KorAP: Find »[drukola/base=cort & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...251 >

6,252 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

un glas destul de subțire, dar extrem de autoritar. Din câte putu observa Oană, cortul era mobilat, avea multe covoare pe jos și panoplii de arme pe pereții laterali. Spre mijloc ardea o flacără măruntă, care Împrăștia un miros plăcut de mosc. Cortul avea ceva din miresmele Istanbulului. - Apropie-te, spuse vocea, iar Oană fu luat pe sus și târât câțiva pași mai În față. - Acum lăsați-ne singuri. Iar tu, căpitane, ai un divan În dreapta. Așază-te. Oană se așeză și Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să ne apere? De cine? De turci? Înălțimea voastră are un dar deosebit al umorului negru. Apreciez această calitate. Cred, totuși, că ma aflu aici cu un scop. Scopul acesta Îmi scapă. Sultanul bătu de două ori din palme. În cort intrară doi dintre gardienii de afară. - O cafea pentru mine... Căpitane, ai băut vreodată cafea la nisip? - Nu, Înălțimea voastră, dar nici nu cred că e momentul să Încerc. O cană cu apă ar fi suficientă. - „Luminăția”, repet, „Înălțimi” sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cunoscut, deși era imposibil. Cineva se juca de-a voievodul Moldovei? Cine? De ce? Sultanul ascultă, de astă dată, și el. Bătu din nou din palme și, la apariția gărzilor, spuse: - Lăsați intrarea deschisă. Mi se pare că aud ceva. În cort se lăsă tăcerea. O tăcere care acoperea zgomotul cailor și al căruțelor care se mișcau prin tabără, vocile războinicilor, clinchetele armelor, bubuiturile artileriei care lovea fără Încetare zidurile Sucevei. Peste toate acestea se auzi, deodată, cu limpezime, sunetul mult mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
singur, știut numai de cei anunțați de voievod și de cei câțiva sfetnici de taină. Bradu Strâmb, În inima codrilor, aproape de apa râului numit Moldova. Sultanul observă neliniștea care Îl cuprinsese pe căpitan. Se ridică de pe divan și ieși În fața cortului. Căpitanul se ridică și el, dar nu apucă să facă nici o mișcare, căci patru nubieni uriași se postară În jurul lui. - Scoateți-l afară, se auzi vocea trâmbițată a lui Mahomed. Nubienii Îl Împinseră spre ieșirea cortului. Oană ajunse afară chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
divan și ieși În fața cortului. Căpitanul se ridică și el, dar nu apucă să facă nici o mișcare, căci patru nubieni uriași se postară În jurul lui. - Scoateți-l afară, se auzi vocea trâmbițată a lui Mahomed. Nubienii Îl Împinseră spre ieșirea cortului. Oană ajunse afară chiar În clipa În care, la cel mult patru aruncături de săgeată, se auzi cântecul grav și prelung al unui tulnic. Nu vedea dealurile din jur. Vedea doar o ceață care avea culoarea violetă a Înserării. - Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
miezul nopții, tabăra turcească din jurul Sucevei Erina adormise, cu mâinile legate la spate. Nu spusese aproape nimic de o săptămână. Parcă nimic din tot ceea ce vedea nu i se Întâmpla ei. Oană rămăsese treaz. Cei doi fuseseră mutați Într-un cort din apropierea sultanului. Erau tratați ca niște prizonieri de vază. Primeau mâncare și aveau voie să se spele. Dar, În restul timpului, erau ținuți legați și În jurul lor se aflau gărzi care se schimbau din patru În patru ore. Nimeni, În afara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
patru ore. Nimeni, În afara sultanului, nu avea voie să le vorbească. După zgomotele pe care le auzea, căpitanul Încerca să Înțeleagă ce se petrecea În jurul lui. Din câte Își dădea seama, de două zile sultanul părăsise tabăra. Nu definitiv, căci cortul imperial rămăsese În același loc, iar străjile din jurul lui nu se clinteau. Dar o situație urgentă Îl făcuse să pornească Într-o direcție necunoscută, Însoțit de o armată care, după tropotele cailor, putea număra aproape cincizeci de mii de oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În cetate, călăreții fuseseră primiți cu ovații. Era o victorie. Mică, nesemnificativă, dar o victorie. Trei sute de călăreți lăsaseră În urma lor peste o mie de ieniceri morți. Aceste cifre căpitanul le auzi de la cei care treceau În fugă prin dreptul cortului. Întâmplarea Îi confirmă bănuielile. O mare contraofensivă se pregătea undeva În munții Moldovei, iar Cetatea Sucevei avea să fie prima eliberată. Dar de unde putea strânge voievodul forțele necesare unei asemenea lovituri? Brusc, Oană se concentră la ceva ce se petrecea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
contraofensivă se pregătea undeva În munții Moldovei, iar Cetatea Sucevei avea să fie prima eliberată. Dar de unde putea strânge voievodul forțele necesare unei asemenea lovituri? Brusc, Oană se concentră la ceva ce se petrecea În liniștea nopții undeva foarte aproape de cortul În care se afla. I se păruse că aude un zgomot ușor, ca un fâlfâit de pasăre. Ascultă Încordat. Nu, nu se mai auzea nimic. Dar cortul era parcă inundat de lumină. Să se fi Întors sultanul, cu făcliile luminându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se concentră la ceva ce se petrecea În liniștea nopții undeva foarte aproape de cortul În care se afla. I se păruse că aude un zgomot ușor, ca un fâlfâit de pasăre. Ascultă Încordat. Nu, nu se mai auzea nimic. Dar cortul era parcă inundat de lumină. Să se fi Întors sultanul, cu făcliile luminându-i drumul? Nu. Era altceva. Uitase cu totul șirul zilelor. Era lună plină. Prima lună plină din august. Dacă tot ce gândea el era adevărat, atunci Ștefan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
două zile călare. Iar călărimile domnești care fuseseră lăsate să-și culeagă roadele se Întorceau la luptă. Dar, chiar și așa să fi fost, cu cincisprezece mii de călăreți soarta războiului nu putea fi schimbată. Fulgerător, o umbră intră În cort și, Înainte ca Oană să-și dea seama ce se Întâmplă, tăie cu un singur gest funia care Îi ținea legate mâinile și dispăru. Căpitanul rămase nemișcat, așteptând să se mai petreacă ceva. Dar totul rămase la fel. Afară era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de ce făcuse asta. Totul era real, ceea ce Însemna că acum era rândul lui să acționeze. Se târâ Încet lângă Erina și Îi puse ușor palma peste buze. Femeia se trezi, dar nu spuse nimic. Lumina lunii, care pătrundea prin pânza cortului, făcea ca totul să se vadă ca printr-o mătase fină, Întunecată, dar mângâietoare. Erina observă că Oană are mâinile libere și că desface funia cu care erau legate Încheieturile ei. Înțelese că Începeau evadarea, dar nu Înțelegea cum. Cortul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cortului, făcea ca totul să se vadă ca printr-o mătase fină, Întunecată, dar mângâietoare. Erina observă că Oană are mâinile libere și că desface funia cu care erau legate Încheieturile ei. Înțelese că Începeau evadarea, dar nu Înțelegea cum. Cortul era păzit, tabăra la fel. Căpitanul privi În jurul lui, dar nu găsi nici un obiect care i-ar fi putut folosi ca armă. Deschise Încet pânza de la intrare, fără a observa nici o mișcare În jur. Apoi Îi făcu semn Erinei, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fără a observa nici o mișcare În jur. Apoi Îi făcu semn Erinei, care putea vedea mai departe. - Nici o strajă... șopti femeia. Ciudat... Cel mai scurt drum spre ieșirea din tabără e la stânga, pe lângă șirul de căruțe cu ghiulele și printre corturile spahiilor. - Să mergem, spuse Oană. Încet. Fără zgomot. Cei doi ieșiră din cort și pășiră Încet spre șirul de căruțe. Se opriră după primul cort, priviră În jur, apoi continuară drumul. La câțiva pași de prima căruță se auziră pașii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
putea vedea mai departe. - Nici o strajă... șopti femeia. Ciudat... Cel mai scurt drum spre ieșirea din tabără e la stânga, pe lângă șirul de căruțe cu ghiulele și printre corturile spahiilor. - Să mergem, spuse Oană. Încet. Fără zgomot. Cei doi ieșiră din cort și pășiră Încet spre șirul de căruțe. Se opriră după primul cort, priviră În jur, apoi continuară drumul. La câțiva pași de prima căruță se auziră pașii unei străji care se apropia de ei. O săgeată vâjâi scurt, iar ienicerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
drum spre ieșirea din tabără e la stânga, pe lângă șirul de căruțe cu ghiulele și printre corturile spahiilor. - Să mergem, spuse Oană. Încet. Fără zgomot. Cei doi ieșiră din cort și pășiră Încet spre șirul de căruțe. Se opriră după primul cort, priviră În jur, apoi continuară drumul. La câțiva pași de prima căruță se auziră pașii unei străji care se apropia de ei. O săgeată vâjâi scurt, iar ienicerul căzu, cu gîtul străpuns. Oană se apropie, observând precizia loviturii și coada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
unei străji care se apropia de ei. O săgeată vâjâi scurt, iar ienicerul căzu, cu gîtul străpuns. Oană se apropie, observând precizia loviturii și coada săgeții. - Mongoli... Îi șopti Erinei. Erina privi de-a lungul carelor și, mai departe, printre corturile spahiilor, dincolo de care erau legați caii. Nu se zărea nici o mișcare. Ba da, printre corturi patrulau Încet două străji. Se apropiară Încet, trecură de căruțe și așteptară În spatele primului cort. Străjile se Îndepărtară. Fugiră printre alte două corturi și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
gîtul străpuns. Oană se apropie, observând precizia loviturii și coada săgeții. - Mongoli... Îi șopti Erinei. Erina privi de-a lungul carelor și, mai departe, printre corturile spahiilor, dincolo de care erau legați caii. Nu se zărea nici o mișcare. Ba da, printre corturi patrulau Încet două străji. Se apropiară Încet, trecură de căruțe și așteptară În spatele primului cort. Străjile se Îndepărtară. Fugiră printre alte două corturi și se opriră din nou. Acum străjile erau aproape. Se auzeau pașii și clinchetul ușor al iataganelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Erina privi de-a lungul carelor și, mai departe, printre corturile spahiilor, dincolo de care erau legați caii. Nu se zărea nici o mișcare. Ba da, printre corturi patrulau Încet două străji. Se apropiară Încet, trecură de căruțe și așteptară În spatele primului cort. Străjile se Îndepărtară. Fugiră printre alte două corturi și se opriră din nou. Acum străjile erau aproape. Se auzeau pașii și clinchetul ușor al iataganelor. Dar, o secundă mai târziu, se auzi doar sunetul unor corpuri căzute la pământ. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
departe, printre corturile spahiilor, dincolo de care erau legați caii. Nu se zărea nici o mișcare. Ba da, printre corturi patrulau Încet două străji. Se apropiară Încet, trecură de căruțe și așteptară În spatele primului cort. Străjile se Îndepărtară. Fugiră printre alte două corturi și se opriră din nou. Acum străjile erau aproape. Se auzeau pașii și clinchetul ușor al iataganelor. Dar, o secundă mai târziu, se auzi doar sunetul unor corpuri căzute la pământ. Un spahiu ieși dintr-un cort, sesizând, probabil, zgomotul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
printre alte două corturi și se opriră din nou. Acum străjile erau aproape. Se auzeau pașii și clinchetul ușor al iataganelor. Dar, o secundă mai târziu, se auzi doar sunetul unor corpuri căzute la pământ. Un spahiu ieși dintr-un cort, sesizând, probabil, zgomotul ciudat. Dar abia făcu un pas și se prăbuși cu o săgeată În gât. Locul În care țintea arcașul mongol era singurul care elimina riscul unor gemete care ar fi alarmat tabăra. Oană Înțelese că acela nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Îl ajutase pe Ștefan să-și recâștige tronul și țara. Acum, Ștefan Îl ajuta pe Vlad să-și recâștige tronul și țara. Nu mai exista nici o altă opțiune. După mai puțin de un ceas, cei doi voievozi au ieșit din cort și au poruncit Încălecarea. Trupele au intrat În formație de luptă. Erau Încălcate frontierele și ordinele principilor europeni. Dar era aplicată o lege supremă. Turcii, Înapoi, la sudul Dunării. Nu În țările române. Nu În inima Europei. Și apoi, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836

Mîntuitorului nostru Isus Hristos. 12. De aceea, voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le știți, și sunteți tari în adevărul pe care-l aveți. 13. Dar socotesc că este drept, cît voi mai fi în cortul acesta, să vă țin treji, aducîndu-vă aminte de lucrurile acestea, 14. căci știu că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos. 15. Îmi voi da osteneala dar, ca și după moartea mea, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
măcar că le știți, și sunteți tari în adevărul pe care-l aveți. 13. Dar socotesc că este drept, cît voi mai fi în cortul acesta, să vă țin treji, aducîndu-vă aminte de lucrurile acestea, 14. căci știu că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos. 15. Îmi voi da osteneala dar, ca și după moartea mea, să vă puteți aduce totdeauna aminte de aceste lucruri. 16. În adevăr, v-am făcut cunoscute puterea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937

lui de vânătoare, cu cizmele înalte de căprioară scâlciate de lungimea de un veac, parcursă de la cucerirea primei sfori de pământ de către doamna Calliope și până acum, când rămăsese un biet burghez nomad, care aducea cu el abia pânza unui cort, pe care să-1 întindă în marginea orașului. Un gentilom ruinat, încovoiat de greutatea răspunderii de a fi compromis nobleță unei generații: Cine mai e acum Doru Hallipa?" Mini simți problemele astea mari iscate acolo - a materialităței, a iubirei de pământ

Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]