7,605 matches
-
în Occident începuturile literare. Protestatară în esența sa, adică „nihilistă, ironică, directă și universal valabilă” și nu aluziv parabolică, vizând o anume ordine socială, poezia lui era aptă a fi receptată pe orice meridian. Discursul liric - expresie a stilului său comportamental nonconformist și rebel, în perpetuă opoziție, țintește să „recupereze” libertățile pierdute și chiar erorile creatorului în efortul său „de a-și computeriza destinul” sau „fantasmul”. A. respinge, așadar, sistematic eternele interdicții „nu e bine” sau „nu se poate” (Prima recuperare
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
a preveni inadaptarea la boală: a) Psihoeducația cu privire la: - cauzele, evoluția și tratamentul bolii; - modul în care boala afectează în timp individul și relațiile familiale; - accesarea sistemului de îngrijire a sănătății și a altor resurse comunitare. b) Metode cognitive și/sau comportamentale de rezolvare a problemelor asociate îmbolnăvirii. II. Intervenții ce afectează calitatea și funcționalitatea relațiilor familiale: a) intervenții psihosociale la nivel individual, cu membrii familiei sau la nivel psihosocial, cu familia, pentru a solidifica relațiile într-o manieră preventivă; b) grupuri
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
interioare pentru că nimic din trecutul lui nu-l mai însoțește”. Notațiile californiene, cu trimitere precisă la prezent, surprind un interesant peisaj natural și uman, relevând totodată un altul, sufletesc și cultural, infinit mai bogat, ordonat după coduri etice, estetice și comportamentale formate și consolidate anterior venirii în America. C. redă cu discreție detaliile personale ale aclimatizării sale lente și anevoioase în Lumea Nouă, meditând îndelung asupra condiției omului de cultură venit din Europa de Est, asupra moștenirii culturale europene și a raportării valorilor
CALIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
fenotipică etc., prin care se modifică proprietățile unui organism, în afara oricărei modificări a genotipului, ca răspuns la modificările mediului. Adaptarea are o dublăorientare: de asimilare (reprezintă modul de abordare a realității exterioare) și de acomodare (maniera de a utiliza schemele comportamentale dobândite anterior, în funcție de situația dată). Adaptarea mai poate fi: autoplastică, situație în care se modifică organismul, și aloplastică, prin care se realizează o modificare activă a mediului. Importantă pentru om este modificarea aloplastică, întrucât este concretizată prin intermediul uneltelor, tehnicii de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ansamblu de măsuri de natură psihologică, pedagogică, socială, medicală, recuperatorie etc., în vederea depistării, diagnosticării, recuperării, educării, instruirii, profesionalizării, adaptării și integrării sociale a persoanelor care prezintă o serie de deficiențe de natură intelectuală, senzorială, fizică, psihică, tulburări de limbaj, carențe comportamentale și de relaționare, precum și a persoanelor aflate în situații de risc din cauza mediului în care trăiesc, resurselor insuficiente de subzistență sau prezenței unor boli cronice sau a unor fenomene degenerative care afectează integritatea lor biologică, fiziologică sau psihologică (Gherguț, 2005
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
poziția normală a coloanei vertebrale. În procesul de educație se urmăresc abaterile de la normal, prin raportare la atitudinea corpului, pentru a fi luate măsurile corespunzătoare necesare corectării lor. Din punct de vedere psihologic, atitudinea este considerată o formă de manifestare comportamentală a unor intenții, dispoziții sau decizii față de unele evenimente, activități sau persoane. Atitudinea exprimă direcționarea comportamentului global al individului, pe plan intelectual, afectiv, volitiv, generată de interesele și opțiunile care reflectă un anumit sistem de valori. ATITUDINI CORPORALE PARTICULARE - Poziții
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
psihologul școlar; d) de prognosticare - pe baza experienței acumulate, kinetoterapeutul poate elabora unele elemente de prognoză; e) de decizie - derivă din studierea capacității de adaptare la sistemul de mijloace și metode utilizate de kinetoterapeut. BLOCAJ (< fr. blocage) - Inhibarea unor procese comportamentale, operații intelectuale, acțiuni motrice etc., sub influența unor stări emoționale negative. În procesul de educație psihomotrică, kinetoterapeutul trebuie să prevină stările de blocaj printr-o organizare adecvată a activităților și o atitudine corespunzătoare față de subiect; în multe situații el trebuie
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
comune; gesturi uzuale, repetate zilnic, cu oarecare frecvență; un tot închegat de reacții, adeseori stereotipe, la solicitările mediului cotidian. Când mecanismele de adaptare ale personalității eșuează, comportamentul ia o formă de tip deviant sau chiar psihopatologic. Enăchescu (1996) grupează tulburările comportamentale în trei tipuri: a) tulburări comportamentale de tip sociopatic, caracterizate prin devianță, abateri de la normele de conduită socială, etică sau juridică, cu implicații asupra membrilor comunității sau instituțiilor sociale. În cadrul tulburărilor de tip sociopatic sunt incluse: vagabondajul, cleptomania, piromania, mitomania
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
oarecare frecvență; un tot închegat de reacții, adeseori stereotipe, la solicitările mediului cotidian. Când mecanismele de adaptare ale personalității eșuează, comportamentul ia o formă de tip deviant sau chiar psihopatologic. Enăchescu (1996) grupează tulburările comportamentale în trei tipuri: a) tulburări comportamentale de tip sociopatic, caracterizate prin devianță, abateri de la normele de conduită socială, etică sau juridică, cu implicații asupra membrilor comunității sau instituțiilor sociale. În cadrul tulburărilor de tip sociopatic sunt incluse: vagabondajul, cleptomania, piromania, mitomania, cazurile de dezorganizare familială sau de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de la normele de conduită socială, etică sau juridică, cu implicații asupra membrilor comunității sau instituțiilor sociale. În cadrul tulburărilor de tip sociopatic sunt incluse: vagabondajul, cleptomania, piromania, mitomania, cazurile de dezorganizare familială sau de grup social, violul, vătămările corporale; b) tulburări comportamentale de tip psihopatologic - au un caracter morbid, datorându-se unei alterări primare a personalității, a stării de sănătate mintală. Acest tip de manifestări include următoarele aspecte: fugile patologice, perversiunile sexuale, tulburările de comportament din cadrul psihozelor, tulburările de comportament ale psihopaților
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Accentul se pune pe modul în care individul conduce și acționează, mintal și motric, într-o situație dată sau în situații specifice. Conduitele se clasifică și se ierarhizează ca fiind: elementare, intermediare și superioare. Conduitele reunesc procesele psihice și reacțiile comportamentale; în acest context, procesele psihice, senzoriale, intelective și afective sunt concepute ca fiind de natură internă. Inteligența este o conduită internă, mijlocită instrumental, prin care subiectul întreține relații cu lumea, detașând relațiile obiective existente în realitate, dincolo de ceea ce oferă percepția
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
propria persoană; b) simptome somatice (vegetative), care însoțesc întotdeauna stările depresive și constau în tulburări ale aportului alimentar, anorexie severă soldată cu pierderea în greutate, senzații cronice de oboseală, la care se adaugă tulburări digestive și manifestări musculo-scheletice; c) simptome comportamentale, dintre care se detașează pierderea interesului pentru propria persoană, pentru familie și prieteni, abandonarea activităților care îi erau plăcute, ajungând până la neglijarea igienei personale. DEPRINDERE (de la deprinde < lat. depreșhețndere; fr. habitude; engl. habit, dexterity, skill) - Secvență de acțiune sau activitatea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
suport psihic deosebit de important, crescând toleranța la durere (Judd, 1983). Evaluarea durerii nu este posibilă cu exactitate cuantică, componenta subiectivă fiind cea care, în orice situație, îi stabilește intensitatea. Există unele criterii ce au tangență cu acest scop: 1) criteriile comportamentale, ce reflectă modul în care pacientul reacționează la durere prin iritabilitate sau resemnare, prin poziții rigide sau mișcări dezordonate, repaus impus, lacrimi sau strigăte de durere (Swanson, 2002); 2) criteriile fiziologice exprimă modul în care organismul se manifestă atunci când este
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
clinice ale acestor afecțiuni depinzând de acțiunea unor factori intercurenți (traumatici, infecțioși, toxici etc.). Simptomatologia neuropsihică existentă poate evolua în mod favorabil, perturbările motoare ameliorându-se în mod tranșant prin aplicarea metodelor de recuperare kinetoterapeutică, iar tulburările psihice și/sau comportamentale corectându-se și remediindu-se atât printr-o medicație adecvată, cât și prin psihoterapie, dar și sub influența benefică a factorului educațional. Factorii care generează encefalopatiile infantile pot acționa malefic asupra creierului copilului fie în perioada intrauterină, fie în timpul nașterii
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
este reprezentat de comportament, acesta asigurând circularitatea relațiilor dintre organism și mediu; organismul își alege mediul, modificându-l în măsura în care depinde de el (Piaget, 1965). După Larousse (2006), este rezultatul interacțiunii dintre expresia genotipului și condițiile de mediu epigenetice. În domeniul comportamental, combinația indisociabilă a proceselor de maturizare și experiență în cursul ontogeniei individuale generează un fenotip singular. FERMITATE (< fr. fermeté) - Atitudine de adoptare rapidă, conștientă și de durată a unei poziții luate într-o situație-problemă, dar și adoptarea unei rezistențe în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
FERMITATE (< fr. fermeté) - Atitudine de adoptare rapidă, conștientă și de durată a unei poziții luate într-o situație-problemă, dar și adoptarea unei rezistențe în apărarea sau promovarea unei hotărâri, a unei opinii. Fermitatea vizează, pe lângă planul ideal, și pe cel comportamental în cadrul relațiilor interumane. Calitatea atitudinilor este probată prin: stabilitate, inflexibilitate, rezistență față de forțele opuse. FIBRILAȚIE (< fr. fibrillation) - Activitate continuă, necoordonată, anormală a unui grup de fibre musculare izolate. Fibrilația musculară este o succesiune de contracții parțiale, mici și rapide, observate
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
HEBEFRENIE (< fr. hébéphrénie, cf. gr. hebe - pubertate, phren - spirit) - Boală psihică, formă de schizofrenie, caracterizată prin comportament pueril, cu tendințe spre acte antisociale. Debutează, în general, în perioada pubertății, adolescenței sau la adultul tânăr, antrenând și o rapidă deteriorare mintală. Comportamental are tendință spre acte antisociale cu caracter absurd. Reabilitarea comportamentală este cea mai potrivită cale terapeutică. După Larousse (2006), se caracterizează prin debutul încă din adolescență, prin aspectele deficitare intelectuale cu inhibiție psihomotoare și negativism și printr-o evoluție marcată
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
psihică, formă de schizofrenie, caracterizată prin comportament pueril, cu tendințe spre acte antisociale. Debutează, în general, în perioada pubertății, adolescenței sau la adultul tânăr, antrenând și o rapidă deteriorare mintală. Comportamental are tendință spre acte antisociale cu caracter absurd. Reabilitarea comportamentală este cea mai potrivită cale terapeutică. După Larousse (2006), se caracterizează prin debutul încă din adolescență, prin aspectele deficitare intelectuale cu inhibiție psihomotoare și negativism și printr-o evoluție marcată adeseori de tulburări timice și de accese heteroagresive sau autoagresive
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a vorbi sau acționa, demonstrând că nu este în măsură să se controleze. Are dificiltăți de integrare într-un grup, mai ales în condițiile în care se înfurie ușor pe cei din jur și se arată intolerabil față de unele inadvertențe comportamentale, devenind agresiv. INADAPTARE (< fr. inadaptation) - Dificultate de adpatare la anumite condiții de activitate, urmare a unui deficit intelectual, a unui dezechilibru afectiv sau a unei infirmități sau disfuncții somatice. Pe plan psihic, inadaptarea implică tulburări de afectivitate, manifestări de instabilitate
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
trebuie acționat atunci când se utilizează un procedeu care conduce la refacerea capacității funcționale. Simțul răspunderii - după A. Neculau (1987), omul cu simț de răspundere are următoarele trăsături: a) acționează cu maturitate și spirit de discernământ, anticipează consecințele angajării atitudinale și comportamentale, nu se pripește, nu acționează sub imperiul impulsurilor, nu se lasă pradă emoțiilor; b) se „situează” corect în raport cu alții, nu-și exagerează sau diminuează rolul; c) ține cont de aspirațiile, dorințele, așteptările celor cu care lucrează, respectând practicile și normele
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de teorii. El implică luarea în considerare a acestor teorii în contexte sociale particulare. Pe aceste baze este posibil să distingem două tipuri de tehnici: tehnicile bazate pe persuasiune, care se exercită direct asupra atitudinilor sau personalității oamenilor, și tehnologiile comportamentale, pe care nu le-ar fi avut spontan. În practica kinetoterapeutică, manipularea este reprezentată - după Sbenghe (1987) - de mișcarea pasivă aplicată cu mâna de către terapeut, cu scopul de a mobiliza articulația afectată. Tehnica unei manipulări are momente precise, cum ar
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
perioada cuprinsă între tinerețe și bătrânețe (Popescu-Neveanu, 1978). În opinia lui A. Gesell (apud Larousse, 2006), maturitatea este o componentă a comportamentului specific stadiului de copil. Numărul trăsăturilor de maturitate crește odată cu vârsta. După A. Gesell, se disting patru sfere comportamentale: comportamentul motor, comportamentul de adaptare, comportamentul verbal, comportamentul personal și social. Maturizarea este legată de organizarea - în cursul etapelor preși postnatale ale ontogenezei - a structurilor (morfologice și funcționale) și a mijloacelor de comunicare (sinapse etc.) între diferitele sisteme ale organismului
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
iar extensiunea simptomului este în funcție de distribuția nervului. În polinevropatie (polinevrite), când sunt implicați mai mulți nervi, simptomele sunt mai complexe, mai profunde și mai extinse. NEVROZĂ (< fr. névrose) - Afecțiune nervoasă cu caracter funcțional, caracterizată prin prezența unor tulburări psihosomatice și comportamentale care nu pot fi explicate prin modificări structurale sau fiziologice, deoarece acestea nu există (Mateescu, 2006). Factorii care determină apariția acestei afecțiuni sunt condițiile grele de viață, stresul psihic intens, surmenajul, diferite tipuri de eșec pe plan profesional, matrimonial, frustrare
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
activități individuale și de grup - în acest sens, trebuie stimulată ideea colaborării între membrii grupului. OBIȘNUINȚĂ (de la obișnui < bg. obicină șînv. „obicei”ț) - Deprindere automotivată ce se impune în conduită, în virtutea unei necesități afective, indiferent de împrejurări. Există obișnuințe habituale, comportamentale și profesionale. Poate prezenta și aspecte negative, în sensul unei stări de dependență psihologică produsă de un medicament, ca urmare a consumului repetat; se constată scăderea eficacității, ceea ce determină creșterea cantității administrate. După Larousse (2006), obișnuința este diminuarea intensității, a
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
negative, în sensul unei stări de dependență psihologică produsă de un medicament, ca urmare a consumului repetat; se constată scăderea eficacității, ceea ce determină creșterea cantității administrate. După Larousse (2006), obișnuința este diminuarea intensității, a amplitudinii sau a duratei unui răspuns (comportamental, vegetativ sau nervos), iar apoi dispariția acestui răspuns în cursul repetării stimulului evocator, dacă acesta nu a fost niciodată urmat de o întărire (pozitivă sau negativă). Obișnuința este în general considerată cea mai simplă formă de învățare. OBOSEALĂ (de la obosi
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]