2,820 matches
-
Sfânt. De aceea i-am și propus primarului s-o declare monument istoric, chestie cu care în principiu a fost de acord, pentru că nu necesită niciun fel de fonduri. Ei bine, pe strada asta am făcut eu cele trei lucruri cică obligatorii: am făcut o casă; am făcut nu un copil, ci doi; am plantat nu un pom, ci o întreagă livadă plus o boltă de viță. Și nu mai plec de aici, dragă Adrian, pentru că am descoperit că există la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Am încercat să aflu din cărțile regretatului Gheorghe Crăciun, ale lui Cărtărescu, ale lui Daniel Corbu și n-am prea reușit. E și greu. Cum citesc o chestie așa, mai originală, întind mâna și iau din raft Măgarul de aur, cică primul roman din literatura lumii, și recitesc niște pagini însemnate de mine la alte lecturi și mă întreb care e deosebirea dintre postmodernul X al României zilelor noastre și Apuleius. Dar, un basm de Creangă, megieșul tău, de ce nu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să disec acest univers. Mi-este ciudă însă că nu m-am îmbogățit pe spinarea ei lată de poezie! Că n-am reușit să mă îmbogățesc, fie că am fost chirurg pe oameni, fie că am fost chirurg pe suflete...! Cică peste vreo sută de ani se va trăi într-o Europă globalizată, s-ar putea ca întreg continentul să se numească Statele Unite ale Europei (SUE). Limba de circulație va fi, să zicem, engleza. Ce crezi că se va întâmpla cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
creez vreuna...! Aș fi avut un alt traiect, cu siguranță mai colorat, mai nuanțat. Invidios pe poveștile și succesele (financiare) ale lui Mircea Petean care venea la Piatra Neamț și se lăuda cu banii ridicați de la Caritas, cu care își făcea, cică, o fermă agricolă, am depus și eu banii de concediu la celebrul "circuit de întrajutorare". În vara aceea, chiar în anul în care "a picat" Caritasul, normal, am stat acasă și am cetit poezie...! Crezi că poezia clujenilor, excepțională, suplinește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în construcția "Apostrofului"...? 200 de numere tipărite. 18 ani din viață. 130 de cărți apostrofice. Peste 30 000 de ore lucrate pentru Apostrof. Concluzie: sunt nebună. (Revista Conta, nr. 6, 2011) Luca PIȚU Profil. Luca Pițu și câinii academicieni comunitari Cică dracul a venit pe lumea asta, mai pe la început și a vrut să care în Iadul postnatal sufletul femeii. Femeia n-a zis nu, însă a pus o condiție: să facă bine dracul și să-i frece un fir de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
posibil mobil ar fi că, pe această cale, prin alegerea mea, ar fi sigur un securist, un nomenclaturist mai puțin în Parlament. Trăim vremuri în care totul pare să se subsumeze scopului. Crezi că literatura a scăpat de această desfigurare? Cică Nichita Stănescu i-a spus unui amic care îi vorbea de lipsa de caracter și de grobianismul unui activist al vremii: Lasă-l, bătrâne! El va fi ministru toată viața, noi vom fi poeți toată moartea!". Mai e scriitorul român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ne raportăm la măsurile mici pe care suntem în stare să le cuprindem cu mintea noastră. Este și o anecdotă, destul de simpatică, pe care e bine să o spun, pe principiul de la "Junimea" veche, unde era regula că "anecdota primează". Cică un meteorit uriaș trece pe lângă Pământ cu viteza specifică și strigă de departe: Ei, Pământule, nu te-am văzut de câteva milioane de ani! Ce mai faci? Ei, ce să fac, sunt necăjit că m-am umplut de homo sapiens
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
voi aicea ? »...«- Păi, cum, tovarășu' inginer ?! Dumneavostră puteți să țineți o secție de-aproape o mie de oameni și le dați salariile, la oameni, le dați și procente și noi nu avem pe fluturași - era cu fluturaș atunci, cu salariile - cică, noi avem zero pe fluturași ! » «- Ei, duceți-vă, nu umblați cu prostii ! Cum zero, măi, pe fluturași ? » Și mi-o întins săracii... da' nu-mi venea mie a crede... Nu se poate ! Poți să fii conducător și să-l lași
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
la Iași, că-n Vaslui n-aveam unde să dau. La Iași, unde să dau ?! La liceu, aici, nu știam nimic, nimic, vă dați seama, din Vaslui [fiind] și prin niște cunoștințe care lucrau în Nicolina, îi spune lui tăică-meu cică: „- Dă-l la profesională, aicea, va-nvăța ș-o meserie, e o școală foarte bine pregătită, cu profesori, cu învățători, cu nu știu ce, ș-are posibilități de-a merge mai departe”. Că tot îi dădea exemplu câți din promoțiile dinainte au
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
voi aicea ?” „ - Păi, cum, tovarășu’ inginer?! Dumneavostră puteți să țineți o secție de-aproape 1 000 de oameni și le dați salariile, la oameni, le dați și procente, și noi nu avem pe fluturași - era cu fluturaș atunci, cu salariile - cică, noi avem zero pe fluturași !” „- Ei, duceți-vă, nu umblați cu prostii ! Cum zero, măi, pe fluturași ?” Și mi-o întins săracii... da’ nu-mi venea mie a crede... Nu se poate ! Poți să fii conducător și să-l lași
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
era ăla de la Arad, săracul, care avea vreo 600 de kilometri - pentru un sfert de oră, da’ nu se putea să vorbim prin telefon ?! Ne chemați, pentru ce ne-ați chemat acuma ?!” El ne mai lua și la mișto: „- Păi, cică, să vă vedem !” Cum vine asta dom’le ?! I. A.: - Vă ofereau cazare ? Celor care plecau în delegație ? Ș. B.: - A, bine, dădea, dar ce, noi ne puteam permite ? Noi trebuia să stăm în fabrică mai mult, nuuu... Noi ne
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Ceaușescu... Da ! I. A.: - Ce facilități aveau angajații Nicolinei ? Ș. B.: - A, dintre facilități ? ...prin sindicat, obțineau bilete de odihnă, de stațiune, la mare, la munte, la cutare, aveau Ciricul, care era al Nicolinei, cu... terenul luat - culmea culmilor - știi, cică era al Nicolinei, era al Primăriei și ni l-o dat nouă să-l întreținem, noi am făcut și, pe urmă, ni l-o luat făcut gata. Cam atâta aveau, nu aveau mari facilități înainte. A, se făceau revelioane aici
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
la mine de multă vreme, Înțelegi? Știam că are, da’ nu vrea să plătească, așa că l-am așteptat cînd a terminat lucru’. Aveam un pachet cu monezi. Nimeni nu poa’ să te-agațe că porți la tine monedă americană. Zice cică-i falit. I-am spart falca și mi-am luat banii de la el. Erau acolo doi prieteni de-ai lui, da’ nu s-au băgat. I-aș fi crestat. Urcam pe-o scară de bloc. Treptele erau dintr-un metal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
domniei sale.... Nimic rău în asta, bravo lui, problema este că nouă ne impunea o limită maximă la numărul de tablouri, iar el............. Pe vremea acea d-l Vintilă făcuse un fel de asociație, dar fără personalitate juridică, numele fiind „ARPLANA”, cică de la Artă Plastică Naivă. Astfel că începuse să obțină finanțări de la diverse instituții, pentru a face tabere de pictură naivă, și cu condiția cunoscută deja, de a lăsa sponsorului tablouri, în schimbul cazării și a mesei. La Gărâna am mai făcut
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de handbal Steaua MFA, Constantin Cazacu, l-a izbit drept în moalele capului și i-a luat puțin mințile. Altfel nu se explică declarația lui din cotidianul Prosport, în care acuză echipele Știința Bacău și HCM Constanța de... blat, asigurând cică echipei din Bacău locul 3 în campionat. Bine, logica de moluscă a lu’ nea Cazacu are fracturi uriașe. Mai întâi, prezidentul stelist se face că uită faptul că în turul campionatului Știința i-a cam puțin executat la ei acasă
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
animal dă câștig de cauză când uneia, când altuia, se obțin, În mod succesiv, condiții acceptabile pentru ambele. Niște oscilații. Pentru a vedea mai bine cum funcționează acest mecanism, am să recurg la o analogie, citând o poveste, la propriu. Cică vulpea a invitat la ospăț pe vecinul cocostârc. A pus pe masă o mâncare bună, Îmi imaginez pui, dar de baltă, Într’o strachină Întinsă, din care cocostârcul, cu ciocul său lung, nu putea culege nimic; În schimb vulpea, cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
zice c-o să i-o tragă el - ce succes avea el la gagicuțe în rata care îl transporta la uzină din satul lui de la marginea Bucureștiului! Ehehe! Și cu posesoarea de halat violet a încercat ceva. A trecut pe lângă asta, cică, i-a atins o țâță întâmplător cu cotul, dar e băiat finuț. Respectiva mirosea cam nasol. Ar trebui să o trimită să se spele înainte să se bulească. De fapt, pe toate le-a ochit Marian, afară de una slabă, schiloadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
roșii, zacuscă, absolut tot ce a găsit prin casă. Dar, pentru că aici voiam să mă întorc, mi se pare incredibil de interesant că medicii mi-au spus atunci ceva fascinant legat de o tumoare pe care mi-au extirpat-o. Cică în ea ar fi găsit niște „celule nediferențiate“. Între și între. Nici măcar celulele corpului meu nu aveau o fixare, o structură clară. Celule nehotărâte, schimbătoare. Și diagnosticul ăsta mi-a confirmat ipotezele. Problema e dacă temperamentul meu instabil a dictat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
plimbă prin curte. E un paznic care păzește spitalul sau satul de bolnavi. Omul îmi face rău numai când îl văd cum își etalează arma. Atitudinea lui e tot un simptom al unei masculinități deficiente. Ăștia nu sunt bărbați, răzeși. Cică au grijă să nu se strecoare țigani care să se travestească în pacienți, să-și pună o pijama și să ciordească din saloane. Cretinul ăsta ar putea măcar să împuște ciorile care croncăne prin preajmă, sau câinii să-i căsăpească, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mea e undeva la margine, lângă pădure. Seara se aude cum curge Doftana. Când mai vine apa mare de la munte, se aude și ziua. Într-o zi am văzut niște căprioare așa finuțe. Tata zice că-n pădure sunt lupi. Cică acum peste două sute de ani, când li se făcea foame, lupii veneau aproape de casa noastră. Și pe oamenii care se duceau la pădure îi mâncau de rămâneau din ei doar cizmele. Mai am o verișoară care încă n-a învățat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
gura că de ce nu sunam la interfon, de ce stăteam acolo ca vita? Era o zi superbă, v-am spus, și numai chef de ceartă cu babe recalcitrante n-aveam. Dar babornița continua să mă beștelească, să mă facă de băcănie. Cică săptămâna trecută chiar în bloc-acilea murise o fată. O tăiaseră unii. Și din ce susținea ea, am dedus cum că unul dintre atacatorii ăia semăna perfect cu mine. Sau io aveam față de infractor. Dar, oricum, era ceva dubios cu persoana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de nimicuri despre soră-sa, care e plecată prin Germania ca baby-sitter. A văzut în poze cum aveau ăia un covor persan rotund, fac într-o lună cât noi într-o viață. Iote, mă, ăsta dă și lecții de viață! Cică speră să plece și el. Păi, până când o viaț-amară și-un trai meschin? Soră-sa i-a adus bani, și-a luat și celular, iete ce număr de curvă are! Știe toate subtilitățile. De pildă, îi cunoaște la fix pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca să nu mă tocmesc, să nu fiu obligat să negociez, să dialoghez. Îmi era interzis să vorbesc. Variantele de dialog sunt mereu aceleași. De obicei, pot citi de pe buze. Și prețurile de pe cântarul electronic, la fel. Ăsta e avantajul tehnicii. Cică oamenii au fost mult timp obligați să trăiască între ai lor, într-un grup de oameni cu care se cunoșteau, cu care aveau relații, după care au intervenit orașul și frica de ceilalți, pe care nu știi de unde să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Păi, cum să nu iasă așa Șăfu? Când ai așa ceva în bătătură... N-are nici tată, adică are, da’ e despărțit de mă-sa. Noroc cu mă-sa mare, că e o femeie mai de Doamne-ajută. Tac-su’ la fel, cică a fost deștept. Nu-nțeleg cum l-a îmbârligat prăpădita de mă-sa. S-a păcălit, aia e! Și să vă mai zic o treabă, cică Șăfu n-are coaie, nenică! - Păi, are vocea groasă, băăăăă! Nu-l auzi cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă-sa mare, că e o femeie mai de Doamne-ajută. Tac-su’ la fel, cică a fost deștept. Nu-nțeleg cum l-a îmbârligat prăpădita de mă-sa. S-a păcălit, aia e! Și să vă mai zic o treabă, cică Șăfu n-are coaie, nenică! - Păi, are vocea groasă, băăăăă! Nu-l auzi cum cântă? Zici că-i bariton! I-a înnebunit p-ăia la bloc la el! - Da, bă, ăsta e un sandilău, să n-am parte. Când eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]