62,644 matches
-
cu Isus Cristos. Ei consideră că lumea se află sub dominația îngerilor, care de altfel au și creat-o. Tot îngerii au dat naștere cuplului primordial (doi oameni din care descind Cain și Abel), sursă de neînțelegeri și de certuri continue. Dincolo de îngerii certăreți se află Mama (Meter), numită și Principiul feminin (Theleia), purtând în sânul ei sămânța dumnezeiască. După moartea lui Abel, ea îl zămislește, prin dorința ei (enthymetheisa), pe Seth, „depunând în el sămânța și scânteia de sus”. Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Încă nu-mi venea să cred că era adevărat ce văzusem, își începu tânărul povestea. Era frig, aprinseserăm un foc, ne strânseserăm în jurul lui și fiecare vorbeam de-ale noastre, să treacă noaptea, să se facă mai repede ziuă." Tânărul continuă: Cum tocmai plouase, așa, repede, pe neașteptate (doar era vară) și se adunase oleacă de apă pe drum, iar noi ne jucam în lutul roșcat, închipuind fiecare ba case, ba castele, ba oameni, ba animale, ne-am luat la harță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
stingherit activitatea. Apoi... Apoi, nu aveam cu cine să schimb o vorbă. ― Te Înțeleg. Trăiești momente pline de tensiune, determinată de două forțe contrarii: una este cea a fericirii, iar a doua este total opusă... Rezultanta? O stare de neliniște continuă, cu multe Întrebări, care nu Întotdeauna au un răspuns la Îndemână... Hai să intrăm În cabinet. Spunând acestea, profesorul a deschis ușa. ― Poftește. După ce s-au așezat, profesorul a privit la Gruia și, cu zâmbet de bunic, l-a Îndemnat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
între două pretinse surori ? Cum poate să știe dacă a avut într-adevăr o soră cu numele de Minodora ?" Răspunsurile, ușor batjocoritoare, vin aproape instantaneu : Dacă îți fac favoarea să te reîntorc pe pământ și să te bucuri de prezența continuă a lui Victor, nu ai decât să cauți răspunsuri la aceste enigme. Urme, au rămas destule... Acum nu ai decât să pleci, să te întorci la suferințele și la neliniștile tale, să cauți urme și să găsești răspunsuri la întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
M-au plictisit." Cu mult tact, Margo a oferit copiilor contrariați încă o prăjitură, după care i-a condus prevenitoare spre casele lor. A urmat căderea. În noaptea care a urmat termometrul a urcat la peste 40 de grade. Aiurare continuă de vorbe fără șir.... Comprese, injecții... Mai grav ca orice, spasme care îi schimonoseau din nou fața și convulsii care îi înțepeneau trupul. Dimineața, din nou alergături la examene, analize, consultări la confrați reputați... Profesorul Maxim a folosit pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spunându-și : Este adevărat, nu sunt fantasme !" În întâmpinarea lor iese un bărbat care le luminează calea cu o lanternă : Intrați la căldură !", îi îndeamnă aceasta, cu o rostire cu accent ciudat. În tinda casei, grupul se oprește și bărbatul continuă : "Eu mi-s Petrică, nepotu lui Tanasie. Mi-o trimis el de știre ce-om ave di facut. Apu..., v-oi ruga sî intraț în casă până eo m-oi răpezî cu dânsu până la pichetu rusăsc. I-om adormi noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a fi cât mai telegrafică. Timpul presează. E joi și mai sunt doar trei zile până trebuie să vină Atanasie. Mai avem timp, nu te grăbi și oprește-te când obosești. Da, trei zile, mai bine zis aproape patru. Deci continui. Celula "matriarhală" se compunea din femei vrednice și inventive. În trei săptămâni, până au căzut primele ploi în vâlceaua pe care o botezasem "Brodoc", după numele satului în care locuise familia Cozmei, adăpostul nostru, cu acoperiș din crengi și stuf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Nicidecum!.. Când era mânzoc de trei săptămâni, un armăsar i-a rupt coada și a mâncat-o, iar dacă rămânea cu ea, i-o mâncai dumneata acum, cu tot ce s-ar mai fi găsit prin vecinătate. Iritat de stinghereala continuă pricinuită de acești curioși, stăpânul calului a lipit pe poarta de la intrarea în bătătură un anunț cu litere de-o șchioapă: Percepem taxe separate pentru ghidaj, deranj și ovăz! Numai așa a reușit să se descotorosească de vizitatorii nepoftiți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din trandafiri. Ceremonia luă sfârșit și noi ne iubirăm. Nu fă nimic ce îți va lua puritatea. Căci e singurul lucru ce nu se mai întoarce. Fă totul pentru a face ce ești tu! Mai târziu se lăsă seara. Luminile continui trăgeau după ele tuneluri subțiri de pietricele sclipitoare. Jucau artificii în cercuri și transformau pământul într-o horă de culori pastelate. Era noapte și imaginile se întrerupea, uși se succedau ca într-o discotecă. Pe negru umblau culori în ritmuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce îți face trupul să suspine, ci acea avalanșă de lavă de ghiolbani? Respect. Se încălță și merse pe linoleumul rece, purtând încă geaca gri, lungă. Trebuia să mănânce ceva, dar nu-i era foame. Sau îi era o foame continuă, o foame ce o rodea la stomac. Își încălzi apa pentru un ceai și privi pata de pe vopseaua cauciucată galbenă, ce acoperea trei sferturi din peretele bleu de deasupra aragazului. O șterse. Apa fierbinte nu avea nici un gust. De la balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trăiește în frică. Pe marginea geamului simțeam venind particule intime, foarte fine de aer. Pădurea acoperea cerul până în dreptul geamului, și cerul era întunecat. Se mai vedea din tren numai acea linie fină ce le separa, și aceasta era când continuă, când atât de zdrențuit decupată încât, din pricina trepidațiilor nu se vedea prin câteva locuri nimic. Copacii luau forme cunoscute ( mintea lucrează mereu cu amintiri, cu ceea ce am învățat). Mi s-a părut și apoi mi-ar fi plăcut să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iubirea? Merg. Merg aiurea Constant. Ce e constant? Iubirea. Găsit-am iubirea? Aiurea. Merg aiurea. Luna. Luna lucește cu farmec. Luceafăr. Luceafăru-i departe. Totu-i departe, totul e singur. De la distanță; ce-i înăuntru? Furnica. Ea cară ,furnica Continui. Șiruri continui. Cât e singur e bine, stabil. Când interacționează, ce nu se schimbă? Lateral. Pământ lateral. În Iași am petrecut momente de neuitat. Pe Bulevardul Independenței, pornind din Târgul Cucului sunt magazine luminate noaptea ca stelele de pe cer, și mașinile dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s-au dus? Nu ne spuse nimeni să plecăm în sus, ci noi singuri decisem să o facem. Și unde credeți că furăm? Piticile și curatele stele puncte erau și când ieșirăm la ele. Stăteau calme și liniștite într-o continuă stare privilegiată, căci ele stelele cerului erau, cusute cu platină fir erau și puse pe întunecata pânză nocturnă pentru înveselirea noastră, pentru a ne ține nouă de urât. Ce făceau ele toată ziua? Întreaga zi, cât ținea ziua invizibile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se întâmplă e drept, a fi știind hinduismul ce spune, și, dacă yoga dă rezultate, atunci poate și părerea lor asupra vieții e corectă, și atunci, totul se rezolvă. Ce mi s-a întâmplat? Viața e un proces, o fugă continuă; dacă ne-am opri, am avea în față neantul. De aceea nu vreau, nu pot să mă opresc. Nu știu dacă se merită, dar trebuie să mă țin de tren și să fug, căci dacă-mi dau drumul, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prin 1994. Pe viu înțelegi ce e de înțeles pe unde ești. Prin prismă realității e gol, trist și mare. Fantezist, se văd luminile bombardamentelor în noapte, flăcări și exploziile rotunde. Orori: oamenii se omoară între ei. Lumea e în continuă schimbare. Trebuie înțelese punctele de vedere, urmărite evenimentele logic, pentru a nu pierde din vedere realitatea. În trecut, (moștenit pe cale genetica și astăzi) oamenii prețuiau puterea, vitejia, chiar și hoția datorită calităților presupuse, deoarece erau condiții esențiale pentru supraviețuire, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-ne după ce, mult mai târziu, delirasem de plăcere. Ce urmă fură zorii ca o trezire lentă, și noi ne ignoram iubindu-ne, fără a fi atenți, și odihnindu-ne. El făcu, după mai multă lenevire pe canapea, cafea, și lenevia continuă. Mă hotărâi apoi să mă îmbrac, iar el mă privi plăcut, încât nu simțeam cum se apropia sfârșitul. Când însă m-am îndreptat singură spre ușă, încredințată că de fapt fug, el veni purtând un tricou și blugi. Mă conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s-a aruncat un văl negru pe ochi, sau, dimpotrivă, dacă acela a fost momentul când i-a fost tras de pe ei. Oricum ar fi, însă, concepțiile mistice nu își găsesc locul în creația mea, căci eu stau 1 Frământare continuă a sufletului (în limba latină). 42 Rareș Tiron în slujba cititorului cu unica menire de a dezvălui doar adevăruri de viață, așa cum sunt ele. Or, tocmai de aceea, propun să aruncăm o privire mai atentă asupra surprinzătoarei și neașteptatei schimbări
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-l în îndelungi stări de delir și de visare bolnavă. 1 Cuvinte atribuite lui Iulian Apostatul. 50 Rareș Tiron Tocmai din aceste motive, într-o seară, cu niciun chip el nu putea să se calmeze și să adoarmă, iar pulsația continuă a neliniștii sale nervoase îl determină să delibereze din nou, în forul său interior, astfel: „Trupul meu refuză somnul, mă lasă, fără încetare, să mă chinui, iar mintea mea refuză adesea judecata. De ce, oare, toate acestea mie? Nu am făcut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deși știu că, în realitate, nu-i așa. Acum, chiar dacă cochetez voit cu toate femeile, nu mă pot îndrăgosti de niciuna. Mă simt impermeabil pentru dragoste și, totodată, sunt trist și nu știu de ce, căci găsesc în mine o tristețe continuă și rebelă, care nu-mi dă deloc pace și căreia nu-i pot atribui - foarte interesant lucru! - nicio explicație clară. Până ce aceasta nu va înceta de tot, sau până ce nu va fi înlăturată cumva, nu pot, dar, mai ales, nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
numai ultima, clădirea seara. Iar această nobilă abnegație a sa și o cultivase în timp și cu răbdare, nu atât dintr-o dragoste neînchipuit de generoasă pentru bunul mers al slujbei sale, cât, mai degrabă, pentru dorința ei vie și continuă de a servi mereu drept model pentru ceilalți angajați de la Poștă, colegii săi. Din asta, se poate observa limpede ce respect de sine puternic avea, iar lucrul acesta nu poate fi decât de apreciat de către oricine, oricând. Totuși, a nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
viață lungă și așa este un lucru supărător și foarte neplăcut. Am auzit eu pe cineva odată, care afirma răspicat, cu destul de multă siguranță-n glas, încât să fie convingător, că viața, după șaptezeci de ani, este numai un chin continuu. Iar unele lucruri chiar nu-i nevoie să le trăiești neapărat pe viu, ca să te lămurești cât de adevărate sunt. Așa încât, într adevăr, socotesc că acel cineva avea deplină dreptate. De altfel, eu m-am hotărât oricum, încă de mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în Extremul-Orient, ca pretutindeni în lume, destui știu să facă sex, însă doar câțiva știu să facă dragoste. Tradițional, femeia japoneză este mult mai gracilă decât cea europeană: oasele sunt mai mici și mai delicate, formele sunt de adolescentă în continuă formare, nu de tânără voluptuoasă. Toate aceste caracteristici fizice au impus, treptat, un ideal erotic feminin total opus celui european (în care a dominat, până la apariția complexului "Lolita", imaginea femeii fatale planturoase). Niponii însă au fost și sunt în continuare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Trupul Magnoliei era cuprins de febră nici un simț nu-i funcționa. Dacă pe adonisul bărbat frumusețea Magnoliei l-a transformat în statuie, pe ea întâmplarea a șocat-o, nu putea vorbi, nu putea zâmbi, nu-și simțea trupul, de aceea continuu la Tatăl se ruga. Era surprinsă că prepelița a știut și nu i-a spus, de aceea era necăjită și mima în glasu-i sugrumat și cruce și-a lăsat. Pe de altă parte bărbatul, se uita la cer, pe care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
concursul de salt și înot al peștilor din apele calde și liniștite ale iazurilor, ale minunatei insecte, regele fără hrană, dar plin de har, greierul. Participam privind fericit, la salturile cocostârcilor mari maeștri care înfrumusețau bălțile și câmpiile verzi. În continuă comunicare cu Înaltul cerului era pasărea măiastră Ciocârlia, căreia îi închin poeziile „Te las”, „Pe câmpie” și „Mă-nchin”. Ca viața nopții să-mi coloreze sângele care încă din preadolescență îmi fierbea de dor de ducă și curiozitate, într-o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fundamental poate fi menținut coerent până la sfârșit, în ciuda dificultăților și obstacolelor. Poate continua să existe în ciuda tuturor vicleniilor și dezamăgirilor, poate fi păstrat rămânând constant fideli deciziei luate. O încredere originară ce se transformă într-o speranță solidă împotriva unei continue amenințări a umbrelor frustrării și disperării. Astfel se exercită virtutea perseverenței, rezistenței, coerenței, tenacității. Încrederea în viață și credința religioasă Încrederea în viață poate fi numită deja credință? Răspunsul meu este că se poate, dar nu ar trebui. Au fost
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]