2,542 matches
-
seduce bărbații. Sabina a fost martora violențelor și crimelor lui Nero, martora incendierii Romei în anul 65. Și ea a devenit victima violenței impulsivului și răzbunătorului Nero, a lovit-o mortal, însărcinată fiind, în anul 65, sângerosul împărat a avut cinismul să-i admire frumusețea și în această ultimă ipostază. Ban Zhao (35-101) Femeile din familiile imperiale, princiare și nobiliare chineze primeau o educație aleasă. Învățau citirea și caligrafierea ideogramelor, desen, pictură, muzică, dans, protocolul complex al comportării în diferite împrejurări
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
De aceea l-a convins pe unchiul său s-o ia sub protecția sa pe Emma. Avea douăzeci de ani. A primit un luxos apartament la Neapole și numeroase cadouri. Ea era încă puternic îndrăgostită de Sir Charles care, cu cinism, a sfătuit-o să se gândească la o relație serioasă cu lordul William Hamilton (1730-1803). Cei doi s-au căsătorit, în 1791, ceremonia a avut loc la Londra unde evenimentul a fost bine primit. Proaspăta familie a fost primită de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fi recitate, în același timp cu o ruptură dramatică fiindcă, introducând o pauză lirică ce ține loc de discurs comentator, întrerup acțiunea. Mai mult, legătura dintre song și acțiune se bazează adesea pe un efect de contrast. În Mutter Courage, cinismul vesel al song-ului din scena 1 este dezmințit de primul eșec al lui Courage, pentru că își pierde fiul. Song-urile, ca și celelalte elemente ale spectacolului, fac apel, la spectator, la o facultate de apropiere. Această discontinuitate a limbajului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Constantin Argetoianu provenea dintr-o puternică familie de boieri din Oltenia. El ar putea constitui obiectul unui studiu de caz asupra unui despot oriental: abil, brutal, ca să nu mai vorbim despre lipsa lui totală de inhibiție și de viclenia și cinismul lui. Cei care și-l amintesc evocă "talentul compensator al lui Argetoianu"; cu cît devenea mai viclean, cu atît mai mult se străduia să pară mai sincer. Cu cît era mai josnic, cu atît era mai blînd și zîmbea înainte de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de obicei cu inima acesteia, Ernest Urdăreanu. Aceasta urma să fie camarila industrializată, care includea noi membri, ca industriașul evreu Max Aușnit și alții. Iorga se va identifica tot mai mult cu această camarilă. În ce măsură "fără voia lui"? Corpuția și cinismul se răspîndeau și ele; cel mai prestigios general al Forțelor Armate, Ion Antonescu, avertiza zadarnic ca o Casandra asupra lipsei de pregătire și a corupției din cadrul forțelor armate române 110. Odată cu venirea lui Hitler la putere, lumea (și Iorga) se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Șeicaru, op. cit., pp. 52-54; vezi și Memorii, vol. I, pp. 137-138. Autorul a citit zeci de scrisori din corespondența lui Iorga din anii 1917 și 1918. Ele prezintă starea specială din cadrul Forțelor Armate conduse de "despotismul oriental": arbitrar, corupție și cinism drept rezultate ale ineficienței, egotismului și incapacității. Soldații plăteau prețul pentru toate acestea: întrucît aceștia își pierduseră încrederea în superiorii lor, scrisorile ilustrează apariția la ei unor atitudini egoiste, de autoapărare, nesinchisindu-se decît de ei înșiși și (eventual) de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
e doar unul dintre miile de copii germani care au crescut fără tată după război. Rainer Fassbinder captează cu măiestrie imaginea feminității germane postbelice În Căsătoria Mariei Braun (1979), un film În care eroina Își folosește cu succes farmecele și cinismul, În ciuda rugăminților mamei ei de a nu face nimic „care ți-ar putea răni sufletul”. Dar dacă Maria lui Fassbinder duce povara deziluziilor furioase ale unei generații ulterioare, femeile reale din Germania anului 1945 se confruntau cu probleme mai concrete
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sălbatice din Grecia, Muntenegru și spre granița estică a Poloniei, unde autoritatea statală nu a fost niciodată foarte fermă, dar spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial se aplica și unor părți din Franța și Italia. Violența a alimentat cinismul. Ca forțe de ocupație, atât naziștii, cât și sovieticii au declanșat o stare de război generalizată. Ei au descurajat nu numai loialitatea față de autoritatea defunctă a regimului/statului precedent, ci și orice urmă de civilitate sau atașament În relațiile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aproape neputincioase. Cooperarea necondiționată (și plină de recunoștință) a elitelor economice, financiare și industriale era vitală pentru a asigura alimente, haine și combustibil unei populații neajutorate și Înfometate. Epurarea economică risca să fie contraproductivă, chiar paralizantă. Prețul plătit a fost cinismul politic: o pierdere abruptă a iluziilor și speranțelor aduse de eliberare. Pe 27 decembrie 1944, scriitorul napolitan Guglielmo Giannini nota deja În L’Uomo Qualunque, ziarul unui nou partid italian cu același nume, care miza tocmai pe acest sentiment de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era Încă grea și lipsurile generalizate? Mai Întâi, tocmai pentru că vremurile erau dificile, sistemul postbelic de asistență socială garanta un minim de dreptate sau echitate. Nu era revoluția spirituală sau socială visată de partizani, dar contrasta salutar cu deznădejdea și cinismul din perioada de dinainte de război. În al doilea rând, statele asistențiale din vestul Europei nu divizau politic populația. Deși erau orientate spre redistribuirea veniturilor În scopuri sociale (unele mai mult decât altele), aceste state nu erau câtuși de puțin revoluționare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
privind Eliberarea Europei: „Ca să creeze condițiile necesare pentru exercitarea acelor drepturi șdemocraticeț, cele trei guverne, În colaborare, Îi vor sprijini pe locuitorii oricărui stat european eliberat sau fost membru al Axei” să formeze guverne reprezentative, să faciliteze alegeri libere etc. Cinismul postbelic al Uniunii Sovietice În privința acestui angajament va fi reproșat Vestului de reprezentanții mânioși (pe bună dreptate) ai națiunilor captive. Însă tot ce s-a decis la Yalta fusese deja convenit la Teheran sau În altă parte. Tot ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Politica și administrația au devenit sinonime cu corupția și represiunea arbitrară practicate În folosul propriu de o clică venală, mânată la rândul ei de teamă și suspiciune. Nu era o experiență nouă În regiune. Dar anti-guvernarea comunistă se remarca prin cinism: abuzurile tradiționale erau acum migălos Înveșmântate Într-o retorică a egalității și progresului social, ipocrizie de care se lipsiseră atât oligarhii interbelici, cât și ocupanții naziști. și, Încă o dată, această proastă administrație servea unei puteri străine, ceea ce a făcut Uniunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În societate; șansa de a transforma distrugerea din timpul războiului Într-un nou Început, un moment revoluționar. Când, după cum am văzut, ocazia a fost aparent ratată, iar viața „normală” și-a reluat prompt cursul, așteptările Înșelate s-au transformat În cinism sau În extremism de stânga: o lume polarizată În tabere politice ireconciliabile. Intelectualii europeni de după război erau grăbiți și prea puțin dispuși la compromisuri. Erau tineri. În primul război mondial a pierit o Întreagă generație de tineri. După al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Germanie unde „toți bărbații par intrați la apă”, și lasă trecutul În urmă, anunțând că „nu-i momentul să avem emoții”. Maria se dedică apoi cu hotărâre nestrămutată preocupării naționale, făcând bani cu o abilitate uluitoare. Evoluând de la vulnerabilitate la cinism, eroina exploatează resursele, sentimentele și credulitatea bărbaților - printre care un soldat american (negru) -, În timp ce rămâne „fidelă” soțului său Hermann: soldat, prizonier la ruși, ale cărui merite În război rămân extrem de vagi. Toate relațiile, realizările și satisfacțiile Mariei se măsoară În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
menținuseră cu regimul de la Vichy relații mult mai bune decât ar fi fost decent sau prudent. Franța a lipsit de la negocierile aliate din timpul războiului, și chiar dacă acest lucru i-a permis ulterior lui de Gaulle să se lepede cu cinism de orice responsabilitate pentru Înțelegerile de la Yalta (cu care, de altfel, În sinea lui era de acord), amintirea faptului Îl irita. Dar cele mai grele umilințe au venit după victorie. Franța a fost efectiv exclusă din toate deciziile majore privind
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
postului de radio „Europa Liberă”, ai cărui redactori i-au Încurajat pe unguri să pună mâna pe arme, promițând ajutor extern iminent. Este de Înțeles faptul că, atunci când sprijinul nu s-a materializat, rebelii Înfrânți și deziluzionați au alunecat În cinism. Chiar dacă guvernele vestice ar fi vrut să facă mai mult, circumstanțele de moment erau foarte neprielnice. În ziua izbucnirii revoltei maghiare, reprezentanții Franței și ai Marii Britanii se aflau la Sèvres, unde purtau convorbiri secrete cu israelienii. Franța, mai ales, era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apropiat al sistemului sovietic de guvernare. Mai mult optimism În această privință existase Înainte de evenimentele acelui an. După noiembrie 1956, statele comuniste din estul Europei, chiar și URSS, au Început să se afunde Într-un marasm de stagnare, corupție și cinism care avea să dureze zeci de ani. și sovieticii au plătit un preț: În multe privințe, 1956 a reprezentat eșecul și prăbușirea mitului revoluționar cultivat cu succes de Lenin și urmașii săi. După cum avea să recunoască Boris Elțîn, mulți ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Skegness În 1936, a făcut avere În anii ’50 vânzând vacanțe familiale „ieftine și vesele”, cu toate cheltuielile incluse, În colonii de vacanță Înșirate strategic pe litoralul Angliei industriale: „Walmart cu cazare peste noapte”, cum le califica retrospectiv, cu cinism, un critic. Dar Butlin era extrem de popular pe atunci - el a fost strămoșul instituțional nerecunoscut al rețelei franceze Club Med, alegerea preferată a generației următoare, mai cosmopolită: inclusiv „instructorii simpatici” (gentils moniteurs), care călcau pe urmele „vestelor roșii” ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Stridența anilor ’60, aerul poseur și complezența narcisistă asociate pentru totdeauna cu acest deceniu sunt, luate la un loc, obositoare. Dar la vremea lor, pentru cei care le practicau, ele erau noi și nemaivăzute. Strălucirea rece a artei contemporane sau cinismul filmelor de la sfârșitul deceniului păreau proaspete și autentice, după comodele convenții burgheze din trecutul recent. Vanitatea solipsistă a epocii - tinerii convinși că pot schimba lumea În trei pași simpli: do my own thing, let it all hang out și make
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
l-au ales ca succesor al cancelarului Ludwig Erhard pe fostul nazist Kurt-Georg Kiesinger. Noul cancelar fusese membru plenar al partidului timp de doisprezece ani, iar numirea lui a fost pentru mulți dovada clară că regimul prezent era de un cinism nerușinat. Dacă șeful guvernului nu era jenat de faptul că Îl slujise pe Hitler timp de doisprezece ani, cine putea lua În serios căința sau liberalismul vest-germanilor, când la extremitățile spectrului politic apăreau organizații neonaziste? Într-un moment de resurgență
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era ușor de exportat - strategia liderului maghiar era chiar aceea de a asigura autoritățile de la Kremlin că nu există un „model maghiar”, ci cel mult o soluție practică parțială pentru dificultățile locale. Ungaria avea, Într-adevăr, o situație unică: cu cinism, Kádár flutura În fața conaționalilor dornici de călătorii, ca pe un soi de premiu de bună purtare, perspectiva accesului liber la Occidentul prosper - recunoscând astfel tacit eșecul comunismului. țara era condusă acum de și pentru „noua clasă”, cum o numea disidentul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
transgresiunea - morală, politică, legală, estetică - este importantă În sine. Dacă anii ’60 stau sub semnul credinței naive, suficiente, că tot ce se Întâmplă e nou (și că tot ce e nou este important), anii ’70 au fost o epocă a cinismului, a iluziilor pierdute și speranțelor modeste. Vremurile mediocre nasc profeți pustii, scria Albert Camus În Căderea. Anii ’70 abundau În astfel de figuri. Era o perioadă teribil de conștientă că urmează marilor speranțe și reflecțiilor ambițioase din trecutul recent și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
minute și lipsită de intrigă, această parodie stilizată (deși involuntară) a Noului Val francez marca sfârșitul unei epoci. Locul artei fusese luat de teoretizarea artistică. Elitismul cultural era o moștenire importantă a anilor ’60, iar reversul său intim era un cinism avizat și din ce În ce mai impermeabil. Inocența relativă a rock’n’roll-ului a fost Înlocuită treptat de dexteritatea mediatică a trupelor pop, care Își câștigau pâinea adoptând ironic stilul precursorilor lor imediați și luându-l În zeflemea. Așa cum literatura de consum și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu vă place, noi suntem ce a mai rămas din ei.” Rebeliunea muzicală consta În piese furioase ce denunțau „hegemonia”, al căror fals conținut politic masca eviscerarea cronică a formei muzicale 14. Dacă politica și muzica generației punk erau contrafăcute, cinismul lor, În schimb, era cât se poate de real și cinstit dobândit. Ei constituiau doar extremitatea Înverșunată și lipsită de talent a unui Întreg spectru de revolte: față de trecut, față de autoritate, față de personalități și evenimente de interes public. În variantele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din țară și din străinătate) puteau acum să aplice regimurilor comuniste presiunea publică. Împotriva acestui tip de opoziție, represiunea violentă era nu doar neputincioasă ci, În măsura În care ajungea la cunoștința publicului, ea avea un efect de bumerang. Purtați de valul propriului cinism, Brejnev și tovarășii lui creaseră din neatenție o breșă În propria apărare. Contrar tuturor așteptărilor, ea avea să se dovedească fatală. XVItc "XVI" O epocă de tranzițietc "O epocă de tranziție" Dacă ne gândim acum, cea mai mare greșeală a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]