4,391 matches
-
cinstiți. Detectivul Cooper este fiul ducelui. Ducele e cumsecade. Din nefericire, viermii de pe Arrakis, unde sînt dune, au lungimi apreciabile, circa 450 de metri unul mediocru. SÎntem avertizați și de faptul că amestecul de mirodenie cu nu se știe ce colorează ochii oamenilor, iar fierea viermilor este periculoasă. Mama lui Paul Atreides se află În situația unică de a zămisli (de nu cumva a și făcut-o) pe kwisatz hardenach, ce-ar putea fi Kyle MacLachlan, și i se atîrnă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu reproduceri care frizează irealul. Nu se văd decît pete de tuș, cîteva spații albe și, uneori, linii. Dacă ai răbdare și le unești Între ele cu creionul, apare o bătrînică dezbrăcată, cu poșetă. Bătrînica stă cu spatele la noi. O putem colora. În ceva cu „play-boy” mic, nudurile sînt atît de clare, Încît s-au șters de pe pagină. Totuși sînt prezente peste tot, stînd lîngă, lucru nemaivăzut, oameni de stat și de partid. Rămîn cu reconfortanta senzație că după ce voi citi revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
astfel parțial Împărăția cerurilor. Simțim că este suspect curajul atît de apreciat de Steinhardt. Te gîndești automat la Miorița, unde se eternizează-n rimă lipsa curajului, corect, dar și, În chip nefiresc, a rîsului. CÎnd tocmai tradiționala zeflemea ne mai colorează puțin În oameni. Miștoul, ce ne apără de fantome. De fanatisme. Din nefericire, a degenerat și ăsta. A rămas doar bleaga resemnare, Miorița Forever. După ce primește informația - cel mai important lucru În era lui și-a noastră - eroul transmutant nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dacă stau bine să mă gîndesc, Îmi dau seama acum că erau niște băieți proști și naivi, susceptibili psihologic la sugestie, așa că... Smith i-o curmă: — Ellis, astea-s chestii deja fumate. Pur și simplu am pus mîna pe alți colorați, nu pe cei care au tras cu pușca În Griffith Park. Adevărații vinovați sînt niște fanfaroni deștepți din Darktown, care știau unde și-a ascuns Coates mașina și au plantat armele În ea. Gagii care știu bine ghetoul negrilor și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se așezau pe câte o bancă. Dar îi era destul să vadă arborii tunși, arbuștii sălbatici, florile, scuarurile, statuile, porțile de lemn, havuzurile, șerpuitoarele alei și aleile ca niște șosele, podețele de beton de pe care zăreau, prin frunzișuri, casele țărănești colorate din Muzeul Satului de alături, lacul mai ales, al cărui răsuflu îl auzea de departe. I se părea mai puțin important că în unele zile abia mai găseau vreo bancă și trebuiau să se întoarcă ori că în altele grupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dogoreau și în casă plutea o moleșeală primejdioasă. Pe masa de stejar ardeau două lumânări groase lângă platoul acoperit pe jumătate cu sanviciuri. Câteva sticle se goliseră și cineva le așezase lângă piciorul mesei, una lipită de cealaltă, cu etichetele colorate la vedere. „Ei, copii, ar cam trebui s-o șterg“, zicea unul scund, cu cureaua groasă a bluejeans încheiată cam la o palmă sub pântecele proeminent, pe care îl strigau Iuliu Sofronie. „La naiba“, spuse Rodica Dumitrescu, „nu-mi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
seama că devenim paranoici?“ Știau amândoi că timpul lui e drămuit, apropierea examenelor înmulțea cărțile strânse pe masa de lucru și fișele cu scris mărunt. Se culca târziu după miezul nopții, când ochii începeau să-i lăcrimeze, iar literele se colorau, îi jucau și i se înmulțeau plutind în față. Ioana Sandi i-a dat o întâlnire la mijlocul săptămânii. „Ai de lucru, te las să lucrezi, încep să învăț ce trebuie să fac“, i-a spus. A căutat-o marți, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și să lase deoparte suspiciunile și să fie în stare să primească daruri...“. Al șaselea cerîc) A venit primăvara. Martie se apropia de sfârșit. Zilele se măreau, zăpada dispăruse, soarele începea să încălzească și capetele verzi ale firelor de iarbă colorau pământul negru și reavăn. Arborii își legănau în vântul rece crengile bolnave de pui de frunze de un verde palid. Andrei simțea renașterea lumii în drumurile scurte prin orașul amețit de zgomote, ca un bolnav în convalescență, pregătindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
erau prea modeste pentru a cuprinde o celebritate internațională sau o mare avere, dar visa - așa cum visase de multe ori - ca lucrările ei să fie văzute și apreciate de alți pictori; să impresioneze unele persoane din public și să le coloreze percepțiile; să fie expuse, poate, în orașul ei natal, ca să poată dărui ceva în schimb oamenilor cu care crescuse, să-și răsplătească părinții pentru credința și răbdarea pe care ei le sădiseră și care o ajutaseră atât de mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
are vină că nu are pix. Până și Joan a chicotit la gluma asta, iar Phoebe și-a îngăduit un zâmbet în chip de scuze, care, contaminat de râsetele celorlalți, s-a transformat în hohote. Mi-am adus un creion colorat de sub afișul din bucătărie, m-am așezat și am așteptat, demn, să se potolească isteria. A durat ceva și între timp am luat în tăcere o hotărâre fermă: începând din acea zi, nu voi mai scrie cronici literare pentru ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-a întâmplat un lucru extraordinar. Unul din medici a venit în camera mea și mi-a adus o revistă. Nu-i așa că a fost drăguț din partea lui? Tot personalul știe de mica mea pasiune și asta era o revistă colorată cu un articol lung și frumos, despre Mark 1 Hurricane. Dar trebuie să spun că nu era foarte bine documentat: am fost cât se poate de dezamăgită. Autorul rata câteva probleme importante - nici măcar nu menționa, să-ți vină să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a dat ochii peste cap și mi-a aruncat o privire care voia să spună: Mai lasă tâmpeniile, Andy. Știm cu toții că lucrezi, mai mult ca sigur, pentru o vrăjitoare psihopată Înconjurată de stiliști anorexici și că te străduiești să colorezi tabloul ăsta În roz-bombon fiindcă ți-e teamă că te-ai băgat În ceva din care nu mai poți ieși, dar În loc de asta a spus: — Sună grozav, Andy, zău că da. Fantastică ocazie. Ea era singura persoană dintre toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
extaz ca Marshall Madden, colorist extraordinaire În materie de vopsele de păr, să dea anuala petrecere-monstru de după Anul Nou. Se zvonea că de data asta o să fie chiar mai ceva ca de obicei, pentru că Marshall tocmai publicase o nouă carte, Colorează-mă Marshall. Dar eu nu aveam de gând să ratez ocazia de a fi cu prietenul meu numai ca să mă duc la nu știu ce petrecere de-a starurilor. Mă rog, cum vrei, dar să nu spui că nu te invit nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În fiecare zi În celula friguroasă de la Wormwood Scrubs, cu pătura grosolană de pușcărie pe umeri, ștergînd urmele de cacao cu pîinea de la micul dejun sau stînd la fereastră cu fața lui slabă și albă, luminată de lumina lunii sau colorată de flăcările de pe cer. Privi În pahar, apoi Își dădu seama că Fraser tăcuse și Îl urmărea. — Știu ce crezi, zise Fraser, cînd Își ridică privirea. Își coborî vocea și păru ușor timid. Te Întrebi cum m-am simțit lucrînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
asemenea lucruri. Am niște cîrlige În creier. Niște cîrlige mici. Dar acum vorbea de parcă aproape o luase razna. Își Întoarse din nou capul și se uită pe fereastră. Soarele proiecta niște forme pe suprafața apei. O pată de ulei se colorase În argintiu și albastru... Își reîntoarse privirea În cabină și văzu că Mickey se uită la ceas. — Kay, zise Mickey. Îmi pare rău, prietenă dragă. Trebuie să mă Întorc la Sandy. — Bineînțeles că trebuie. — Nu vrei să stai aici pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pînă la urmă. Își scoase batista, Îi răsuci un colț, puse colțul pe limbă, apoi ridică o oglindă și-și lărgi ochii, frecînd sub ei la fel de sălbatic, se gîndi Helen, cum ștersese și semnele de pe peretele toaletei. SÎngele care-i colora fața o făcea să pară foarte tînără. I se stricase coafura din cauza rîsului - arăta ciufuluită și plină de viață. Își Îndesă batista În mînecă și-și luă sendvișul; rîsul i se risipi În suspine. Puse Înapoi un colț de pîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cărnii de porc și cepei. Te gîndești la țigări. Apropo, vrei una? RÎseră, și tensiunea dispăru. Helen Își retrase mîna. Julia scoase un pachet din buzunar, bîjbîind puțin din cauza mănușilor. Aprinse un chibrit, iar fața Îi reveni brusc la viață, colorată În galben și negru. Helen se aplecă peste flacără, Își Îndreptă spatele și făcu un gest de a se depărta. Lumina Îi dădea din nou senzația că e oarbă. CÎnd Julia o trase de braț, se lăsă condusă. Apoi Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zboară printre fulgi de nea Două petale cazând împreună - vântul serii Zăpadă pe munți - în vale înflorește liliacul alb Se lasă seara - pe mormântul vecinei flori de liliac Vântul șuieră - prin urdiniș nu trece nici o albină Ploaie de seară - fetița colorează o buburuză Târziu în noapte - un cărăbuș zboară în jurul lămpii Plouă în noapte - în plasa păianjenului doar o petală Un fluture dă târcoale cănii de ceai - zi senină Echinocțiu - vrăbiile țopăie în cuibul berzei Nuc înmugurit - un pițigoi îngână alt
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
În mâna ei se lăfăia o linie triunghiulară, spre care noi priveam cu spaimă, știind ce o să urmeze, încercând să întârziem momentul dureros... Lidișca era mai timidă și ascultătoare, ținea palmele întinse, iar dupa prima lovitură urmăream cum pielea se colora în roșu, iar palma se umfla sub privirile noastre speriate. Eu mai fentam, retrăgeam palma chiar când linia ucigașă era deasupra ei și rareori nimerea ținta. Atunci exasperată de nereusită, mă așeza la colț, intr-un picior, sau cu genunchii
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
de prânz. Crede-mă, asta i-ar face extrem de fericiți pe toți angajații de la Edwin Morgan Forster. Presupun că asta o să pună capăt șirului de Întrebări, dar Momo nu e atât de timidă pe cât am crezut. O ușoară Îmbujorare Îi colorează pielea de culoarea cafelei și ridică mâna din nou. Eu mă Întorc cu spatele să-mi iau geanta, dând de Înțeles că discuția s-a terminat, iar ea Începe să vorbească: — Mă scuzați din nou, domnișoară Reddy, dar mi-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
plăpumioara. Jos, În bucătărie, fac un ceainic de ceai de mentă și Încerc să Înțeleg ceva de la Momo. Zece minute mai târziu, Îmi dau seama de ce nu reușește să-mi explice: pur și simplu nu are un vocabular suficient de colorat ca să descrie ce a văzut. Astă-seară, după serviciu, Momo a mers la 171, un bar de vizavi de Liverpool Street, cu un grup de la biroul care se ocupă de relațiile cu Statele Unite. Mai târziu, a trecut pe la birou să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
toată casa. Paula Își apăsă obrazul cu pumnul, În căutarea vechii vînătăi. — Da, spuse ea, dar n-am stat să ne gîndim la asta. Ne trebuia un spectacol pentru Bobby Crawford - familia Hollinger cuprinsă de panică, cu vălătuci de fum colorat ieșindu-le pe urechi, poate și ceva stricăciuni la casă. Șemineul era uriaș - Frank a zis că dacă e să se-ntindă de-adevăratelea focul, o să-i ia jumătate de oră pînă să cuprindă scara. PÎnă atunci, oaspeții ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ce-a fost legat de ziua aia, șoptesc și eu printre dinți. De-aia nici nu ți-am zis, credeam că nu fac nici o brânză. — Liniște, Martin! ridică glasul profa de română. Nu înseamnă că dacă ai primit un carton colorat cu numele tău stâlcit pe el poți să-ți dai în petec! Tac și mă concentrez cu ochii înspre tablă, privind în gol. îmi revine în minte deodată chipul lui Eduard, cu privirea lui cenușie foarte serioasă atunci când mi-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clara îl auzea fără să-i discearnă spusele. Era în continuare atrasă irezistibil de tabloul din fața ei. — în orice caz, ce văd aici mă surprinde, spuse ea anevoie, cu glas băiețos și răgușit. Aș fi pus prinsoare că, dacă ai colora, ai colora în ceață, mai mult cu nuanțe, și când colo tu folosești culori tari, aproape violente... Chiar și acest tablou în alb și negru are un negru de tăciune, înfricoșător pe alocuri... Nu m-ai cccunoscut ca lumea, replică
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
auzea fără să-i discearnă spusele. Era în continuare atrasă irezistibil de tabloul din fața ei. — în orice caz, ce văd aici mă surprinde, spuse ea anevoie, cu glas băiețos și răgușit. Aș fi pus prinsoare că, dacă ai colora, ai colora în ceață, mai mult cu nuanțe, și când colo tu folosești culori tari, aproape violente... Chiar și acest tablou în alb și negru are un negru de tăciune, înfricoșător pe alocuri... Nu m-ai cccunoscut ca lumea, replică Bobo, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]