3,254 matches
-
care i-a dat-o scurt, - Treci la loc nota 4 ! Ion la tablă! Iese Ion care era bun la matematică, începe dar la un moment dat s-a împotmolit... nici un ajutor din partea profesorului, care i-a spus fără să clipească, - La loc... patru ! Magi... Magi, colegul lui de bancă din anii trecuți ... a urmat realul numai să nu se despartă de colegi; era genial la limba franceză, vorbea extraordinar de frumos despre literatura română, făcea niște analize literare comparabile cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
adversar și care nu marcase în primul minut, intrând în degringoladă totală. Ce să vorbești cu niște coapse de competiție, cu doi sâni fără silicon (era și greu pe vremea aia, prin '84), cu niște ochi umezi de căprioară care clipeau des? Putea să fie și studentă la Filozofie și masterandă în Matematică, eu tot aia vedeam. Vi s-a întîmplat vreodată să o întîlniți pe stradă pe Nicoleta Luciu fără ajutor și toți bărbații din cartier să fie plecați în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Rosei în fața mea. Ce frumoasă e! Nu știu ce-mi spune, dar văd mâna ei care se apropie de fața mea. Mă mângâie. Cerul face curbe, mărginit de coroane de copaci, apoi mai văd niște lămpi mari aprinse cu neoane clipind intermitent. Mă duc. Nu mai am putere nici să te rog să mă ajuți. Am senzația că a apărut și chipul lui Vero deasupra capului meu. Zâmbește. Ultima dată când am văzut-o era adormită la mine în pat la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fac dragoste cu propriul meu personaj și nu cu fata pentru care m-aș fi lăsat jupuit de viu altădată. Dar întotdeauna când am înnoptat lângă ea m-am trezit noaptea și am văzut-o cum privea tavanul, fără să clipească, fără să-l vadă, cu ochii lucind slab de la semi-lumina ferestrei. Am văzut-o prima dată dormind așa la Cochirleni, unde studenții facultății noastre erau în practică agricolă, la cules struguri. Intram zilnic în vie, însoțiți de un satir păgân
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ajunsese Ntombi la țintă, sau... Ochiul se uita rece din cer. Pierise fata fără rost? Cine putea ști! Iată însă că în liniștea nopții cântecul fetei începu să răsune din nou. Apoi iarăși încetă. Ochiul zeului străin privea fără să clipească. Tela se sculă de lângă foc. Îndreptîndu-se spre coliba lui, le strigă celorlalți să se culce. Oamenii erau triști. Fiecare se duse în coliba sa, culcîndu-se apoi pe împletiturile de ierburi și acoperindu-și trupul cu pânza groasă. În scurt timp
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu rîdă: - Nu-i vede nici un preot. - Glumești? îl întrebă Iahuben nesigur. Auta clătină din cap, fără să mai zîmbească: - Nu glumesc. Zei nu sunt. Iahuben se uită înmărmurit la fața robului, apoi căzu într-o tăcere amestecată cu spaimă. Clipea uneori, cu ochii la foc. După un timp își ridică fruntea. Stelele erau multe. Ochii soldatului căutară steaua de la miazăzi. O găsiră, atârnată în același loc, ca un ochi alungit și plin de mânie. Mâna lui Iahuben se ridică tremurătoare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fiecare numai câte o femeie; le ajunge câte una. Și Puarem are dreptate... Și nu uita că mâine în zori plecăm. Fără a se arăta copleșit, Auta își înclină trupul și, privindu-l pe preot pe sub sprâncene, spuse fără să clipească: - Îi mulțumesc stăpânului meu pentru bunătatea și înțelepciunea sa. Tefnaht își luă tăblița cu ceară moale întinsă pe ea și începu să scrie, îngîndurat, ca și când întîlnirea cu Auta nu se petrecuse. Oricalcul încrustat în mânerul de aur al stilului revărsa
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-ar fi ridicat. Poate ai văzut-o și tu și de aceea te lauzi... Bătrânul porni spre apus, dar celălalt se luă după el. Bătrânul se opri și-i străpunse ochii cu privire de cuțit. Dar ochii străinului nu clipiră: știau să sfredelească și ei. Bătrânul îl întrebă: - Cine ești de nu mă socoți nebun, ca ceilalți? Sau mă socoți nebun, dar nu ți-e frică și vrei numai să-ți râzi de mine? Omul străin vru să răspundă ceva
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să bem o cafea. Amândoi intrară în cofetărie "La Eva" unde atmosfera era plăcută. Doar la două mese erau clienți, deși sala era destul de mare înăuntru. Era călduț, vitrina frumos împodobită cu 3 instalații, cu beculețe de diferite culori care clipeau și un brăduleț îmbrăcat în beteală argintie, pe care străluceau globuri colorate. Pe lângă toate acestea, mirosul aromat al cafelei răspândit în sală, te îmbia. Eva le-a servit cafeaua, privindu-i lung, mirată, pentru că nu-i mai văzuse o vreme
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
greu. în poartă Radu încearcă să fie vesel, cu ochii mijiți spre Ramona, încearcă să schițeze un zâmbet, dar acesta îi trădă melancolia. Era o seară mai blândă de ianuarie, nu geroasă, cerul era acoperit, doar căteva stele se arătară clipind, ca nu după mult timp să se ascundă și ele. începu să ningă, când Radu însoțit de această dată de Ramona și Andrei intră în curtea casei părintești. încă nu se împlinise o lună de la moartea tatălui său. Acum venea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
comod undeva în natură, cu capul înclinat spre soare și cu ochii închiși. Înclinați-vă capul în așa fel încât ochii să fie îndreptați la aproximativ 10-15 grade deasupra soarelui, și nu direct spre soare. Apoi deschideți ochii repede și clipiți foarte rapid, timp de aproximativ trei secunde, cam de zece ori. Apoi închideți ochii, întoarceți-vă capul dinspre soare și faceți o pauză pentru a vă odihni puțin. Înclinați capul din nou spre soare, cu ochii închiși, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ultraviolete benefice, fără a concentra ochii direct spre soare. Puteți face acest exercițiu o dată sau de două ori pe ședință. A doua metodă este puțin mai avansată. Adoptați aceeași postură în natură ca și pentru exercițiul de mai sus. În loc să clipiți repede spre soare, rotiți-vă globii oculari într-un cerc în jurul soarelui timp de trei-cinci secunde, apoi luați o pauză, uitați-vă în altă parte și repetați de trei-cinci ori. Folosiți exercițiul de rotire a ochilor prezentat în capitolul anterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Aștept să răspundă oamenii lor de la relații cu publicul... Bine, bună... vreau să mă interesez despre Frank Sidebottom care a avut o emisiune... Stau și vorbesc pentru o vreme pe linia moartă făcând Mmmhhmm da și mâzgălind pe un carnet, clipind din când În când spre ochii măriți de uimire ai lui Bladesey. Măriți de lentilele alea, par și mai gigantici decât ai lui Frank Sidebottom. Faceți cunoștință cu ochelarii cei noi ai lui Bladesey. La fel ca și cei vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vocea batjocoritoare a lui Lexo continuă, puțoii morți nu spun nimic. Am putea să dăm foc clădirii cu puțoiu Înăuntru. Sau cia mai rămas din puțoi Înăuntru. Unul dintre ei Îmi smulge punga. În fața noastră e o lumină puternică și clipim. Ne uităm la ei. Da, sunt patru În total, aceiași patru, plus Estelle și Ocky. Liddell Îmi ține În față o lampă veche cu halogen. Geanta e pe raft. Setteringon se joacă cu ea. Dar acum Începem să ne recăpătăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ziulica; către miezul nopții așează două oglinzi una în fața alteia, iar între ele pune patru lumânări, două de-o parte și două de alta; Apoi se așează în dosul uneia și se uită printre lumânări fix în cealaltă, fără să clipească. În acest timp fata trebuie să fie singură în casă și dezbrăcată, cu sânul gol. Iară ce i se va întâmpla peste anul acela precum și ursitul care-l va lua i se vor arăta deslușit în oglindă"256. Mai recent
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
atracția vizibilului, suprimând distanțele și decalajele temporale. Telecomanda sau lumea exterioară se supun degetului și ochiului. Un om care are cablu și zapează este un vrăjitor fericit, fiindcă este în sfârșit eficace: sare de la un continent la altul cât ai clipi din ochi. Trecând de pe hartă în departamentul de electromenaj al marilor magazine (raionul de audiovizual), planeta Pământ a fost în același timp miniaturizată și domesticită. Ea poate fi de acum livrată la domiciliu, ca un frigider sau un aspirator. Imaginea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
monoton. Preocuparea de a respecta și timpii individuali, ritmurile proprii etc. poate avea impact benefic asupra reușitei școlare. Alegerea metodelor de învățământ implică anumite convingeri în privința finalităților educaționale și sociale ale învățământului. Una este ca elevul să asculte "fără să clipească" monotonia expunerii unor propoziții, alta e ca el să participe la producerea unor cunoștințe sau la descoperirea lor. În clasă pot fi aflate însă avantajele și limitele unor metode precum: expunerea (cu variantele ei: povestirea, descrierea, explicația, prelegerea), conversația (conversația
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
sfârșit, lui Ariel îi face mare plăcere să se laude cu promptitudinea și cu viteza îndeplinirii oricărei porunci: „Ești gata? - Stăpâne, gata sunt“; „Îi aduc îndată“; „Ca gândul am venit“; „Sorb aerul din față-mi și mă-ntorc / Cât ai clipi din ochi“. Pe această temă intonează chiar un cântecel: „«Pleacă» până să rostești, / Să vezi cum te pomenești / C-un alai grăbit de măști“ (Before you can say „come“ and „go“ / And breathe twice and cry So, so, / Each one
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sfârșit, lui Ariel îi face mare plăcere să se laude cu promptitudinea și cu viteza îndeplinirii oricărei porunci: „Ești gata? - Stăpâne, gata sunt“; „Îi aduc îndată“; „Ca gândul am venit“; „Sorb aerul din față-mi și mă-ntorc / Cât ai clipi din ochi“. Pe această temă intonează chiar un cântecel: „«Pleacă» până să rostești, / Să vezi cum te pomenești / C-un alai grăbit de măști“ (Before you can say „come“ and „go“ / And breathe twice and cry So, so, / Each one
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
scuturești; București... să trăiești; în București poți să te pitești, dar în Pitești nu poți să te... bucurești; Fetițe dulci ca-n București...; În Bucureștiul iubit...; București, București, capitala țării ești; cînd ajungi la București, nici din ochi să nu clipești etc. Are și o formă familiară, probabil provenită din argou, Bucale. Buzău Este numele unui rîu, afluent de dreapta al Siretului, lung de 302 km, al unui vîrf din muntele Obcina Mare, al unui județ și al municipiului în care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
aparțin celor mai diverse domenii semantice și multe dintre ele au poziție importantă în lexicul românesc (două sute treizeci și trei apar și în vocabularul reprezentativ al limbii române: bici, boală, bogat, boier, brazdă, ceată, ciocan, (a) citi, (a) clădi, clei, clește, (a) clipi, coajă, (a) coborî, cocoș, comoară, (a) cosi, coș, ( a) croi, cumpănă, drag, (a) iubi, nevastă etc.). Unele dintre aceste cuvinte au stat la baza creării terminologiei feudale românești (boier, ceată, clacă, răzmeriță etc.). În vocabularul reprezentativ al limbii române, elementul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Au inventat fabule nedemne ca să-l discrediteze; au spus că este ieșit din sărite, că-i lipsește ceva, că pare a fi capiu; și toate astea, pentru ce? Pentru că umblă cu gâtul cam stâmb și privește cu ochii jumătate închiși, clipindu-i cam prea des. Ce calomnii! Auzi cum cutează profanii să vorbească de autorul meu de predilecțiune?!165 Ca și în Liga, în care trebuie să combată previziunile pesimiste ale unui "ticălos", observăm și în fragmentul citat cum, sub acest
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atunci când lopătarul apărea pe lizieră, purtându-și cu măreție coroana coarnelor de o frumusețe unică, uitai că ții în mână pușca... „Era fascinant să-l vezi!“ spuneau ei. În fața lui înțepeneai, ca vrăjit, așa cum te prindea vremea. Nici n-ai clipit a doua oară, și el într-un salt lung, lung, a dispărut în inima codrului, ca o vedenie. Te frecai la ochi, întrebându-te... „Oare, chiar a fost?“ și totuși, nefericitul moșier... dorea să vâneze un lopătar. Când se uita
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
firii omenești. A trăit puțin...și, cât a trăit s-a luptat necontenit cu această îndoită fire a lui. O fată prea tânără, prea frumoasă și prea vitează, ca ruptă din inima codrului, l-o prăpădit!... Fanachi asculta fără să clipească, pentru a câta oară povestea Anucăi și a lui Tudor. ...Și așa, cum povestea cu atâta obidă, în suflet, deodată mintea i se întuneca, se prăbuși în sinea lui, și se pomeni strigând: „-Tudore!... măi Tudore, hai, odată, ieși din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
măi Fanachi, continuă boierul, e plină de durere, și viața trece prin oameni ca vântul... făcând să le tremure trupurile și sufletele. Nu putem fi stăpânul soartei noastre, măi Fanachi... și, nici a fericirii noastre...! Fostul hăitaș asculta fără să clipească, apoi, întinse gâtul, înghiți în sec, nodul omușorului i se mișcă în sus și în jos ca o suveică... și întrebă brusc: -Ș-atunci... cine-i stăpânul, boierule?! La întrebarea neașteptată a bătrânului, moșierul în blană de lup, rămase o clipă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]