5,219 matches
-
termen principal alături de armonie și simetrie. “În istoria estetică” autorul W. Tastakiewiecz caracterizează proporțiile bune prin “măsură și ritm” pe care le-a numit euritmice iar pe cele contrare aritmice. În micul dicționar enciclopedic român, euritmia este definită ca fiind “combinarea armonioasă de sunete, linii și mișcări, sinteza gimnasticii și dansului cu acompaniamentul muzical și vorbit”. Euritmia se mai poate interpreta ca o pulsație, ritmul specific al “Eului” ființei umane, un gen artistic de exprimare scenică izvorâtă fie din inspirația poetică
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
argument al consistenței unui univers liric autonom, bazat nu pe calcule și probabilități, ci pe câteva solide incertitudini. Arlechinii de pe câmpul negru, îngerii vizitatori sau stolurile de manechine, completate, în volumele mai noi, cu alte câteva simboluri explicite în nesfârșite combinări (vinul și grâul, copilul și fluturele, zarul și peștele), au conturat o identitate lirică extrem de puternică, ce nu se ferește de redundanță. Apoteoza din baia de aburi De aceea este surprinzătoare vădita prefacere prin care trece un poet, altfel, monocord
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
de ordine al anilor ’60 era, desigur, rock’n’roll. Spiritul furios al timpului provenea din șoldurile săltărețe ale lui Elvis. Elvis era un erou pentru marea majoritate a copiilor, dar succesul său se baza mai întâi de toate pe combinarea muzicii rhythm & blues (tipică pentru negri) cu muzica country (tipică pentru albi). Cu alte cuvinte: era un erou pentru că le furase negrilor muzica și o implementase în sound-ul mainstream al albilor. Ceea ce deosebea discurile sale de celelalte versiuni cover ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
imagini 2.1. să clasifice culorile după anumite criterii și să recunoască grupele stabilite • exerciții de identificare a culorilor și de grupare în culori primare, binare, calde, reci, nonculori; 2.2. să obțină culori binare și griuri valorice • exerciții de combinare a două culori primare și de obținere a unor claviaturi de nuanțe; • exerciții de combinare în cantități diferite a nonculorilor și de obținere a di feritelor tonuri de gri valoric; • exerciții de combinare a culorilor opuse și de obținere a
GRAFIC? ?I PICTUR? by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84076_a_85401]
-
de identificare a culorilor și de grupare în culori primare, binare, calde, reci, nonculori; 2.2. să obțină culori binare și griuri valorice • exerciții de combinare a două culori primare și de obținere a unor claviaturi de nuanțe; • exerciții de combinare în cantități diferite a nonculorilor și de obținere a di feritelor tonuri de gri valoric; • exerciții de combinare a culorilor opuse și de obținere a tentelor de culoare; 2.3. să obțină tonuri închise sau deschise prin combinarea culorilor cu
GRAFIC? ?I PICTUR? by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84076_a_85401]
-
culori binare și griuri valorice • exerciții de combinare a două culori primare și de obținere a unor claviaturi de nuanțe; • exerciții de combinare în cantități diferite a nonculorilor și de obținere a di feritelor tonuri de gri valoric; • exerciții de combinare a culorilor opuse și de obținere a tentelor de culoare; 2.3. să obțină tonuri închise sau deschise prin combinarea culorilor cu alb, negru sau gri valoric • exerciții de observare pe creații plastice a tonurilor de culoare; • realizarea unor suprafețe-suport
GRAFIC? ?I PICTUR? by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84076_a_85401]
-
exerciții de combinare în cantități diferite a nonculorilor și de obținere a di feritelor tonuri de gri valoric; • exerciții de combinare a culorilor opuse și de obținere a tentelor de culoare; 2.3. să obțină tonuri închise sau deschise prin combinarea culorilor cu alb, negru sau gri valoric • exerciții de observare pe creații plastice a tonurilor de culoare; • realizarea unor suprafețe-suport în tonurile unei culori; • exerciții de colorare a unor semne plastice în tonurile unei culori așezate gradat de la închis spre
GRAFIC? ?I PICTUR? by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84076_a_85401]
-
de articulație dintre comunicare și politică. El își începe demersul prin a declara confuzia existentă în jurul obiectului, confuzie ce vine din incertitudinea conceptuală legată atît de comunicare, cît și de politică, ceea ce lasă un spațiu de manevră destul de larg în combinarea acestora. La aceasta se adaugă multidimensionalitatea comunicării politice și cîmpul teoretic concurențial, ambele punînd probleme suplimentare în articularea coerentă a celor două domenii. Să vedem, mai departe, care este arhitectura acestei articulații. *** Premisa principală este că noua disciplină, comunicarea politică
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
politic, jurnalistic și științific este extrem de confuză. Această situație este cauzată de mai mulți factori. Incertitudinea conceptuală legată de comunicare, pe de o parte, și de politică, pe de alta, lasă un apreciabil spațiu de manevră semantică în acțiunea de combinare a acestora. Situația este evidentă atunci cînd examinăm diversele încercări de a defini, în mod limpede, comunicarea politică și dependența acestora de principalele cadre teoretice utilizate în prezent în științele sociale. I. Comunicarea politică: obiect incert Comunicarea politică este un
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
vedere tehnic, îndeamnă la căutarea știrilor în exclusivitate și a ecourilor știrilor; redundanța, care ține de difuzarea publică a informației și de transmiterea ei circulară prin supravegherea mutuală efectuată de mijloacele media; în sfîrșit, simbolizarea informației prin dramatizare și spectacol. Combinarea acestor constrîngeri prezintă trei riscuri principale pentru acțiunea politică. Mai întîi, viteza de circulație a informației și caracterul ei efemer încurajează mai degrabă, în cazul factorului de decizie, grija pe termen scurt. Apoi, exigențele comunicării pentru evidențierea și legitimarea acțiunii
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
se realizează plasarea candidatului în raport cu ceilalți concurenți. Această "reprezentare simplificată "poate fi mînuită strategic de candidat, dacă în comunicarea de campanie, la momentul prezentării orientărilor politice și a calităților sale personale predominante, ține seama de nevoile și așteptările electorilor. O combinare eficientă trebuie să asocieze simplitatea, atracția, credibilitatea și originalitatea. Alegerea poziționării este limpezită de studierea concretă a imaginii candidatului, a preocupărilor și aspirațiilor electoratului și a plasamentului celorlalți concurenți. În cadrul unui studiu marketing, strategia de comunicare constă în identificarea țintelor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
perioada campaniei prezidențiale, publicitatea i-a putut ajuta în formarea unei opțiuni. Această proporție reprezintă dublul celei înregistrate în 1984. Putem imputa acest fapt configurării candidaturilor, legitimării genului, impactului direct sau indirect, cu adevărat superior strategiilor publicitare din 1988, sau combinării celor trei factori? Oricare ar fi adevărul, numeroase studii (cu precădere de factură experimentală) au reușit să pună în lumină rezultate parțiale, precum ameliorarea imaginii candidatului ori impactul emoțional al spoturilor (Kaid et al., 1991). Patterson și McClure apreciau deja
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
din Kimball, 1994). Interacțiunea cu antigenul specific va determina sinteza amplificată a receptorului de antigen, secretat ca anticorp solubil. Conceptul fundamental al recunoașterii specifice are la bază complementaritatea spațială a unei zone delimitate a antigenului numită epitop și situsul de combinare al anticorpului. Această recunoaștere specifică între antigen și anticorpul specific acesteia cu rol de receptor de pe suprafața limfocitului B constituie esența selecției clonale, adică a alegerii la un moment dat, din imensa diversitate de clone de limfocite B, a aceleia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a epitopului antigenic, prin intermediul receptorului său membranar. Limfocitele B sunt celule specializate în sinteza anticorpilor, fiecare clonă de limfocite B fiind specializată pentru producerea unui anumit anticorp, care prezintă o specificitate unică de legare la antigene la nivelul situsului de combinare antigen -anticorp. Limfocitele B, ca dealtfel toate celelalte elemente figurate ale sângelui, derivă din celule stem pluripotente, care sunt produse mai întâi în ficatul fetal și în splina fetală. După nașterea organismului, toate elementele figurate ale sângelui își au originea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aspectul specificității de legare a Ag, fiecare organism posedă milioane de clone de limfocite B, adică mici populații celulare identice, descendente din aceiași celulă-stem, care recunosc și leagă același Ag și produc Ac cu aceeași conformație spațială a situsului de combinare. După activare, toți descendenții limfocitului B sintetizează imunoglobuline (Ig) și le secretă ca Ac, cu aceeași specificitate de legare pe care a avut-o receptorul. Receptorul de Ag al limfocitelor B. Majoritatea limfocitelor B umane mature din sângele periferic exprimă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aseamănă cu lanțul H al moleculei imunoglobulinice. Molecula RCT are o regiune constantă și una variabilă. Domeniile variabile (α și β) sunt extrem de variabile (ca și regiunile variabile ale celor două catene ale Ig) și participă la formarea situsului de combinare al RCT. Situsul de combinare al RCT este alcătuit din regiunile hipervariabile sau regiunile determinante de complementaritate (RDC), trei ale catenei alfa și patru ale catenei beta, și formează situsul de legare a antigenului. Majoritatea limfocitelor au RCT-2 cu specificitate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
moleculei imunoglobulinice. Molecula RCT are o regiune constantă și una variabilă. Domeniile variabile (α și β) sunt extrem de variabile (ca și regiunile variabile ale celor două catene ale Ig) și participă la formarea situsului de combinare al RCT. Situsul de combinare al RCT este alcătuit din regiunile hipervariabile sau regiunile determinante de complementaritate (RDC), trei ale catenei alfa și patru ale catenei beta, și formează situsul de legare a antigenului. Majoritatea limfocitelor au RCT-2 cu specificitate antigenică alfa-beta. Ulterior, s-a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de o populație omogenă de imunoglobuline produse de descendenții unei clone celulare care recunosc un singur epitop. Etimologia cuvântului idiotip semnifică individualizarea unor asemenea variante structurale care sunt specifice fiecărui individ uman. Unele idiotipuri sunt localizate foarte aproape de situsul de combinare sau chiar în interiorul acestuia, fapt dovedit de constatarea că legarea antigenului la situsul de combinare blochează mai mult sau mai puțin legarea antiidiotipică a anticorpilor. Geneza idiotipului este consecința configurației spațiale unice a regiunilor hipervariabile a catenelor H și L
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
singur epitop. Etimologia cuvântului idiotip semnifică individualizarea unor asemenea variante structurale care sunt specifice fiecărui individ uman. Unele idiotipuri sunt localizate foarte aproape de situsul de combinare sau chiar în interiorul acestuia, fapt dovedit de constatarea că legarea antigenului la situsul de combinare blochează mai mult sau mai puțin legarea antiidiotipică a anticorpilor. Geneza idiotipului este consecința configurației spațiale unice a regiunilor hipervariabile a catenelor H și L, configurație care, la rândul ei, este conferită de o secvență unică de aminoacizi. Repertoriul idiotipurilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
idiotipului este consecința configurației spațiale unice a regiunilor hipervariabile a catenelor H și L, configurație care, la rândul ei, este conferită de o secvență unică de aminoacizi. Repertoriul idiotipurilor este de același ordin de mărime, cu acela al situsurilor de combinare cu antigenul (paratopi) (fig. 2.7). Secvențele relativ invariante se numesc regiuni cadru (RC) și formează 80-85% din regiunea variabilă a moleculei de Ig. Variația secvenței aminoacizilor la nivelul regiunilor cadru este limitată la 5%. Secvența regiunilor cadru și a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Ag de S. typhi, dar, la rândul lor ei au determinanți antigenici proprii. De aceea, Ac anti-Ac 1 nu precipită Ac 2, sintetizați de un alt organism. De aici, s-a dedus că moleculele de Ac au aceeași specificitate de combinare față de un Ag dat, deși sunt sintetizate de organisme identice genetic, prezintă o individualitate antigenică distinctă. Această individualitate antigenică a fost denumită specificitate idiotipică. Termenul de idiotip este extins la produsul unic al unei clone de celule producătoare de imunoglobuline
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
000 Da, care nu conțin oligozaharide. Clasificarea acestora este bazată pe determinanții lor unici antigenici, care rezultă din diferențele structurale ce apar în regiunea constantă. Pe baza diferențelor structurale și antigenice, catenele ușoare λ au fost subîmpărțite în patru subtipuri. Combinarea unei catene grele cu o catenă ușoară este un proces randomic, din care cauză este generat un veritabil repertoriu complet de catene ușoare care se leagă la fiecare izotip imunoglobulinic de catenă grea. Izotipul imunoglobulinic este determinat de tipul de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
deleție a segmentelor genice interpuse. Din această cauză, considerăm că este nepotrivită utilizarea termenului de recombinare somatică pentru ansamblul de evenimente care conduc la geneza unei gene funcționale pentru sinteza imunoglobulinelor. Mai corect ar fi să se utilizeze termenul de combinare sau de rearanjare de segmente genice imuno-globulinice. Este un caz de rearanjament de segmente genice ale unuia și aceluiași cromozom pentru care este justificat termenul de recombinare genetică intracromozomală sau, mai corect, rearanjament genic intracromozomal, fiziologic, adică normal. În cadrul acestui
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pe care ele l-au avut în linia germinală. Într-o versiune simplificată, figura 3.6 redă procesul de rearanjare de segmente genice finalizat cu producerea unei gene funcționale în dirijarea sintezei catenelor ușoare la șoarece. În cadrul reacției de unire (combinare, rearanjare) de segmente genice imunoglobulinice, sectorul din ADN dintre regiunea V K și regiunea JK este pierdut (excizie sau deleție) dar, depinzând de orientarea relativă a segmentelor VK și JK, din linia germinală, precum și de jocul hazardului, în selecția segmentelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aminoacizi a acestui sector al regiunii variabile (fig. 3.8). Combinațiile cu specificitate de situs prin care segmentul genic V este unit cu segmentul genic J se realizează prin intervenția unui sistem specific de recombinare de semnale RAG1 și RAG2. Combinarea depinde de semnalele bipartite de recunoaștere de oligonucleotide prezente la capătul 3’ al segmentelor genice V și la capătul 5’ al segmentelor J. Aceste semnale constau din secvențe de șapte perechi de nucleotide (heptamer) și de nouă perechi de nucleotide
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]