2,897 matches
-
funcționează în regimul opus: "Dragomir este foarte lung, cârn, cu ochi rotunzi și foarte mobili, având gâtul subțire de culoarea cafelei cu lapte și fasonat ca la strung, și purtând două smocuri fine de păr, lustruite și negre ca pana corbului, care-i atârnă ca un decimetru pe ceafa-i rotunjită și, lăsând să se scurgă din ele la vârfuri câte două picături limpezi de untdelemn franțuzesc". Omul, ca un sunet... Asumându-și rolul celui ce re-creează, din aluziile sonore ale
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a alege și prin puterea individului de a-și asuma responsabilitatea asupra deciziilor sale. Fortăreața Bastiani este izolată într-un peisaj muntos straniu, învăluit mereu de negură sau de razele reci ale lunii, peisaj propice fantasticului, în care stoluri de corbi se pierd „înspre abisul ca o pâlnie al văii” (p. 18). Lipsa de determinare spațio temporală a acțiunii situează de la început romanul într-o zonă a abstractului, specifică formulelor parabolice, dar și textelor fantastice. Fortăreața devine, pe măsură ce drumul pare mai
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
biet vierme, un călugăraș tâmp și păcătos. Șarpele în vechime era un simbol al fecundității. Istoria, Dumnezeu n-a făcut-o să înceapă cu Cristos, ci mult mai înainte, când lumea nu era stăpânită de asupritori și canalii, șoimi și corbi, șacali și vulpi. Pe-atunci oamenii trăiau unul lângă celălalt, împărțind mâncarea și bucuriile, zorii și asfințiturile. S-ar putea să fii nebun, eretic ești cu siguranță. Continui să sfidezi puterea lui Dumnezeu și pe reprezentanții săi cu nerușinarea și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în tot felul de scenarii, inițial realiste, dar care se dezvăluie, brusc ori treptat, ca funambulești. Tema spectacolului absurd, existențial și livresc, apare chiar din prima proză, intitulată Într-o seară: „eul” primește vizita unor personaje deopotrivă reale și livrești: corbul lui E. A. Poe și un Ulise necanonic, un antierou, cum de fapt antieroi sunt mai toate personajele lui P. Tema individului și a identității, fundamentală pentru autor, e inaugurată în cea de-a treia proză, Estivală, al cărei personaj, acel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
reprezintă, de regulă, ambiția necontrolată sau neprevederea.) Cine fuge după doi iepuri nu prinde nici unul. Cine se apucă de două sau mai multe lucruri deodată nu-l face pe nici unul ca lumea: „Cine umblă pe toate drumurile nu ajunge nicăieri”.) Corb la corb nu-și scoate ochii. (Cei ce se aseamănă În privința caracterului nu numai că nu-și fac rău unul altuia, dar se și ocrotesc reciproc.) „Există oameni pe care nu Îndrăznești să-i ataci, fiindcă ei se ascund În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
regulă, ambiția necontrolată sau neprevederea.) Cine fuge după doi iepuri nu prinde nici unul. Cine se apucă de două sau mai multe lucruri deodată nu-l face pe nici unul ca lumea: „Cine umblă pe toate drumurile nu ajunge nicăieri”.) Corb la corb nu-și scoate ochii. (Cei ce se aseamănă În privința caracterului nu numai că nu-și fac rău unul altuia, dar se și ocrotesc reciproc.) „Există oameni pe care nu Îndrăznești să-i ataci, fiindcă ei se ascund În murdăria lor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de fapt, o deschidere către sine: "Ca și cum însăși lumina/ Ar fi doar o plantă ce crește/ Și stelele ar avea rădăcini/ Raze subțiri care sug,/ Simt cum din mine își trag/ Inexplicabila hrană/ Toți aștrii, urmând bisturiul/ Ca stolul de corbi după plug./ Mi-e frică de-atâta lumină,/ De prea multe flori îmi e frig,/ Mi-e somn de iubirea deplină/ Și nu știu pe cine să strig/ Să stingă în mine/ Cereasca grădină,/ Să spargă din calea oceanului negru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu lozinci. Stop!; Pactul de la Varșivia (cei patru vecini din piesă) se suie în crăcile stejarului de la Scornicești și se distrează observîndu-l, hărțuindu-l, iar stejarul îi are în custodie pe ai săi pentru a nu-l supăra pe marele corb și ciorile frățești. Stop!; există mici și trecătoare, și zadarnice fioruri de luciditate (Alex, Irina, Val, Bunica), de revoltă, de evadare chiar, dar sînt anulate de forțele unui coșmar care nu suportă normalitatea. Așa se face că, în final, victimele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un nevoiaș, de-un bătrîn, de-un copil...! De groaza lumii nu altceva! Săracii, stăpînii mortului, nici ei n-apucă să împartă pomenile... să dea cui vor ei... și cît cred ei de cuviință, că ăștia le smulg din mîna... Corbi, domnule! Ca să nu mai vorbim de flori... le fură de pe pieptul mortului! Ce să mai vorbim! (scoate din sacoșă un coșuleț de hîrtie din care va mînca colivă) Să-i las și fugarului... (spre cort) Hei, fugarule! M-auzi! Te-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Via Dolorosa. Durează chinul până/ Ai dispărut și din zbuciumul mării/ Primordiale apar primele țărmuri neînchipuite./ Prea Puternic îi să vorbești celui ce-o ascultă./ Din Pustie-n Pustie profet pe profet s-a trimis/ Urmele lor le mai paște corbul ieșit din/ Arcă întâi și neîntors și columba blândă/ Cu ramura verde întoarsă vestind un Nou început". Căutarea absolutului devine sensul existenței cu ideea că Absolutul i se refuză. Poetul devine un intrus, un alungat al cetății: "Dar ies fără
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poate nici să moară, nici să trăiască. Suferința este cumplită, ea ne amintește de Blaga, poetul este ca și el "numai tină și rană". Învățat cu rănile, ni se mărturisește că ar avea cuibar corcit cu șerpi pe coapsă și corbii vineți îi sărută pieptul. Uitat în suferință, ca și Iov, părăsit de Dumnezeu, poetul exclamă: Fiind acum părăsit de tine,/ De ce-mi dai cicatricea în loc de rană,/ Doamne/ de ce mă lași pământului vulgar/ la moartea lui comună de au să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
brâul de lână, Din ochi lăcrimând, Pe câmpi alergând, Pe toți întrebând Și la toți zicând: “Cine-a cunoscut, Cine mi-a văzut Mândru ciobănel, Tras printr-un inel? Fețișoara lui, Spuma laptelui; Mustețioara lui, Spicul grâului; Perișorul lui, Peana corbului; Ochișorii lui, Mura câmpului?” Tu, mioara mea, Să te-nduri de ea Și-i spune curat Că m-am însurat Cu-o fată de crai, Pe-o gură de rai. Iar la cea măicuță Să nu spui, drăguță, Că la
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
treia parte a testamentului — presupusa apariție a măicuței bătrâne —, care își caută cu disperare feciorul pe care îl descrie cu sufletul ei de mamă iubitoare și îndurerată : "Mândru ciobănel/ Tras printr un inel/ Fețișoara lui./ Spuma laptelui/ Mustăcioara lui/ Pana corbului; Ochișorii lui/ Mura câmpului". Atitudinea mamei capătă semnificația unui protest împotriva unei morți nedrepte și premature. Portretul ciobanului moldovean este prezentat prin intermediul stilului direct și este realizat printr-un paralelism enumerativ constituit din comparații metaforice de o rară forță expresivă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
grijulii și se întrupează din jalea acesteia, căci numai o mamă poate să creioneze cu sufletul, cu inima ei, o astfel de minune: "Mândru ciobănel,/ Tras printr-un inel/ Fețișoara lui,/ Spuma laptelui,/ Mustăcioara lui,/ Spicul grâului/Perișorul lui,/ Pana corbului,/ Ochișorii lui,/ Mura câmpului". Descrierea portretistică de mare artă este realizată cu ajutorul unor expresii comparativ-metaforice ai căror termeni denumesc elemente ce aparțin fie mediului natural, fie celui țărănesc sau îndeletnicirii eroului. La aceste procedee artistice se adaugă epitetul "mândru", folosit
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mândruciobănel", "negru zăvoi", un câine "cel mai bărbătesc și cel mai frățesc", "cai învățați", "câni mai bărbați", "zice cu drag, . . . cu foc" etc.), iar comparațiile metaforice din portretul ciobanului moldovean sunt și ele de o rară frumusețe("spicul grâului","pana corbului", "spuma laptelui","mura câmpului"). Metaforele au o forță puternică de sugestie și fac din baladă ocreație de excepție: "picior de plai", "gură de rai","lacrimi de sânge", "mândră crăiasă, a lumii mireasă", iar personificarea este prezentă în umanizarea mioarei, a
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și începutul secolului XX. La noi, Poe e (împreună cu Schopenhauer) „scriitorul preferat” al lui Maiorescu. Puternic, efectul lui asupra celor mai tineri e redat în următoarea pagină de confesiune scrisă de unul dintre aceștia: „Ispărvisem tocmai de citit frumoasa poemă «Corbul» de Edgar Poe; era seara, tîrziu, afară sloată - și rămăsesem pe gînduri, fumîndu-mi cea de pe urmă țigară. Stam singur lîngă măsuța albă de tei. în casă o liniște răsunătoare, iar lumina slabă și verzuie a lampei umplea parcă singurătatea acelei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în mijlocul tăcerei nesfîrșite. Odată, un strop mărunt de ploaie lovise în geam și geamul răsunase ușor, iar mie mi s-a părut că aud aiurirea unui freamăt de aripi întinse - și o clipă a tremurat parcă pe podele, umbra unui corb... Și iarăși într-o clipă mi s-a înșirat în minte tot sfîrșitul trist al acelei iubiri din cartea lui Poe. - Se vorbea parcă de dragostea mea acolo și-n deșert căutam să alung nebunele gînduri”3). La Bacovia, numele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
O, simțurile-mi toate se enervau fantastic.../ Dar în lugubrul sălii pufneau în rîs sarcastic/ Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat”)4) și încă o dată în „Cubul negru”: „Și ea luă ghitara neagră și începu, cu o voce stinsă, poema corbului din Edgar Poe. Refrenul «Niciodată, niciodată» se pierdea abia șoptit, și ghitara tăcu...” 5) Citit în original, cu Romances sans paroles, Sagesse, Les Fêtes Galantes, Verlaine („Sărmanul Lelian”) e gustat de posteminescieni, pentru simplitatea și muzicalitatea sa. El trece, cum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Răcăciuni), „trist” numai pentru firile senzitive, dar nici pentru ele întotdeauna, dovadă următorul fragment din Cîntec tîrziu, publicat în „Curentul” și reprodus între variantele din Opere (1978): „Un dor de a respira, de a se plimba departe, cîmpii de iarnă, corbii... Cu niște patine vechi, Sensitif se îndreptă spre gîrla înghețată pe care alunecase de atîtea ori, altădată. Anii, indiferența la care ajunsese îl făceau să se întrebe dacă nu va cădea. Era trist. Se temea să nu răcească; apoi, singurătatea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dar, neștiind să înoate, a fost luat de curent și tîrît la fund. Un amănunt tragic: Solomon Cohn, logodit de curînd, se cununase civil cu trei ore înainte de nenorocire. La aflarea groaznicei vești, logodnica a suferit un șoc nervos.” Despre corbi La noi, corbul e atestat mai întîi în Psaltirea Scheiană și în Psaltirea Hurmuzaki. Aș remarca însă că, în textele religioase, el nu e terifiant. „Corbii pe Ilie în munte l-a[u] hrănit”, amintește un predicator 1). într-una
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
înoate, a fost luat de curent și tîrît la fund. Un amănunt tragic: Solomon Cohn, logodit de curînd, se cununase civil cu trei ore înainte de nenorocire. La aflarea groaznicei vești, logodnica a suferit un șoc nervos.” Despre corbi La noi, corbul e atestat mai întîi în Psaltirea Scheiană și în Psaltirea Hurmuzaki. Aș remarca însă că, în textele religioase, el nu e terifiant. „Corbii pe Ilie în munte l-a[u] hrănit”, amintește un predicator 1). într-una din cele mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ore înainte de nenorocire. La aflarea groaznicei vești, logodnica a suferit un șoc nervos.” Despre corbi La noi, corbul e atestat mai întîi în Psaltirea Scheiană și în Psaltirea Hurmuzaki. Aș remarca însă că, în textele religioase, el nu e terifiant. „Corbii pe Ilie în munte l-a[u] hrănit”, amintește un predicator 1). într-una din cele mai cunoscute parabole, Iisus le zice ucenicilor: „Priviți la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici hambar, și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în Psaltirea Hurmuzaki. Aș remarca însă că, în textele religioase, el nu e terifiant. „Corbii pe Ilie în munte l-a[u] hrănit”, amintește un predicator 1). într-una din cele mai cunoscute parabole, Iisus le zice ucenicilor: „Priviți la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici hambar, și Dumnezeu îi hrănește”2). Așadar, corbii reprezintă modelul natural de viețuire. La Dosoftei, corbul e, alături de pelican și vrabie, o pasăre care evocă izolarea și singurătatea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a[u] hrănit”, amintește un predicator 1). într-una din cele mai cunoscute parabole, Iisus le zice ucenicilor: „Priviți la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici hambar, și Dumnezeu îi hrănește”2). Așadar, corbii reprezintă modelul natural de viețuire. La Dosoftei, corbul e, alături de pelican și vrabie, o pasăre care evocă izolarea și singurătatea: „De-atocma cu pelecanul,/ Prin pustii petrec tot anul,/ Și ca corbul cel de noapte,/ îmi petrec zîlele toate,/ Ca o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
una din cele mai cunoscute parabole, Iisus le zice ucenicilor: „Priviți la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici hambar, și Dumnezeu îi hrănește”2). Așadar, corbii reprezintă modelul natural de viețuire. La Dosoftei, corbul e, alături de pelican și vrabie, o pasăre care evocă izolarea și singurătatea: „De-atocma cu pelecanul,/ Prin pustii petrec tot anul,/ Și ca corbul cel de noapte,/ îmi petrec zîlele toate,/ Ca o vrabie rămasă/ în supt streșină de casă”3
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]