27,125 matches
-
arătându-și dinții de aur, ridică mereu mâna și zice: "Un moment... imediat". Momentele se târăsc ca niște râme lipicioase murdărind coridorul înecat în pământ. O lume scufundată, cu urechi astupate, cu ferestre înghițite sub pământ. S-a pitit în colțul cel mai întunecos al coridorului și așteaptă să intre toate femeile în cabinet. Ea va fi ultima, desigur ultima. De câte ori iese din cabinet, doctorul aruncă câte o privire spre ea. Nu-i mai e greață, nu-i mai e somn
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a înțepenit, suntem statui de piatră, statui de nisip, o gălăgie cumplită umple casa, au venit vecinii, când au venit vecinii, și de ce, cine i-a chemat, copila se uită desfigurată de spaimă la mama ei, stă undeva într-un colț, ceilalți copii plâng înghesuiți în brațele unei femei mătăhăloase, cineva să cheme salvarea, răcnește tatăl meu, de mult a mers cineva după ea, zice un glas de om, altul a pornit în galop spre oraș, mama deschide ochii, zâmbește spre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și cele mai exotice magazine. Subsolul, plin de galerii și prăvălii de tot felul, mai ales de îmbrăcăminte, pe care nimeni nu pare să o cumpere, coboară spre stația de metrou din centrul orașului. De aici poți ajunge în toate colțurile Sydney-ului. Mă rătăcesc prin mulțime, undeva pe un peron un chinez bătrân cântă la un fel de chitară. Melodia se strecoară prin vacarmul trecătorilor ca apa unui pârâiaș. Mă întoarce din drum. Mă uit la trecători, aleargă absenți pe lângă omulețul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
am întâlnit cu niște prieteni și am fost la o bere... Ce, n-am voie să mă duc la o bere cu prietenii?!". Iese ca din pușcă din casă, se afundă în grădină cât mai departe, se ghemuiește într-un colț, sub un gard, și începe să plângă. Parcă aș fi un câine vagabond, își spune. Dinspre casă, două siluete albe se îndreaptă spre ea cu pași șovăitori. Se ridică și le întoarce spatele. Îi simte cum se apropie. Stau o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să cred că cineva o va face vreodată, am crescut la orfelinat, femeile de acolo te priveau ca pe un cățel care le fură mâncarea, trebuia plesnit de câte ori se apropia de om, vai cum am învățat care e locul meu, colțul întunecat, mâncarea proastă și picioarele în fund, frumosul meu povestea cu înduioșare despre nevasta lui bolnavă, pe care o lăsase acasă doar cu părinții, o părăsise, auzi o părăsise, dar cred că gândurile lui, de aici, de la Varna, se transmiteau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca un saivan, cu pereți netencuiți, s-a văruit direct peste cărămizi, este împărțită în mai multe sectoare, fiecare sector este destinat unei biserici sau unui grup de biserici înrudite ca rit. De la bisericile tradiționale creștine până la cele budiste. Fiecare colț este o lume cu însemnele ei. Deja îmi place în această biserică unde pot sălășlui, laolaltă, toate bisericile pământului, preoții nu se înjunghie între ei, nu vezi enoriași prinși de beregata altuia de alt rit, cum fac enoriașii ortodocși, asmuțiți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lungită pe pat și l-a visat... s-au întâlnit, în pripă, au făcut sex grăbiți, ca între două trenuri, după care el s-a scufundat într-un somn adânc, s-a trezit precipitat, cu un fir de salivă în colțul gurii, cu ochii împăienjeniți de somn, ea lucidă, cu toți nervii întinși la maximum, cu o durere insuportabilă în coșul pieptului, s-au despărțit, ea cu un surâs amar, el cu zâmbetul acela catifelat... S-a trezit cu tot trupul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la una de mere pădurețe. Zmeura, murele, fragii le mânca în momentul în care le culegea. Se juca printre tufișuri, uitase să se mai teamă că cineva i-ar putea face vreun rău. De ani buni Sandei era stăpână pe colțul acesta de lume. Trăia într-o armonie perfectă cu natura din jurul ei. La anotimpuri reacționa instinctiv. În timpul iernii îmbrăca haina de blană a Mariei și se simțea fericită. Dormita și cânta la pian. În miezul zilei ieșea în zăpada pufoasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și de această dată aceiași voinici Iorgovani tineri, harnici și ambițioși ce țineau să arate șatrei că ei nu sunt oricine. Câteva focuri, încă întețite, mai trimiteau spre înalt trâmbe de fum, asemenea unor stâlpi în stare să sprijine un colț de cer. Pulberile de scântei aurii creau în întunericul nopții un spectacol feeric. Puradeii, care nu cunoșteau oboseala zilei, jucau în fața corturilor tananica. Printre cei mai răsăriți, se afla și Voica, nepoata bulibașei. O drăcoaică în carne și oase prin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ai lui gata de drum. Ce oameni strașnici sunt în șatra mea!, gândi el. Trecuse lesne peste incident. Alte noianuri de gânduri îl împresurau acum. Luna se ascunsese de câtăva vreme după un nor fumuriu, încât nu se vedea nici un colț din talerul ei de aramă. Împrejurimile deveniră de catran. Căruțele așezate una după alta așteptau numai primul bici al bulibașei, drept semnal de pornire, Iorgu afându-se în capul coloanei. Clipa sosi nesperat de repede. La îndemnul bunicului ei, Voica, nepoata
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un cioban se plânsese de lipsa a doi cârlani, că o babă aschidă ajunsese până la primărie cu o jalbă în proțap că i se luase chiar o cloșcă, de i-au rămas puii de izbeliște, de parcă ar fi pierdut un colț de țară, și câte altele. Dar pentru atâta lucru, nu se făcea niciodată tevatură. Se știe că și lupul mănâncă din oile pe care ciobanii le numără în fiecare dimineață. Poate aveau și ei, țiganii, asemenea păsărilor cerului, același drept
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se afla proprietatea lui Grigore Pircu, care deținea pe lângă o crâșmă și o sală imensă pentru petreceri îbaluri, hore, nunți, cumetrii), spectacole muzicale și de divertisment sau filme artistice. Primul film pe care l-am văzut împreună cu mama, a fost Colț Alb, ecranizare după romanul scriitorului Jack London, în 1954, când aveam doar trei ani, și am rămas fascinat de curajul și inteligența câinelui distribuit în rolul principal. Prin anii șaizeci, s-a dat în folosință in centrul satului, vis-à-vis de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a XII-a, au fost trimise în octombrie 1968 la CAP Mitoc, din zona Rădăuți, fiind cazate în barăci insalubre și degradate, cu trei mese pe zi, ce erau insuficiente și de calitate proastă. Cei câțiva profesori supraveghetori dădeau din colț în colț la nemulțumirile noastre, iar în urma unor conflicte de „idei” cu muncitorii matusalemici și cu țiganii locali, s-a umplut paharul, astfel că ne-am făcut bagajele după o săptămână de lucru și am plecat pe cont propriu in
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-a, au fost trimise în octombrie 1968 la CAP Mitoc, din zona Rădăuți, fiind cazate în barăci insalubre și degradate, cu trei mese pe zi, ce erau insuficiente și de calitate proastă. Cei câțiva profesori supraveghetori dădeau din colț în colț la nemulțumirile noastre, iar în urma unor conflicte de „idei” cu muncitorii matusalemici și cu țiganii locali, s-a umplut paharul, astfel că ne-am făcut bagajele după o săptămână de lucru și am plecat pe cont propriu in corpore acasă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
clasă, Mihai Siedlițchi, poreclit Lala, reprezenta nemțoaicele care te făceau să ironizezi rasa ariană, de urâtă, slabă și cocârjată ce era, rivalizând cu Baba Cloanța din poveștile citite de mama la culcare, ca să adorm de frică. Toată ziua ținea în colțul gurii un chiștoc de țigară Națională și dădea în cărți. El, Stroescu, o ciudățenie de țigan, mărunt, chel și negru ca fundul ceaunului, cu aceeași cravată la cămășile în pătrățele viu colorate, care nu avea ocupație în afară de a merge la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ca un susur blând, ca și cum ar fi acompaniat pe cineva care valsează. Apoi fluieratul său se amplifică, deveni tot mai tare, mai asurzitor, până când se strecură pretutindeni, mișunând prin toate ungherele casei, zăngănind sticlele de la vitrină. Mama, chircită Într-un colț, Își Îmbrobodi capul cu palmele desfăcute și se acoperi de gemete stinse. După ce fâlfâi neașteptat, pasărea Își luă zborul iar tata se opri din fluierat. De deasupra noastră, de la etajul Întâi, se auzi râsul gâlgâit și isterizat al doamnei Bolotă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-mi cu frenezie brațele, căutând să scot Îngerul la iveală. Atins cu vârful degetelor la coada stufoasă, animalul sări ca ars, mârâind scurt, apoi, cu un lătrat strașnic, se repezi spre mine cu sălbăticie. I-am simțit respirația fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O senzație tăioasă, care-mi ghilotină inima, Împânzind-o cu-o spaimă adâncă. Și-am Început să zbier, alergând Îngrozit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În care urmează să mă pregătesc pentru a pleca În lunga călătorie, spre marea aventura. O zi - atât a mai rămas până la Întâiul Pas. Cerul e luminat. Se aude trecând o birjă. Claxonul unui automobil. Vocea precupețelor de la taraba din colț. Clopotul bisericii Împrejmuită de salcâmi: „ding - dang... ding - dang...”. Mă balansez de pe un picior pe altul, asemenea unei corăbii. O senzație de fericire bântuie pereții somnului. Cu pleoapele crăpate alunec din așternuturi. Mă Îndrept spre camera cu oglindă mare. Vreau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de râsete și de cuvinte jignitoare, a alergat furios dintre noi, În timp ce “tribul” urla Înveselit. Am fost cu toții siguri că nu-l vom mai vedea multă vreme În mijlocul nostru. Dar, la scurt timp după ce se făcuse nevăzut, a apărut de după colțul blocului, cu o privire de Învingător. Era Îmbrăcat Într-un costum de tergal, cu dungi verticale, luminoase, de un alb strălucitor. Poate că părea așa și din cauza luminii de o limpezime nefirească, datorată soarelui ivit de după ploaia generoasă de mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
urmă zi și s-a Înserat. Dinspre pielea căzută lângă prag vine un miros nesuferit. Ar trebui să-i fac vânt dincolo, peste celelalte. Privesc așternutul. Odios. Seamănă cu intestinele murdare ale unui uriaș asasinat. Ating ușor vrafurile de cărți, colțul mesei, scaunele maronii. Nu mai sună nimeni. Dinspre fereastră se aud zgomote de voci omenești. Devin atent. „Ia uitați-vă, mă, la ăsta de pe bancă. Ia uite-l cum stă... Mă, ăsta era și ieri seară aici...!” „Luați-vă labele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sărit din pat clătinându-mă și, cu ciocanul cel mare, smuls de pe pervazul geamului, m-am repezit asupra părinților mei, care mă priveau surâzători. Am făcut bucăți tabloul, ciobind urât și peretele din spatele său. Țăndări. M-am tăiat Într-un colț rebel de sticlă, dar nu foarte rău. Și am descoperit că mă simțeam mai bine. Muuult mai bine acum. Un pahar de vodkă se impunea pe loc. De data asta, cu mâna tremurând, Îl sorb pe ne-ră-su-fla te. Torn puțin
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de unde sângele izvora nestingherit. Am Încercat să-mi leg rana, să opresc cumva sângerarea, dar fără șansă. În timp ce traversez holul extrem de greoi, ca un miriapod buimac, cioburile de ipsos ale cupidonului sfărâmat Îmi provoacă dureroase julituri pe burtă. Într-un colț, i-am descoperit și capul zdrobit, cu zâmbetul acela perfid, ironic, rămas neatins. Îmi Împing trupul Înainte, vâslind cu mare dificultate din coatele care mă dor peste măsură. Hainele-mi sunt sfâșiate ca niște drapele rupte, abandonate. Mirosul pestilențial de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mă numesc Șontâc Sunt un om bătrân. Bătrân și Împuținat la trup (mai ales după oribilul accident). Mă aflu la trecerea timpului... și nu am Încotro. Vulnerabil, neputincios, Într-o veghe continuă, asemeni animalului slăbit din mijlocul preeriei, Înconjurat de colți flămânzi și neîndurători. Sunt la discreția timpului. Și asta este, poate, cea mai mare nedreptate! Sunt și un om singur. Aș putea spune chiar foarte singur. Părinții mi-au murit când eram licean, striviți de un camion. Căsătorit nu am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
eu. Nepăsarea mea va crește slobodă, odată cu atitudinea lor, câtă vreme mă știam curat și bine intenționat. După ce am dereticat prin casă, aranjând cât am putut de bine puținele lucruri pe care le aveam, am ieșit șontâcșontâc până la alimentara din colț, să iau cafea (spre mirarea mea, nu aveau cafea!), fructe și ciocolată (ce am crezut că ar fi mai potrivit), deși eu nu mănânc dulce (mă-ncearcă un soi de diabet), nu beau cafea (doar ceai verde, dar din cel
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca o locomotivă, sfâșiat de oboseală, la un pas să fiu ajuns. Iar puterile Îmi slăbeau tot mai mult. Nu mai puteam. Chinul meu devenea interminabil. În fiecare clipă credeam că voi ceda. Că voi sfârși În ghearele și În colții lor ascuțiți. Că voi fi sfâșiat. Apoi, În mod neașteptat, se Întâmpla ceva uimitor. Ajungeam În vârf, sus de tot. Iar lumea se vedea de acolo senină, foarte curată și nespus de frumoasă. Iar eu voiam să ajung la ea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]