5,650 matches
-
de recunoscut, nu aceeași este situația În alte cazuri, Începând cu definirea a Însăși spațiului numit Europa. Munții Urali, ce despart Europa de Asia, sunt socotiți a fi frontiera de răsărit a continentului, dar prezența lor nu este un argument convingător, mai ales dacă luăm În considerare și elementele pe care ni le pune la dispoziție viața socială, așa cum ne-a fost ea făcută cunoscută de către istorie și sociologie. Este deci o definire ce are În parte un caracter arbitrar, spațiul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Rusu), în care, axându-se pe criteriul tematic, întreprinde o meticuloasă și pertinentă analiză a unor pelicule românești și străine. Măsurat în aprecieri, limpede și precis în formulări, analistul, care nu se laudă cu înclinația spre teoretizare, e mai întotdeauna convingător, fără să recurgă la artificii stilistice sau la speculații care iau ochii. SCRIERI: Balansoar pentru maimuțe, București, 1972; Statui de celuloid, Iași, 1972; Procesul manechinelor, Iași, 1974; Filmul. Vocație și rutină, Iași, 1974; Plus sau minus infinitul, Iași, 1978; Martor
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
loveau folia de aur, iar altele, chiar respinse. Rutherford simțea că este la mijloc ceva foarte important, a repetat experimentul de multe ori, numărând cu grijă particulele împrăștiate în fiecare direcție. Apoi printr-o demonstrație matematică dificilă, dar pe deplin convingătoare, el a arătat că există o singură explicație a rezultatelor experimentale, un atom de aur constă aproape în întregime dintr-un spațiu gol, aproximativ întrega lui masă fiind concentrată într-un minuscul „nucleu” central. Descoperirea nucleului atomic de către Rutherford este
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
șnapsuri dau asalt / Nu era altul la măsea să tragă...”). În esență, lirica lui P. se afiliază mai degrabă intimismului livresc decât rebeliunii goliarde sau villonești, iar aceasta din urmă, când se manifestă, este învestită cu o tentă cărturărească. Mai convingătoare decât gesticulațiile potatorice sunt fără îndoială - deși par „desuete” - câteva pasteluri meditativ-nostalgice sau câteva schițe bucolice ori sentimental-peisagiste, precum Reverie. Discursive, explicite, cu sintaxă corectă, clară și rafinat elaborată, poemele nu reprezintă o „rebeliune” ori un act de frondă în
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
în conștiința individuală și în psihologia colectivă, eroismul anonim al populației civile. Tot un amplu roman de război, bine construit, este Evadare în timp, care aduce în centrul acțiunii Războiul pentru Independență. Din nou evenimentele determină un stil obiectiv, sobru, convingător în observațiile de detaliu. Ca și în romanul precedent, firescul vieții obișnuite are tendința de a împinge existențele mai departe, dar de data aceasta nu este accentuată adaptabilitatea umană, ci tocmai transformarea vieții sub presiunea unui eveniment crucial. O. creează
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
nouă”, fiind - opinează D. Micu - „acela care a ținut să-și racordeze cât mai exact inspirația directivelor ideologice ale revistei”, P. a dat o poezie „de concepție”, marcată de retorism, discursivitate, exces de abstracțiuni și intelectualizare, așadar lipsită de lirism convingător, într-un „travesti” simbolist, cum remarca E. Lovinescu: „Travestiul simbolist constă, în afară de un verslibrism frenetic, într-un oarecare exotism de expresie”. Atributele de modernitate constau totuși în recursul la versul liber și în abordarea unei zone tematice noi. Astfel, într-
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
și extaz, prăbușire și înălțare morală, impunându-și cu forța personalitatea. Fără limită (1936), roman cu accente freudiene, urmărește frământările sufletului modern într-o lume care și-a pierdut credința, autorul trasând cu precizie, chiar dacă fără a descoperi întotdeauna motivații convingătoare, istoricul disoluției unei căsnicii. Sectorul cel mai rezistent al scrierilor lui P. îl reprezintă însă nuvelistica, grupată în volumele Generalul Frangulea, Sufletul lui Faust (1928), Vecinul (1938), De dincolo de râu (1938), Manechinul lui Igor și alte povestiri de iubire (1943
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
e vizibilă: libertatea de asociere din ce în ce mai mare se îmbină cu o viață de grup tot mai săracă, cu o izolare socială tot mai accentuată și o incapacitate de angajare morală mereu mai redusă. Toate datele statistico-empirice actuale ilustrează în mod convingător că nivelul criminalității și dezordinii sociale a crescut, că familia și relațiile de rudenie nu mai sunt surse ale coeziunii sociale și că nivelurile încrederii interpersonale și în instituțiile tradiționale au scăzut până la niveluri alarmante. Altfel spus, stocul de capital
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
inegale înrăutățesc structura oportunităților, atunci avem un argument puternic în favoarea inversării fluxului actual al inegalității. Dacă relația cauzală ia o direcție opusă, astfel că o moștenire socială puternică produce distribuții inegale, argumentul care favorizează combaterea oportunităților inegale este într-adevăr convingător, întrucât aceasta implică faptul că distribuțiile sunt rezultatul injustiției. Cel mai probabil, ne confruntăm cu o situație de tipul oul sau găina, în care este inutilă izolarea unei singure forțe orientative. Dacă este așa, atunci remediul evident va consta în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și probleme încă precar cercetate, referitoare la cultura și literatura română veche în interferența ei cu cultura altor popoare europene, înlesnind, pe de altă parte, înțelegerea spiritualității române moderne: izvoarele, alcătuirea și finalitatea ei. Considerând scolastică și lipsită de argumente convingătoare împărțirea literaturii române în veche și modernă, M. demonstrează, în spiritul cercetărilor contemporane, ca în volumul Între Orient și Occident. Studii de cultură și literatură română în secolele al XV-lea-al XVII-lea (1999), că fenomenul de creație culturală
MIHAILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
hermeneutică și comparatistă. Hermeneutica lui Mircea Eliade este o carte de reacție și un gest provocator, care repune în circuitul cultural al normalității o personalitate intelectuală exemplară, făcând breșă în tăcerea instituită de comunism în jurul savantului. M. articulează într-un convingător studiu de caz datele intelectuale eteroclite ale unui personaj proteic și controversat. Ceea ce îl interesează pe critic sunt tehnicile de investigație brevetate de el, desemnate prin sintagma generică „hermeneutică militantă”. El publică, de asemenea, în Franța o carte simptomatică, Étiemble
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
adevărat impresionantă: Opere, VI-XVIII (1975-1996). A scris și o documentată monografie Victor Eftimiu (1999), în care a găsit tonul potrivit pentru caracterizarea unei producții bogate și inegale. Fiind convins, ca și Victor Eftimiu însuși, că scriitorul se exprimă mai convingător în teatru, exegetul examinează cele peste cincizeci de piese ale acestuia și le reține doar pe cele care l-au impus cu adevărat ca autor dramatic (Înșir-te mărgărite, Cocoșul negru și Meșterul Manole) și prin care el a înnoit
MOHANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288206_a_289535]
-
sau handicapuri culturale pe care un elementar studiu de psihologie a maselor le poate explica. Altele sunt necazurile. Smintelile, persistente cum sunt, vin chiar de la forurile conducătoare ale Bisericii. Nici cea mai patetică apologie a ortodoxiei și nici cel mai convingător eseu teologic despre „Ființa eclezială” nu le poate ignora dacă vor să rămână întru adevăr. A evoca sublimul contemplației filocalice fără să șoptești o vorbă despre ruina concretului prin fața căruia defilăm zilnic mi se pare nedrept. Este imoral să lauzi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ortodoxiei Părinților, ar fi fost nevoie de implicarea deschisă și părintească a ierarhilor în activitățile germinale ale ASCOR-ului. Cu rare și meritorii excepții, inspirația și prezența mult sperată s-a lăsat așteptată. ASCOR ar fi putut pleda mult mai convingător pentru autentica reabilitare a iconografiei bisericești, dar mai ales a muzicii bizantine. Aceste tradiții vechi ale Bisericii Răsăritene rămân încă necunoscute, când nu sunt disprețuite, în multe din parohiile ortodoxe ale marilor orașe. Transilvania este un caz special de inaderență
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dată fiind rata demografică a familiilor țigănești, în cincizeci de ani ei ar putea deveni prima minoritate, cel puțin în anumite zone (Transilvania, de pildă). Chiar dacă s-au declarat ortodocși, pentru țigani această etichetă este, așa cum vom vedea, mai puțin convingătoare decât pentru români. Apropieri stilisticetc " Apropieri stilistice" Din motive care țin de istoria lor culturală și rasială, țiganii sunt astăzi minoritatea cea mai vizibilă pentru românul de rând. Rămânând mult timp neasimilați de masa largă a românilor, prezența țiganilor în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1. Temeritatea autorului trebuie așadar salutată. Totuși, acolo unde argumentul câștigă în extensie, el pierde din precizie. Acolo unde dobândește complexitate, gândul altoiește prolixitatea. De ce? Pentru că „lumea modernă” este un subiect chiar enorm, iar abordarea lui poate fi sistematică și convingătoare doar dintr-o poziție explicit asumată din punct de vedere teologico-politic. H.-R. Patapievici pare să ezite în fața acestei chemări la transparență, ceea ce explică incompletitudinea unora dintre argumentele sale. Volumul se lasă citit ca un pământ lagunar străbătut de ape
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care acest lucru este posibil (de exemplu, pentru experimente de tip continuu, în general, evaluarea concentrării și diversității prin complementaritate nu este posibilă!) și prezintă interes în analiza evoluției acestora. O problemă importantă (pentru că întotdeauna orice studiu este mult mai convingător atunci când dispune și de anumite probe cantitative), dar destul de delicată (problemă permanent deschisă, întrucât nu se pot măsura și cuantifica întotdeauna toate dorințele cercetătorilor, oricare ar fi și oricât ar fi ele de importante în studiul diversității, dar mai ales
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
Fundația Vier Pfoten, din câte am putut observa, devotamentul activiștilor se poate greu imagina fără generozitatea donatorilor. Nici experiența Administrației Constantinescu, reluată în forme diferite de Administrația Băsescu, de a atrage „oengiștii” în instituțiile statului, nu a fost cu totul convingătoare, poate fiindcă uneori expertiza consilierilor le pare încă de prisos președinților noștri. Politicienii, mai bine spus puținii politicieni capabili de gândire și expresie, au trebuit și ei să participe la discuțiile publice de orientare cultural-ideologică, măcar în măsura în care erau obligați de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
centrat pe proiectul liberal al unui regim universal, a eșuat: John Locke și Kant, iar în zilele noastre Hayek, Robert Nozick, John Rawls și alți „liberali academici” (formula e peiorativă) trebuie abandonați, dimpreună cu eroarea lor teoretică fundamentală (atât de convingător criticată de Oakeshott): încercarea de a edifica un regim ideal pe baza unor premise apriorice. Opoziția dintre aceste două curente se poate analiza pe mai multe planuri: pe plan metafizic, se înfruntă monismul cu pluralismul, idealismul cu materialismul; pe plan
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Mircea Eliade : ficțiune și istorietc "3. „Radu Grielescu” și Mircea Eliade \: ficțiune și istorie" Dincolo de intriga subțire (în care orice nu se leagă direct de „Abe” are parte de un tratament schematic până la verdictul ideologic) și de valoarea literară puțin convingătoare (pe care nici nu o discut serios, pentru a mă putea concentra pe lectura cultural-ideologică), cititorul român care îl ignoră pe Allan Bloom poate fi interesat de acest roman à clef în măsura în care se interesează de fundal (societatea americană, prezentată aproape
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lui Bellow este colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie. În opinia mea, e destul de rău că Eliade a avut rătăciri legionare juvenile, e poate și mai rău că nu s-a despărțit de ele convingător nici măcar la senectute. Dar Eliade nu trebuie incriminat și pentru ceea ce nu a făcut, iar ceea ce a făcut - și scris - trebuie minuțios reconstituit și explicat, nu judecat în lumina anacronică a timpului prezent. Nici măcar eroii neprihăniți ai trecutului nu rezistă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de la reacționarismul aristocratic al lui Joseph de Maistre la conservatorismul lui Burke, de la viziunea istoriozofică a astăzi uitatului Buckle, la organicismul lui Spencer, anumite aspecte din Comte, darwinismul social etc.). Ideea de Sittlichkeit în idealismul german, precum și (după cum a argumentat convingător Friedrich Jaeger în cartea amintită) re-situarea socială și istorică a individualității descătușate pe care a propus-o în aceeași cultură istorismul (Historismus), reprezintă, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, tentative ceva mai apropiate de soluția liberală - sau, oricum, nu i
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
comunitar la polul opus individului autonom (și, potrivit comunitariștilor, atomizat) predicat de liberali. Nu este prima teorie despre construcția socială a subiectului, ci doar una dintre cele care, în ultimele decenii, de la New Historicism (Stephen Greenblatt, în legătură cu Shakespeare, a vorbit convingător despre „negociere” socială în procesul constituirii eului modern) la feminisme și toate celelalte poststructuralisme, au relansat acest - în fond - truism al reflecției sociale. Ceea ce e inedit, la Taylor și la autorii afini cu el, este redescoperita insistență asupra comunității, formulată
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în răspăr cu tot ce era conservator și mediocru, în spiritul primei generații de la Annales, precum și în spiritul unei mari libertăți intelectuale egalate doar de o permanentă deschidere spre nou, a făcut din Natalie Zemon Davis un critic eminent și convingător al postmodernismului istoriografic în ceea ce are el pernicios, superficial, constrângător. Ar trebui ca și cititorii români să mediteze asupra unor Hayden White și Natalie Zemon Davis, pentru a înțelege că realitățile cultural-ideologice ale lumii de azi sunt extrem de complexe, ireductibile
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în ambele registre. Chiar dacă unii dintre discipolii începuturilor, spre deosebire de Aron însuși, au sucombat temporar „iluziei” comuniste în tinerețe - Franșois Furet, Alain Besanșon, Claude Lefort -, opoziția liberalilor neotocquevillieni (sau aronieni) față de comunism a fost, timp de mai multe decenii, cea mai convingătoare respingere a tentației iliberale în Occident. Relativa lipsă de impact a gândirii liberale asupra mediului politic din Occident este un fapt: partidele liberale sunt mici, cele mai puternice obținând în jur de 10% din votul popular, de regulă grație unor
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]