2,707 matches
-
adevărat cenaclu sau chiar o academie sui generis, în care se evidențiază fiecare prin forța exemplară a cuvântului rostit, a imaginației, a artei discursului și prin inteligența de a se supune unei teme date, ce trebuia ilustrată pertinent, prin exemple concludente. Asistăm la un adevărat „carnaval al închipuirii lor”141, un spectacol al imaginației debordante. Grupul femeilor din ramă cunoaște o anumită omogenitate și, deși sunt individualizate, trăsături generale pot fi identificate în cazul fiecăreia în parte. Numele lor sunt sugestive
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că, tot gândind la cele înainte povestite, veți asculta mai fără chef la câte oi spune eu; dar de nu voi putea mai mult, să mi fie cu iertare”215. Are pretenția, ca și tovarășele ei, de a oferi exemple concludente, reale pentru tematica sugerată. Este conștientă că povestirile trebuie să îmbine plăcutul cu utilul, să ofere o dimensiune educativă, de aici probabil și preferința pentru stilul aforistic („belșugul aduce după sine sila”, „roadele oprite ațâță însutit dorința”216). Personajele ei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se pot abține să iubească femeile, pentru un motiv sau altul, și cei care nu fac decât să tranziteze în aceste povestiri despre femei. Ceea ce determină catalogarea lor drept <<bărbați falși>> este tocmai feminizarea lor.” 709 și exemplele pot fi concludente în acest sens: Antoniu, îndrăgostit, devine lipsit de rațiune, de libertate, de interes pentru activitățile sociale sau publice, se sinucide nu din dragoste, ci pentru că și-a pierdut demnitatea. Piram nu este la fel de pasional ca și Tisbe, îl percepem prea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
soțului să fie măcar întemeiate și reușește cu măiestrie, bucurându se de câteva clipe de relaxare alături de o persoană pe care o îndrăgise între timp. Situații asemănătoare vom regăsi și în capodopera chauceriană. Povestea neguțătorului pare a fi un exemplu concludent a ceea ce reprezenta uneori căsnicia, mai precis un chin reciproc, deoarece nu doar istorioara inserată, despre bătrânul 875 Ibidem, vol. II, p. 86. 876 Ibidem, p. 88. 877 Ibidem, p. 181. 236 Ianuarie și infidela sa soție Mai, este o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
soție Mai, este o mostră a ceea ce nu ar trebui să fie un menaj, ci și propriile confesiuni ale pelerinului narator, neguțătorul, un nefericit care își plânge soarta de a se fi ales cu o consoartă insuportabilă, sunt o dovadă concludentă în acest sens: „Aht, jale, plâns, belea și neajuns/ Cunoscu-le de ajuns și prea de-ajuns -/ Grăi Neguțătorul - și la fel/ știu că le știe orice-nsurățel;/ La mine barem asta-i boală veche/ Căci am nevastă rea fără pereche
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
psihologiei feminine”1035 a scriitorului italian. Personaje negative aparent, aceste donne demonicate apar într-o lumină cu totul favorabilă atunci când adevărata lor natură este descoperită sau când dorințele ascunse sunt reperate de cei din jur sau de către cititor. Cel mai concludent devine exemplul târgoveței din Bath, care în basmul pe care îl istorisește tovarășilor de drum evidențiază dorința femeii de a se căsători, căutarea permanentă a dragostei și a protecției masculine. Basmul pleacă de la un viol, pentru a dezbate apoi problema
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cunoașterii, ca și înțelegerea rezultatelor cercetărilor filozofice drept adevăruri necesare, a priori, sunt comune lui Kant și autorului Tractatus-ului. În ampla lui lucrare, în două volume, pe care a consacrat-o dezvoltării gândirii lui Wittgenstein, Pears face afirmații și mai concludente. Ceea ce oferă Tractatus-ul - scrie el - este o „metafizică a experienței“, o metafizică derivată din însăși existența limbajului ce descrie fapte. După cum se știe, distincția dintre metafizica speculativă precritică și „metafizica experienței“ este o distincție kantiană. „Știința se sprijină pe o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nimic de-a face cu modul cum este lumea reală. Aceasta deoarece universul logicii este cel al posibilităților, al cadrelor în care devine posibilă orice descriere a ceea ce este real și, prin urmare, contingent. Tractatus-ul ar conține precizări pe deplin concludente în această privință. (6.1233: „Este însă clar că logica nu are de-a face cu întrebarea dacă lumea este de fapt așa sau într-un alt fel.“ 6.124: „Propozițiile logice descriu eșafodajul lumii sau mai degrabă îl arată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
examinarea treptată a multor imagini vor fi câștigate, de-a lungul timpului, în cele din urmă, cele mai adecvate.“60 Hertz susținea că valoarea legilor și teoriilor fizice, precum și valoarea prezentării date acestor teorii vor putea fi judecate în mod concludent prin raportare la aceste trei cerințe.61 Într-o prezentare satisfăcătoare a legilor și teoriilor trebuie să se distingă în mod clar ceea ce provine din necesități ale gândirii, din experiență și din decizii ale cercetătorilor. Numai „imaginile“ clare din punct
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
propoziția» și «limbajul» au fost gândite ca ceva strict limitat, în mare măsură în același fel cum este «înmulțirea». Limita este dată în forma generală a operației.“7 Wittgenstein însuși nu s-a exprimat niciodată într-un mod pe deplin concludent cu privire la relația dintre orientarea gândirii sale în Tractatus și cea din texte mai târzii. Despre modul cum a văzut lucrurile a lăsat doar indicații fragmentare. Astfel, în „Cuvântul înainte“, scris în ianuarie 1945, pentru o versiune a textului care va
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
teoriei adevărului ca o corespondență între ceea ce enunțăm noi despre fapte și faptele așa cum sunt ele, indiferent de ceea ce se afirmă sau se neagă despre ele. Aristotel, căruia îi datorăm prima formulare a teoriei, se exprimă în mod cu totul concludent în cartea a noua a Metafizicii scriind că „spune adevărul cel care gândește disociate un subiect și un predicat care sunt disociate în realitate sau cel care le gândește asociate pe cele care sunt asociate“13. Există multe folosiri ale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că există „o serie continuă de treceri“ între cazul în care cineva spune pe de rost ceea ce trebuie să citească și cazul în care citește fiecare cuvânt, fără să cunoască pe de rost textul sau să ghicească din context, este concludent în acest sens. Și de asemenea faptul că, în diferite împrejurări, folosim diferite criterii pentru a stabili dacă cineva citește sau nu. Că expresia „a citi“ nu stă, de obicei, pentru o anumită experiență subiectivă reiese clar din faptul că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
semnificație și urmarea de reguli sunt centrate pe ideea „oarecum evazivă de obicei și practică“. Se constată, cu regret, că încercările ulterioare de elaborare teoretică a acestor concepte, precum și discuțiile pe care le-au generat nu au condus la „rezultate concludente“48. În literatura secundară mai recentă de filozofie a limbajului, lui Wittgenstein nu i se mai atribuie, ce-i drept, formularea unor teorii specifice. Se lasă totuși să se înțeleagă că vederile lui ar putea fi criticate în același fel
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
72 Wittgenstein a fost prețuit și chiar venerat de membri ai Cercului, care au văzut în Tractatus o verigă în acea prefacere care a fost anunțată prin lucrările lui Frege și Russell și proclamată drept obiectiv programatic al activității grupului. Concludente în acest sens sunt unele afirmații din autobiografia intelectuală a lui Carnap. Menționând că alături de Frege și Russell, Wittgenstein a fost filozoful care a exercitat cea mai mare influență asupra gândirii sale, Carnap afirmă că în Tractatus i au atras
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
declarația unei singure conștiințe cinstite reduce la tăcere dovezile false ale unei mii de martori mincinoși. * „Aceleași lucruri pot fi morale sau imorale; intreresează motivul sau modul În care sînt săvîrșite.” (L.A. Seneca) Marele filosof ne dă și un exemplu concludent: „Cineva stă la căpătîiul unui bolnav: Îl admirăm. Dar dacă face acest lucru să-l moștenească, e un vultur care așteaptă cadavrul”. * „Cel mai strălucit merit este să poți să faci rău și să nu vrei.” (P. Syrus) Însă, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mare parte a supușilor săi. Însă probabil că, având un contact mai apropiat cu aceștia în timpul Frondei, a rămas profund marcat de agresivitatea lor. Întruna din discuțiile dintre el și fratele său, regele are o reacție cât se poate de concludentă privind atitudinea față de supușii săi:„Frate, dacă patru sau cinci mii de astfel de canalii vor muri, se va micșora Franța? Nu sunt prea folositori lumii. Te rog nu te implica în probleme care nu te privesc“. Din cauza cenzurii aplicată
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
se schimbă nimic). Romanul Pânza de păianjen al Cellei Serghi, de pildă, poartă pe ultima ediție această mențiune. E adevărat că foarte puține ediții fac asemenea precizări, de care ar trebui să se țină seama În procesul reeditării. Un exemplu concludent Îl reprezintă lucrarea Ioanei Em. Petrescu, Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, apărut la Editura Minerva În 1989. Această lucrare trebuia să se intituleze Eminescu, poet tragic, titlu care nu a fost acceptat de cenzura vremii, căreia imaginea unui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
-a - reușita profesională; Stăpânul casei a XI-a - prietenii, susținătorii; Stăpânul casei a XII-a - probele fizice sau morale, izolarea. Ținând cont de faptul că la stăpâniri se recurge cel mai adesea În scopul precizării climatului previzional, rezultatul este mai concludent atunci când planeta tranzitată este stăpâna unei case angulare (I, a IV-a, a VII-a, a X-a), și mai puțin concludent când stăpânește casele a II-a, a V-a, a VI-a, a IX-a. Dacă se ia
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
de faptul că la stăpâniri se recurge cel mai adesea În scopul precizării climatului previzional, rezultatul este mai concludent atunci când planeta tranzitată este stăpâna unei case angulare (I, a IV-a, a VII-a, a X-a), și mai puțin concludent când stăpânește casele a II-a, a V-a, a VI-a, a IX-a. Dacă se ia hotărârea de a se folosi stăpânirile În relație cu punctul emițător, este important să se combine semnificația planetei cu cea a casei
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
ci este rezident în memoria sistemului. Se răspândește într-o rețea sau în Internet fără intervenția utilizatorului, apelând la funcțiile de transmitere și recepționare ale sistemului de operare-gazdă. Multe programe se încadrează în toate cele trei categorii distincte. Cel mai concludent este LoveLetter. 9.1.3.6.Viermii (worms)tc "9.1.3.6. Viermii (worms)" Viermele este un program informatic care se autocopiază de la o mașină la alta, de regulă fără acțiunea explicită a utilizatorului; el apelează la mesajele din
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
s-a datorat altei schimbări survenite în condițiile de lucru, apărută simultan cu intervenția dumneavoastră. Vor face, astfel, apel la mediul înconjurător, aspecte economice, sezoniere sau alte schimbări de acest gen pentru a explica diferențele. Deși acest test este mai concludent decât modelul B, e considerat destul de nesemnificativ în ceea ce privește dovada științifică (vezi figura 13.2). Producător de dispozitive aerospațiale Îmbunătățirea productivității A B Ore standard Ore efective Anul nivelului baseline Anul intervenției Figura 13.2. Modelul AB Modelul ABA Acesta este
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
e considerat destul de nesemnificativ în ceea ce privește dovada științifică (vezi figura 13.2). Producător de dispozitive aerospațiale Îmbunătățirea productivității A B Ore standard Ore efective Anul nivelului baseline Anul intervenției Figura 13.2. Modelul AB Modelul ABA Acesta este un model mai concludent decât modelele A și AB, deoarece implică o revenire la condițiile baseline. De exemplu, dacă intervenția dumneavoastră constă în introducerea unei forme de întărire, după o perioadă retrageți întărirea și constatați dacă nivelul de performanță a revenit la cotele sale
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
p. 45-47) arată că "elementele externe ale limbii", factorii care condiționează anumite fapte de limbă, au uneori un rol important, ceea ce nu presupune însă că aceste fapte nu sînt, în primul rînd, modelate de poziția în cadrul sistemului limbii. 10 Este concludentă în acest sens analiza realizată de Ernst Cassirer în primul volum al lucrării Philosophie der symbolischen Formen, (ediția franceză: La philosophie des formes symboliques, Les Editions de Minuit, Paris, 1972, vol. I, Le langage). 11 Vezi Constantin Frâncu, Evoluția reflecțiilor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
poezia este elaborată în subtext prin selecție și omisiune, prin dozarea intensității expresive. Dacă s-ar căuta filiații sau afinități, s-ar putea depista, mai ales la început, accente bacoviene sau o afinitate de viziune cu Angela Marinescu, analogiile fiind concludente numai într-o oarecare măsură. S-a făcut trimitere și la „urletul expresionist al Sylviei Plath” (Bogdan-Alexandru Stănescu). În opusculul Din confesiunile distinsei doamne M., ca și în următoarele două, Pagini și Fisuri (2003), predomină erosul, obsesia morții, dar mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
cunoașterii, ca și înțelegerea rezultatelor cercetărilor filozofice drept adevăruri necesare, a priori, sunt comune lui Kant și autorului Tractatus-ului. În ampla lui lucrare, în două volume, pe care a consacrat-o dezvoltării gândirii lui Wittgenstein, Pears face afirmații și mai concludente. Ceea ce oferă Tractatus-ul - scrie el - este o „metafizică a experienței“, o metafizică derivată din însăși existența limbajului ce descrie fapte. După cum se știe, distincția dintre metafizica speculativă precritică și „metafizica experienței“ este o distincție kantiană. „Știința se sprijină pe o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]