5,610 matches
-
fost, interlocutorul meu a intrat într-un fel de transă. "Transportat" complet în trecut, mi-a fost imposibil să-l mai pot opri, pentru a-i dirija evocarea. Povestea neselectat tot ce i-a marcat viața în acei ani de coșmar, folosind persoana întâi și a doua. La persoana a doua, intona militărește comezi, atât pe-ale sergentului care a fost, cât și pe-ale superiorilor lui. O făcea cu o exactitate uluitoare și cu expresia unei posturi reale. Ca să pot
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
-n destrămarea unui vis O umbră de lumină își agită Icoanele de îngeri ce-au promis... Iertarea înflorește-n strai albastru Pe-o margine da val, pe-un colț de cer Precum un vis în straie de sihastru Răzbind printre coșmaruri, efemer... Și peste noi, gonesc ninsori străine Din matca lor polară-ngheață flori Dintr-o grădină-n care mor destine De-atâta răstignire-n solzi de zori... Neînțelese timpuri ne-nconjoară Eroii se rostogolesc pe cruce Icoanele-și aruncă sfinții-afară
LETALĂ EVADARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345910_a_347239]
-
care nu-l mai leagă nimic, în afara repulsiei. Dar și timpul deșira și sfâșie - timpul, criminal nevăzut, adânc implantat în inima spațiului, adânc implantat în trupul bătrânului, mușcându-i sufletul, însângerându-i sufletul, noaptea, mai ales, noaptea târziu, colindând prin coșmaruri, ca o hiena. 3 Incompatible con el espacio, con el tiempo, el viejo se complace, en soledad, acrónico, obligado, sin embargo, por la palanca implacable de la gravitación, a quedarse fijado en un sitio, a un topos, al espacio al cual
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
náusea, șu asco, en ese festín se encuentra él ahora, cuando la primavera no es otra cosa, șino una invasión soterrada de gusanos y una explosión celestial de ceniza. 10 Întrezăresc o singură sărbătoare existențiala, isi spune bătrânul, ieșind din coșmarul nocturn și călcând, ezitant, taciturn, în coșmarul zilei ce tocmai începe, o singură sărbătoare, una doar, plasată la capătul acestui periplu, mai zimțat decât orice tortură, o singură sărbătoare, un cântec ce leagă trup, suflet și cosmos, un imn adresat
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
encuentra él ahora, cuando la primavera no es otra cosa, șino una invasión soterrada de gusanos y una explosión celestial de ceniza. 10 Întrezăresc o singură sărbătoare existențiala, isi spune bătrânul, ieșind din coșmarul nocturn și călcând, ezitant, taciturn, în coșmarul zilei ce tocmai începe, o singură sărbătoare, una doar, plasată la capătul acestui periplu, mai zimțat decât orice tortură, o singură sărbătoare, un cântec ce leagă trup, suflet și cosmos, un imn adresat solidarității astrale, eliberării durerii, luminii, o sărbătoare
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DEȘERTUL DE CATIFEA (32) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 851 din 30 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului 32. SECURITATEA PĂZEȘTE POPORUL, BĂIETE! (1) Prima săptămână a lui Dio la internat a fost un adevărat coșmar. Singur la părinți,considera că totul i se cuvine: lumea întreagă existând, pentru a fi la dispoziția sa! Servindu-l cu de toate : cu bune și cu rele. Grig, pedagogul, i-a arătat de mai multe ori pumnul deschis.Cică
DEŞERTUL DE CATIFEA (32) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345993_a_347322]
-
are dreptate vorbește mai mult. • Dragostea este eternă... Nu crapa ea cu una, cu două... (citat). • Bătrânii activiști au rămas aceeași tineri de nădejde. Dracii sunt în noi, de aia s-a golit iadul (Vlad Nicolau). Visele unora se numesc coșmaruri. A spus că o să fie din ce în ce mai rău și e bucuros că a avut dreptate. Am despicat firul de păr numai în trei. E mai bine? Nebunul e convins că „ceilalți" nu-s în toate mințile... Nu mă duce mintea la
ZICERI (47/48): DRAGOSTEA ESTE ETERNĂ? & ABSURD! de DOREL SCHOR în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346009_a_347338]
-
plecat după vreo sălbăticiune! S-au îmbrățișat cu sete, speriați de tot ceea ce le-a fost dat să trăiască. Femeia a început să plângă, mulțumind cu sufletul zidurilor care până mai ieri i-au fost martore trecerii soțului său prin coșmar. - Aici ai locuit?! Aceasta este casa ta cu care te mândreai adineauri? Bărbatul o strânse mai tare la piept: - Suntem împreună, draga mea, și acesta e cel mai important lucru. Aveam aici niște chibrituri și lumânări, într-o sacoșă, ferite
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
era acolo însă găsi în schimb paltonul în care se ghemuiră amândoi, tremurând. Atunci au zărit câinii, zăcând morți, toți trei într-un colț. Lângă ei - câteva resturi de hrană. Mihai scoase un oftat lung. - Cineva mi-a otrăvit câinii. Coșmarul continuă. - Doamne! se îngrijoră Ilona, care începu să tremure din ce în ce mai tare: Cine să fi făcut așa ceva?... De-am scăpa cu bine și din seara asta... - Domnul ne va apăra și de astă dată, ia să vezi! De câte ori n-am înfruntat
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
doamna Müller nu mai are nevoie de medicamente antidepresive renunțându-se definitiv la ele. Pe fața ei crispată și descurajată de durere uneori amestecată cu teama, acum vezi un chip frumos, liniștit și plin de pace. Nopțile care erau adevărate coșmaruri, acum sunt liniștite și se poate odihni. La fel ca și doamna Müller mulți pacienți din spitalele de psihiatrie și azile suferă de așa boală numită „Demență". Mă uitam pe chipul pacienților și mă întrebam: „Ooare ce eșecuri ale vieții
O INIMĂ PENTRU CEI CE SUNT CU NOI, DAR TRĂIESC ÎN LUMEA LOR de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346027_a_347356]
-
visele scoase din orbite și în această corespondență de război a invadat oboseală aceea care chinuie și flămânzește până la anorexia literelor iar cuvintele emaciate de sens devin invizibile în vârful peniței eu am adormit cu gândurile ce te sângerau prin coșmarul din care nu te puteai trezi pentru că era chiar realitatea ce se hrănea din visare că într-un matrix dar cand ochii minții s-au aprins în toiul întunericului întunecat de frica te-am văzut claritate în oglindă ștearsă de
POEM IEŞIT DIN CUTIE de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347889_a_349218]
-
că de sfârșeală cad, dar totuși îmi venea s-o-ntind. Mi-am revenit printr-un efort și cu evreul am săpat o groap-adâncă în nisip, în care mortul l-am culcat. Credeam că totul s-a sfârșit și de coșmar sunt izbăvit; m-am înșelat, eram filat, așa că Madianul m-a salvat. MEDITAȚIA II (Alesul) Eram străin în loc străin și-n gând cu frații înrobiți, dar prea nedrept ar fi s-afirm că tot destinu-mi fu hain. (Doar știi mai
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
de pe crestele amețitoare care se adunau în jurul său ca o uriașă căldare. Undeva, sub povârniș, observă o stâncă cu o pată neagră. - Vai de mine! - exclamă surprins. Asta-i zona neclară care îmi apărea în vis și de aici începea coșmarul cu umbre negre care se ridicau deasupra înălțimilor, cu vulturi uriași, fără penaj... Brrr... Mă trec fiorii! Ce o fi acolo? Să dezleg misterul dacă tot am ajuns până aici! Și Valdescu, care niciodată nu dăduse dovadă de teamă, își
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
de pe crestele amețitoare care se adunau în jurul său ca o uriașă căldare. Undeva, sub povârniș, observă o stâncă cu o pată neagră. - Vai de mine! - exclamă surprins. Asta-i zona neclară care îmi apărea în vis și de aici începea coșmarul cu umbre negre care se ridicau deasupra înălțimilor, cu vulturi uriași, fără penaj... Brrr... Mă trec fiorii! Ce o fi acolo? Să dezleg misterul dacă tot am ajuns până aici! Și Valdescu, care niciodată nu dăduse dovadă de teamă, își
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
statutul său profesional s-a schimbat radical. Nu mai este fata care a trecut prin cinci ani de facultate fără nicio materializare, fără o diplomă, care să ateste că a terminat o facultate. Acum a reușit să scape de acest coșmar al vieții sale. Este ingineră cu toate drepturile ce i se conferă din această titulatură. Este în ultima lună a verii și nu știa încotro să o ia. Să mai rămână aici în comună, unde este cunoscută de toată lumea și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
zvârcolea în pat. Nu putea să scape de sub greutatea lui Viorel care îi supunea cu forța corpului său. Îi simțea răsuflarea fierbinte pe față. Cu limba sa aspră o rănea pe obraji, încercând să o sărute. Se trezi brusc din coșmar. Era toată transpirată și speriată, iar peste ea stătea pisica, care venise să se ceară afară cum făcea de obicei noaptea. Îi venea să o sărute de bucurie că nu era Viorel, ci doar pisicuța sa, care o lingea pe
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
bucurie că nu era Viorel, ci doar pisicuța sa, care o lingea pe obraz. Parcă nici nu mai avea curajul să se culce la loc, după ce a deschis ușa să iasă pisica afară. Îi era teamă să nu-i revină coșmarul. Doamne ce a putut visa... Cum să o omoare? Mai ales pe Mircea, care era mai solid ca Viorel, deci și mai puternic... Nu dorea să mai viseze și să se gândească la coșmar, așa că lăsă veioza aprinsă și încercă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
era teamă să nu-i revină coșmarul. Doamne ce a putut visa... Cum să o omoare? Mai ales pe Mircea, care era mai solid ca Viorel, deci și mai puternic... Nu dorea să mai viseze și să se gândească la coșmar, așa că lăsă veioza aprinsă și încercă să citească câteva pagini, indiferent ce va citi. Până la urmă a adormit cu veioza aprinsă și cartea pe piept. Dimineața, când a trezit-o cocoșul cu cântecul său matinal, era obosită și o durea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
lavoar cu ligheanul unde se spălau, transformând-o în baie. Era prea de dimineață pentru a pleca la serviciu și prea târziu să bea cafeaua la birou, așa că prefera să o facă acum, acasă. Așa poate își va reveni după coșmarul de azi-noapte. Ce putea să însemne toate cele visate? Un semn rău? Spera să fie doar un vis de noapte și atât, nu o prevestire la o nenorocire ce s-ar putea abate asupra sa. Prea i-au mers toate
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
Ești bolnavă sau oi fi gravidă după vacanța la munte? spuse ea nu cu oarecare răutate în glas. - Nu... nici vorbă să fiu gravidă, asta era prima grijă, să mă protejez. Nu am dormit azi-noapte cum trebuie, am avut un coșmar. Și acum mă înfior când mă gândesc la el. - Ce-ai visat așa de urât de te sperie așa de tare? - Prostii, nimic de luat în seamă, vise de noapte. Ramona nu se lăsă convinsă, trebuia să fi fost ceva
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
înfior când mă gândesc la el. - Ce-ai visat așa de urât de te sperie așa de tare? - Prostii, nimic de luat în seamă, vise de noapte. Ramona nu se lăsă convinsă, trebuia să fi fost ceva ce a declanșat coșmarul colegei sale. - Ți-ai băut cafeaua? - Da, dacă tot m-a sculat cocoșul gazdei cu noaptea în cap. Nu am mai putut dormi, așa că mi-am făcut cafeaua și am băut-o împreună cu gazda. Ei se scoală de la cinci să
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
a ieșit din birou și a închis ușa prin interior. I-a simțit doar răsuflarea în spatele său și când s-a întors să-i dea binețe, acesta deja o cuprinse în brațe, fără putință de a mai scăpa, ca în coșmarul din timpul nopții. - Ce faci, lasă-mă că țip. - Poți țipa, nu te aude nimeni. - Viorel, lasă-mă în pace, nu ți-am spus că nu mai poate fi nimic între noi? - Și eu ți-am spus că așa nu
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
va povesti ce s-a întâmplat, sigur se va ocupa de caz miliția și mai ales procuratura. Îi era teamă ca totul să nu se ducă de râpă din cauza obsesiei sale care se numea Săndica. Pentru el era ca un coșmar de când a cunoscut-o și mai ales de când a aflat că nu îi este indiferent fetei, ba mai mult, era gata să aibă o aventură cu el. Totul s-a dus pe apa sâmbetei când a apărut profesorul de franceză
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
de când am dat într-o seară cel puțin 200 de telefoane și eu, și fratele meu, pentru a ne identifica tatăl dispărut, am rămas cu oroarea de a mai vorbi la telefon. Au trecut 11 ani, dar eu mai retrăiesc coșmarul de a aștepta să-mi răspundă tata..., cu care n-am mai putut vorbi vreodată. - Am scris despre Dumneavoastră, i-am spus, crezând că o mai îmbunez puțin. - Și eu cum era să știu?... Cum să știu că ați scris
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
de când am dat într-o seară cel puțin 200 de telefoane și eu, și fratele meu, pentru a ne identifica tatăl dispărut, am rămas cu oroarea de a mai vorbi la telefon. Au trecut 11 ani, dar eu mai retrăiesc coșmarul de a aștepta să-mi răspundă tata..., cu care n-am mai putut vorbi vreodată.- Am scris despre Dumneavoastră, i-am spus, crezând că o mai îmbunez puțin.- Și eu cum era să știu?... Cum să știu că ați scris
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]