3,264 matches
-
la ziua nașterii monarhului nostru, nu sa rugat pentru iertarea păcatelor și sănătatea Maiestății Sale, ci pentru eliberarea întemnițaților Rațiu și Lucaciu. Denunțătorul a fost învățătorul român de acolo Ioan Balint despre care foarte potrivit zice „ „Magyarorszag” că numai prin cizmele ce le poartă se deosebește de ceilalți martori agravatori - țărani. Denunțătorul a zis că , după celebrarea liturghiei a interpelat pe preotul Bistrean că pentru ce nu s-a rugat și pentru împărat, la care preotul ar fi răspuns: pentru M.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la deschiderea arhivelor Statului, ale decedatului Partid și ale fostei Securități, în primul rînd istoricilor de astăzi, aceștia fiind contemporani cu evenimentele, autoarea crede îndreptățit că doar ei pot "să descifreze procesele-verbale de anchetă și să vadă îndărătul cuvintelor pumnul, cizma, porunca, schingiuirea fizică și psihică, nopțile nedormite, lanțul ce-l trage pe anchetat spre acel tărîm unde Minciuna domnește fără tăgadă". E limpede că un istoric, peste patruzeci de ani, cu greu ar mai putea descifra subtextele prezente pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și reiau interogatoriul. "Locotenentul-major Onea, dintre "metodele de simplă securitate", cu mine, descrie autorul Principiilor clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional, a preferat-o pe a îndelung repetatelor loviri cu capul de pereți; alteori sînt călcat în picioare (poartă cizme). Mai e și tovarășul maior Jack Simon, mustăcios și rece, cu glas cristalin, care-mi pune în vedere că a hotărît, în calitatea mea de ovrei legionar, să mă omoare cu mîna lui. Deocamdată sînt pus pe rangă, soluție disproporționată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vine foarte greu să-și mărturisească sadismul de necuprins: "Am fost foarte sadic. Așa trebuia să spună și colonelul Crăciun că a fost sadic. Că n-a dat el cu mîna. N-a dat cu mîna, da' a dat cu cizma, de găsea dracii. El nu dădea cu mîna, el cu cizma. Sau Drăghici ăsta. Păi, ce, Drăghici avea nevoie să mă ia pe mine de la celulă și să spună "Omoară-l pe ăla"? Eu omoram un om, și la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
foarte sadic. Așa trebuia să spună și colonelul Crăciun că a fost sadic. Că n-a dat el cu mîna. N-a dat cu mîna, da' a dat cu cizma, de găsea dracii. El nu dădea cu mîna, el cu cizma. Sau Drăghici ăsta. Păi, ce, Drăghici avea nevoie să mă ia pe mine de la celulă și să spună "Omoară-l pe ăla"? Eu omoram un om, și la el nu conta. Avea nevoie de mine să mă pună să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mărinimoși, n-o să-i împușcăm, nu le vom turna pe gît apă sărată, nu-i vom da hrană ploșnițelor, nu le vom pune zăbala "Rîndunicii", nu-i vom ține cîte o săptămînă în picioare nedormiți, n-o să-i bușim cu cizmele și nu le vom strînge capul în cercul de fier, nu-i vom lovi cu bastoanele de cauciuc și nu-i vom înghesui în celulă ca pe niște bagaje, să stea unul peste altul nimic din tot ce au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vin imediat, frate“, după care i-am tras un râset de fantomă. Kentucky Pete era un dinozaur din anii ‛70 care se încăpățâna să supraviețuiască și cu care îmi făcuse legătura unul din studenții mei. Supraponderal, cărunt, cu plete și cizme din piele de șarpe și un tatuaj cu un scorpion neamenițător (zâmbea și ținea o Corona în clește) pe un antebraț acoperit de eczema cauzată de folosirea repetată a acelor nesterilizate, era diametral opus celorlalți dealeri de droguri din Manhattan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cântecul, strângând brațul fotoliului ca și cum ar fi căutat să se sprijine, nefiind sigur încotro dorea să se îndrepte. Fusese un tip arogant și teatral, înalt și voluminos, dar în singurătatea lui părea ostenit (și unde era Monica? Douăzeci și doi, cizme, haină roz, blondă - trăise cu el până înainte să moară cu o lună, ea fiind cea care îl găsise mort, deși n-a existat nici indiciu că mai locuia acolo). Tata arăta extenuat. Barba nerasă îi acoperea parte din gât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cinci procente sunt reprezentate de colaboraționiști, care sunt privilegiați în toate sensurile. Mă gândesc că e mai bine așa. O minoritate e mai ușor de întreținut. Ce-ar fi făcut „Batiko” dacă întreaga Uniune a Scriitorilor i-ar fi lustruit cizmele, cum ar fi mulțumit-o?... În Belarus au revenit cenzura și persecuțiile politice. Lideri ai partidelor de opoziție dispar ziua în amiaza mare, sunt căutați cu disperare de către familii și diverse organizații nonguvernamentale, se face tam-tam mediatic în străinătate, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
modernă a Țărilor Românești și apoi a României, a unor mișcări de opoziție, de revoltă față de unele acțiuni discriminatorii și abuzive ale stăpânirii, indiferent care era aceea? Oare se explică faptul că în țările de la nordul României, aflate sub aceeași „cizmă moscovită”, au existat totuși, în acea blestemată jumătate de veac, mișcări de rezistență vie, de revoltă, precum în R.D. Germania și în Polonia în ’53, în Cehoslovacia în ’68 și apoi, încă o dată, magnific, în Polonia, prin înființarea unui șir
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în goană își caută pretutindeni adăpost, pe când ploaea se învălue în lungi șuvițe resfirate, pe când vântul umflă girezile de grâu din apropiere, și le spulberă crestele ca pe niște capete îngrozite, cu părul vâlvoiu. Pe ploae mergem înainte, culegând cu cizmele tot noroiul drumurilor fără prund. La satul Plugari, prin umezeală, prin ploae, soldații intră prin ogrăzile sărace, prin șoproanele strâmte, într-un sat nenorocit băntuit parcă nu de mult de o năvălire tătărască, băntuit în adevăr din vechi vremuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aici ne-am înturnat Pân-am ajuns într-un sat Și muzica ne-a cântat În oraș la Itropol Muzica cânta cu dor. Dimineața ne-am sculat Și la drum iar am plecat Ș-am trecut o apă lină Cu cizmele în mână. Ș-am zis verde măr pătat La copacul izolat Trupele s-au adunat Și preoții s-au rugat Să ne scape de păcat Și de câte-am îndurat Iar muzica ne-a cântat Generalu-a cuvântat: Ascultați, măi camarazi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gospodării. Al treilea gospodar e și cojocar; el stă cel mai bine, are poartă cu stâlpi de piatră cioplită, vin din vie proprie, a treia nevastă, tauri, vaci cu lapte etc. A câștigat cu cojocăria, în iarna trecută, 9000 lei. Cizmele aninate la locul de onoare, în grindă. Adam Munteanu [DEVA]* Neostenitele și obositoarele clopote din Deva... Te pătrund, ca picurări de plumb bat ceasuri întregi Vanitate provincială. Înainte femeile din Deva, chiar cele din aristocrație, se plimbau pe stradă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care pentru ei ar însemna pierderea partidei. Deci nu-l pot otrăvi, nu-l pot pumnalà, și se pot gândi cu groază că l-ar fi putut suprima. BIBLIOTECA ACADEMIEI. STAMPE Tipuri și Costume Cioban moldovan cojoc și glugă, căciulă, cizme, ca și astăzi. Boer muntean A15 anteriu haina lungă dedesubt verde, cu brâu fraise; haina de deasupra blănită, fraise; pălărie căciulă de blană în colțuri un fel de tricorn, cizmulițe galbene. Boer moldovan AI 11. haina dedesubt fraise brâu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bonetă conică, destul de înaltă, cu ciucur în vârf, și cu podoabe de pene de struț și flori în jur. Conul dintr-un fel de răsucitură alternantă de matasă verde și galbenă. Deasupra frunții, flori. Surugii cu fes roș ori albastru cizme răsfrânte larg, cu bordura în flori cusute. Unii cu șalvari. Alții cu fustanelă. Pe un portret al lui Scarlat Calimah, în jurul stemei Moldovei, județele cu stemele lor: Iași (cal) Cârligătura (cal mai mic și mai urât) Hârlău (stejari) Botoșani (coasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urzeală, însă învoială, îndoială. j). deziluzie, dezamăgire, însă desnădejde, desbrăca; izbucni, izvori, izmă, izmene, izbândă. k). răzbi, războiu, răzvot, izvor; însă sbor, sburda, sglăvoc, zgură; Snagov, smeură, snop, zgârci, sgribuli (s inițial). l). lesne, plesnește, trăsnet, trosnit; îndrăzneț, razna, gleznă, cizmă, beznă, bezmetic; aghiazmă, catapeteazmă; a plăsmui; basm. m). sălbatic, primăvăratic; buratec, jaratec, cântec, petec, piersec, Duminecă, judecă, suflec, farmec, purece întunerec. adecă și adică n). seară și sară; însera; țară; samăn, samă, semănător, sămânță, semi, secară, secure, searbăd, sarbăd. o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu pene de cocor și piatră de olmaz Gugiumanul avea în frunte o floare de argint în care o piatră de olmaz, cât o lacrimă, scânteia cu fulgere mărunte. Și din legătura de argint se încovoia pană subțire de cocor. Cizme de marochin roș pinteni mari argint spată grea Calul, în piept la crucea hamului avea bold. Cingătoare de piele de pardos, paftale de argint dela Veneția pumnalul italienesc lucrat frumos... Voinic trist și fără hodină. Viteaz și cu suflet mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Tăutu Boieri: Toma Cândea Ștefan Cernat Cozmiță Dinga Gri(gore) Doda Jurgea Dolha Dragoș Fetivu Jațcu Hudici Mihai Oțel Pune capul sănătos sub evanghelie se cunună și pe urmă are năcazuri Cărarea pietroasă țipa rănită de cuiele de fier ale cizmelor. Mărgărintarul rouă căzută în scoică (r.t.) Un călăreț fugea prin colbul drumului: o dâră de pulbere aprinsă (r.t.) Bețiv nu-s că n-am ce bea; (r.t.) Bătăuș nu-s, că toți mă bat; (r.t.) Dator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de lucru ce lucrează?/ Închistrește, bobidistrăște,/ Guleraș frățini-său,/ Cămeașă tătini-său./ - Ce să-ț’ dau, Marișcă, țâie/ Să-m’ îmbobiștrăști și mie?/ - Mie nu-mi trăbă nemnică,/ Numa’ voinicu de-asară/ Ce-o ieșit pă poartă-afară,/ Cu păr galben rătezat,/ Cu cizme negre-ncălțat,/ C-acela ieste-mpărat” (Cuhea - Maramureș). Maniera excepțională prin care fecioara coase (regionalismul a îmbobidistri constituie superlativul acestei ocupații) are o valoare care depășește esteticul și conferă puteri magice, cuvenite unui inițiat, adică împăratului cu aură solară. Refuzul fetei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
argint, va fi fost de 2 lei. Și după aceia la nu știu câtă vreme, tot iarna și tot noaptea a venit tata acasă și i-a spus mamei: "Pachiță, căpitanul Ionescu a murit. A jucat cărți și a dat: mantaua, sabia, cizmele, sania cu cai și la urmă a scos pistolul și s-a împușcat." Asta nu-i nebunie adevărată? Să vii din război sănătos acasă și să te împuști singur ca un nebun? Deși eram copil mic, m-am îngrozit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
oare, numai după o lună, la început de martie, pe când ne pregăteam, întârziați fiind, să urcăm grăbiți scara spre ușă, ne simțim obligați să ne dăm înapoi în fața canaturilor ușii, cu zgomot trântite de pereți; ieșeau vreo trei-patru soldați cu cizme mari care cărau un cufăr și niște geamantane, urmați de un tânăr ofițer, soțul sau poate o rudă a doamnei... Intrăm, totuși, înăuntru în timp ce uluiala făcea loc panicii... în camera mare totul era pe dos; nimic nu era la locul
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
schimb scriitorii, de cele mai multe ori, își pierd energiile gonflabilizându-și orgoliile. Nu-mi place să mă înregimentez unei generații, în "sânul" unei grup cu astfel de indivizi probabil că-i o viață cazonă, de multe ori ești obligat să-i lustruiești cizmele rivalului tău, celui care abia așteaptă să te arunce peste gard. Și atunci cum mai dispui de libertatea... faptelor tale? Prefer să rămân în compania personajelor, chiar de-s atinse de nebunie, cel puțin știu ce hachițe au. Trăim în afara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cititorii revistei noastre un vers (sau un poem) pe care li-l dedici numai și numai lor...! Qui tacet Umblând desculț printre cioburi de fraze cuvântul îmi taie necuviința literelor călcate desculț. Urlați oameni, urlați! Poeții nu-s născuți cu cizme; își fac opinci din strigătele voastre. Piatra Neamț Boppard, 21 noiembrie 9 decembrie 2012 (Revista "Conta", nr. 12, 2012) Cassian Maria SPIRIDON Între a vâna cu Enkidu lei în junglă și a scrie o nouă carte despre Ghilgameș, ultima este o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poeme în Steaua, Orizont, Luceafărul, cât și în culegerile județene. Terminase Filologia la Oradea și Filosofia la Cluj, era profesoară navetistă într-un mic cătun numit Dobricul Lăpușului, mergea zilnic 7 km pe jos, dus și întors prin noroaie, în cizme de cauciuc, din Târgu Lăpuș, unde stătea în gazdă, apoi s-a mutat și a locuit singură într-o cămară părăginită a școlii și mai părăginite, din acel sat "prăpădit între dealurile Țării Lăpușului". Mă durea atât de mult singurătatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
permitea practicarea a două meșteșuguri: „Și cine din meșteri ar lucra la o dugheană două meșteșuguri, să dea bărbință îndoită la cutie”. Practicarea a două meserii se explică, probabil, prin nivelul economic al acestui oraș, posibilitățile reduse de vânzare a cizmelor (ciubotelor), pentru că orașul aparținea Episcopiei Hușilor, care confecționând aceste produse le vindea prin intermediul dughenelor. Pentru a evita îmbogățirea meșterilor, breasla reglementa și modul de cumpărare a mărfii pe piață. Catastihul breslei ciubotarilor din Huși stabilea că „de va veni o
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]