
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
consolidare a fracturilor și desprinderilor de strat pictural din turlă și din exteriorul bisericii. În anul 1993, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților a reînființat Mănăstirea Probota, dar cu obște de maici. S-au construit ulterior noi corpuri de chilii, clădiri administrative și spații de cazare pentru pelerini în afara incintei mănăstirești. În același an (1993), Biserica "Sf. Nicolae" din cadrul Mănăstirii Probota a fost inclusă de către Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) pe lista patrimoniului cultural mondial, în
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Ele sunt prevăzute cu metereze și creneluri. Zidul vestic este sprijinit la exterior de un contrafort amplasat aproximativ la jumătatea laturii. În zidul de pe latura sudică a fost construită o portiță secretă mică din lemn masiv. Aceasta se afla lângă chiliile mănăstirești. Pe latura estică se află trei turnuri pătrate (două la colțuri și unul în mijloc) legate între ele printr-un drum de strajă. Turnul de pe mijlocul laturii estice servește și ca poartă de intrare în incinta mănăstirească. Pe zidul
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
liturgice, candele de argint, cruci în filigran, cărți de cult vechi, precum și artefacte (monede, bijuterii, vase de ceramică, cahle decorate etc.) descoperite în urma cercetărilor arheologice. În partea de sud a incintei au fost construite Casa Domnească și edificiile mănăstirești: trapeza, chiliile, cuhnea. Modul de organizare a incintei a fost astfel gândit încât funcțiunile strict sacre (ale bisericii, clopotniței și clisiarniței) să fie separate de viața curentă dintr-o mănăstire domnească din Moldova: locuință temporară pentru Domn, clădirile necesare obștii călugărești. În urma
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
clădirile necesare obștii călugărești. În urma cercetărilor arheologice efectuate în perioada 1996-2001 au fost identificate nouă construcții ruinate aflate în diverse stadii de conservare și datând din etape diferite. Clădirile ruinate au avut următoarele funcțiuni: La începutul secolului al XX-lea, chiliile mănăstirești din incintă au fost mistuite de un incendiu. În prezent, din aceste clădiri nu au rămas decât niște ruine și niște beciuri care au început să fie restaurate. În anul 1993, după reînființarea mănăstirii, s-au construit corpuri de
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]