3,537 matches
-
compromisul dintre oameni și cetățeni, constitutiv statului modern, nu trebuie să creeze un privilegiu al revendicărilor cetățenilor asupra celor ale umanității (Walker 2000: 231-2). Regândirea problemelor de identitate și comunitate politică fără a ne lăsa pradă opozițiilor binare însemnă a contempla viața politică dincolo de paradigma statelor suverane. Însemna a lua în serios posibilitatea nașterii unor noi forme de identitate și comunitate politică, forme ce nu se bazează pe excluderea absolută și distincții spațiale între aici și acolo, sine și celălalt (Walker
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
scena interminabilă (theatrum mundi) unde, zilnic, au loc reprezentații ale miticilor, ale moftangiilor, ale oportuniștilor și demagogilor, într-un cuvânt ale unei lumi percepute de suprasenzorialitatea lui "simț enorm și văz monstruos". Caragiale se postează în interiorul acestei lumi și o contemplă dezinvolt, "asumându-și rolul de comediant, el joacă și asită la propriul lui spectacol, cu arta contagioasă a maestrului, stimulându-și partenerii până la uitarea de sine și făcându-i astfel să se autodemaște"246. Publicistul Caragiale se instalează "confortabil" în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nuditatea: "Pântecul și corespondentele lui, acoperite cu două triunghiuri, vor lăsa vizibilă grațios carnea șoldului albă, iar ombilicul cu mimica lui, reproducând în miniatură expresia de inteligență și sarcasm a figurii dumitale cu frunte abdominală, nu este imoral să fie contemplată pe plajă. (Anacolutul întărește sensul descrierii, prelungind, de fapt, scena rizibilă). După ce vei fi lepădat mantaua ce-ți învăluie statuia și te vei înfățișa naturii flocos și creț la subsuori, lăbărțat cu gingășie și candid în suciturile și circumvoluțiunile eului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru Occident, Celălalt... Insomniile acestea nu-s de la noi. Dar de la cine vine sfatul următor: Le face mult bine celor suferinzi de febră să vadă picturi ce înfățișează fântâni, râuri și cascade. Dacă, noaptea, cineva nu-și găsește somnul, să contemple izvoare și somnul îi va veni"? De la Leon Battista Alberti, marele arhitect al Renașterii florentine 1. Un om de aici, dintre cei care au definit idealul umanist. Iată lucrul cel mai compromițător. Astfel, omul rațional al secolului al XV-lea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Ne e îngăduit să credem că prima experiență metafizică a animalului uman, indisolubil estetică și religioasă, a fost această bulversantă enigmă: spectacolul unui individ ce trece la starea de anonimă gelatină 8. Poate adevăratul stadiul al oglinzii antropice: să se contemple într-un dublu, alter ego, și, în vizibilul foarte apropiat, să vadă altceva decât vizibilul. Și neantul în sine, acel "nu-știu-ce care nu mai are nume în nicio limbă"**. Traumatism destul de siderant ca să ceară imediat o contramăsură: o imagine a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
iar ceea ce este utilitar pentru indienii aymara din Bolivia nu este pentru angajatul din Manhattan. În plus, iar acesta este cazul cel mai frecvent, un obiect este în același timp funcțional și simbolic. Putem să-l folosim și să-l contemplăm. Așa cum un credincios se poate ruga la biserică în fața unui retablu medieval și apoi să-l admire în voie. Bisericile sunt totodată muzee. Acest dublu uz face din separația frumos/nefrumos, pur/impur o operație strict intelectuală, fără corespondent în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mâna și forța lui. Ca și cum remarcabil, în această metamorfoză a Creației, n-ar fi rezultatul artistic în sine, ci munca supraomenească pe care o presupune. Grecia antică trece pe bună dreptate drept țara vizibilului și a luminii unde divinul este contemplat, în timp ce la evreii și arabii din deșert el este invocat prin cuvinte. "Toți oamenii poartă în fire aspirația de a ști", spune Aristotel la începutul Metafizicii. Stă dovadă întâietatea vederii. Deoarece nu numai ca să acționăm, dar și fără să avem
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
originea lucrurilor le dă grecilor, ca și moștenitorilor lor creștini, o abordare intelectualistă a formelor (sofiștii ca Protagoras fiind, neîndoielnic, de o mie de ori mai "artiști" decât filosofii ca Platon). Marele demiurg din Timaios creează lumea după un tipar, contemplând arhetipurile. La fel, pentru micul demiurg artizanal, a fabrica înseamnă a reprezenta, a executa o idee prealabilă, a decalca un canon preexistent. Modelul omniprezent al cauzalității exemplare face ca noțiunea de operă să fie lipsită de obiect. Omul nu poate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
eroare și falsitate"), dacă se îndepărtează de origine. Poate doar să ilustreze, ca mai târziu la Toma din Aquino, Ființa sau Rațiunea, adică ordinea naturală a lucrurilor. De unde primatul cunoașterii asupra acțiunii și al acțiunii asupra facerii. Mai bine să contempli cu mintea decât să faci cu mâinile, căci prin definiție este mai mult în modelul inteligibil, care poate fi văzut numai cu ochii minții, decât în copia lui sensibilă, statuie sau pictură, privită cu ochii de carne. Arta devine posibilă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
AMERICA NEW YORK (între modern și postmodern) MOD DE ACUMULARE PUBLICĂ: tezaur PARTICULARĂ: colecție PRIVATĂ/PUBLICĂ: reproducere AURĂ CARISMATICĂ (anima) PATETICĂ (animus) LUDICĂ (animație) TENDINȚĂ PATOLOGICĂ PARANOIA OBSESIE SCHIZOFRENIE DIRECȚIA PRIVIRII PRIN IMAGINE Viziunea tranzitează MAI MULT DECÂT IMAGINEA Vederea contemplă DOAR IMAGINEA Vizionarea controlează RELAȚII RECIPROCE INTOLERANȚĂ (religioasă) RIVALITATE (personală) CONCURENȚĂ (economică) În era 1, idolul nu este o problemă estetică, ci religioasă, cu miză direct politică. Problemă de credință. În era 2, arta își dobândește autonomia față de religie, rămânând
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
semnifica și se comunica prin imagine (codexul și pictogramele fiind suporturi pentru recitări orale). Alte mărturii, plastica africană și, mai decorativă, cea din Oceania. Departe de a imita aparențele, operele figurative ale "primitivilor" sunt instrumente ale sensului. Ele nu se contemplă cât se descifrează. Într-o lume fără arhive scrise, toate ustensilele servesc drept suporturi pentru memorie, de la tigvă până la încălțările de lemn ale păstorului de capre. Intenția estetică nu se detașează aici de intenția magică și ideologică. Copiii învață să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reale încât să putem separa era idolilor în perioade distincte arhaică, clasică, creștină -, dar nu destul, credem, pentru a rupe acolada generală. Între mitul lui Isis, despre care ne vorbește Apuleius "spre a mă bucura de nespusa plăcere de a contempla statuia zeiței"*, în care o vede pe zeița însăși (Măgarul de aur, cartea a XI-a, cap. 24.) și Tereza de Ávila în extaz în fața statuii lui Christos flagelat de la Carmelul Întrupării, nu există o ruptură majoră în psihologia privirii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
plenitudinea și concretețea ei, adusă ca atare până la noi în învelișul ei sonor crud. Odată cu videosfera, întrevedem sfârșitul "societății spectacolului". Dacă există o catastrofă, aceasta este. Eram în fața imaginii, acum suntem în vizual. Forma-flux nu mai este o formă de contemplat, ci un parazit: zgomotul ochilor. Întreg paradoxul celei de-a treia vârste rezidă în faptul că acordă supremație auzului și face din privire un mod de ascultare. Înainte, termenul de "peisaj" era rezervat ochiului, iar cel de "mediu" sunetului. Or
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și insula. Două densități ale privirii. Televiziunea și cinematografia se disting ca starea vizibilă și actul de a vedea; ca "a avea în vedere" și "a trece în revistă"; ca verbul grecesc horaô, a vedea, a percepe, și theaomai, a contempla, a considera (de unde vin "teatru" și "teoremă"). Așa cum fotografia a eliberat pictura de îndatorirea asemănării, televiziunea a eliberat cinematografia de îndatoririle ei documentare să spunem de "subiectele de societate" și de cotidianul social. Banalizând imaginea, mediul cel mai ușor își
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lume în care arta nu mai e mare lucru, "totul la vedere" marchează deopotrivă declinul privirii și triumful ei. S-ar zice că imaginile frumoase înmulțesc nevăzătorii. Ca turiști, cu cât mitraliem mai mult peisajele și monumentele, cu atât le contemplăm mai puțin. Prădătorului de imagini nu prea-i pasă de prăzile lui. Nu mai vede decât ca să învingă și să cânte "veni, vidi, vici". Mecanism cunoscut: cu cât vehiculele merg mai repede, cu atât corpurile se mișcă mai puțin. Așa cum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care poate fi rostit/ nu este eternul Dao, / numele care poate fi numit / nu este eternul nume: / fără nume, / este obârșia Cerului și pământului, / nume având, / este mama celor zece mii de lucruri. / Astfel, / întru totul lipsit de dorință, / îi poți contempla ascunzișurile, / iar întru totulaflat în dorință, / îi poți contempla înfățișările. / Acestea două laolaltă apar, / însă diferit sunt numite: / împreună se cheamă misteriosul. / Mai misterioasă decât misteriosul - / poarta către toate ascunzișurile.“ Trecând în registrul filozofic, un exemplu grăitor îl constituie aporiile
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
care poate fi numit / nu este eternul nume: / fără nume, / este obârșia Cerului și pământului, / nume având, / este mama celor zece mii de lucruri. / Astfel, / întru totul lipsit de dorință, / îi poți contempla ascunzișurile, / iar întru totulaflat în dorință, / îi poți contempla înfățișările. / Acestea două laolaltă apar, / însă diferit sunt numite: / împreună se cheamă misteriosul. / Mai misterioasă decât misteriosul - / poarta către toate ascunzișurile.“ Trecând în registrul filozofic, un exemplu grăitor îl constituie aporiile cu privire la Unu și multiplu din dialogul platonic Parmenide. Iată
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
le vedem cu ochii, ci numai cu mintea. Cuvântul lui Dumnezeu a spus: Eu sunt adevărul (In. 14, 6); deci Cuvântul lui Dumnezeu trebuie privit cu mintea. Pe cine numești adevărați filosofi? Pe aceia, spun eu, cărora le place să contemple adevărul! (Platon, Statul, V, 475 E)”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a V-a, cap. III, 16.1.-16.2., în PSB, vol. 5, p. 319-320) Atunci avem credință, când nu ne mărginim numai la ochii trupului, ci vedem cu ochii
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia XXXIII, 1, p. 155-156) „Credința ne face filosofi și arată că suntem cu adevărat creștini; ea ne descoperă micimea naturii omenești, și aruncând toate gândurile zadarnice, ea se ridică la lucrurile cerului și le contemplă, sau mai sigur, ceea ce nu poate înțelege înțelepciunea omenească, ea o înțelege și o pune în practică în mod ușor. Să ne atașăm ei deci, acestei credințe, și să nu ne punem mântuirea noastră în gândiri”. (Sf. Ioan Gură de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
strălucește deasupra noastră (ἐπιλάμπω) și iluminează (περιαυγάζω) ochii sufletului. Această lumină a adevărului împărtășește cunoașterea unui tip discursiv care se referă la misterul Fecioarei și care ne spune că aceea ce au ajuns simțurile să înțeleagă (καταλαμβάνω) și ceea ce mintea contemplă (διάνοια) nu reprezintă nimic comparativ cu natura divină<footnote Cardinalul Jean Daniélou face o interesantă observație, precizând că Sfântul Grigorie pare să fie primul care realizează o conexiune între rugul aprins și Sfânta Fecioară Maria; a se vedea De Vita
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
ne-a devenit nouă cunoscut, rămâne incomprehensibil în esența Sa. Cunoașterea lui Dumnezeu nu este consecința revelației esenței Sale, ci, mai degrabă, participarea la energia Sa”. Tocmai aceasta înseamnă și vederea lui Dumnezeu din spate (Exod 33, 23), adică a contempla energiile Sale, niciodată ființa Sa, căci orice vedere sau cunoaștere a lui Dumnezeu ar sătura dorința celui ce-L caută. Atunci Dumnezeu n-ar mai fi transcendent creaturii și progresul în cunoaștere și desăvârșire s-ar sfârși. Moise pătrunde în
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
scăzută decât acelea care pot să fie dobândite la compararea luminii aceleiași culori. Diferențele foarte mici ale nuanțelor duce la dificultăți de exactitate a măsurătorilor. Pentru a evita nesiguranța și indecizia cercetătorului trebuie nuanțe de foarte mare deviere. Când se contemplă o culoare ca o sumă de anumite culori cu altă însumantă din alte culori, atunci se poate vedea că suma este mai luminoasă decât fiecare în parte. Mărturisește că el nu a ajuns niciodată la o mare nesiguranță în aceste
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Huh) și cel al cunoașterii cosmice (Sia). Faraonii Egiptului, înțelepți, au cooperat spiritual și profitabil cu acești zei concentrând și ilustrând povestea creatoare a lumii într-o epocă, rămasă vie în istorie. Schimbând fața solului și a așezărilor, egiptenii au contemplat și cerul și veșnicia. Efemerul, accidentalul n-a constituit o preocupare expresă pentru egipteni. Natura imuabilă în esența ei i-a îndârjit timp de optzeci de secole să se opună mișcării universale, prin nemurire, prin supraviețuire. Prin apariția morții, egipteanul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mai sunt controlate, redevin sursă de neplăcere, ca în viață. De aceea autorii tragici au situat aproape totdeauna acțiunea pieselor lor într-un trecut îndepărtat, împrumutându-și subiectele din istorie sau din mitologie. Îndepărtarea în timp îi permite spectatorului să contemple drama, păstrând o oarecare seninătate în ciuda emoției. Chiar de la începuturi a apărut ca fiind delicat, chiar periculos, să fie reprezentate pe o scenă de teatru evenimente contemporane. Dovada este pedeapsa dată lui Frinicos, predecesorul lui Eschil, pentru că a reprezentat Cucerirea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să aplice pene de diverse culori pe membre luate din toate părțile, a căror asamblare s-ar termina printr-un hidos pește negru în timp ce în partea de sus ar fi o femeie frumoasă, ați putea voi, prieteni, invitați fiind să contemplați opera, să nu râdeți? Credeți-mă, Pisoni, tabloul acesta v-ar oferi portretul fidel al unei cărți în care, asemenea visurilor unui bolnav, nu vor fi retrasate decât imagini inconsistente, făcând un corp ale cărui picioare și cap nu vor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]