3,539 matches
-
lângă mine, puțind a cadavru, dar în care ar fi fost Totul, tot adevărul despre existență și inexistență, întreaga lume cu toate detaliile ei și cu sensul ei hidos. Reveria în care, pe atunci, mă vedeam scriitorul total, hipergenial, demolatorul cosmosului pentru a-l înlocui cu o carte, era coloana vertebrală a vieții mele. Să fi putut scrie Cartea, mi-aș fi lăsat 24 jupuită pielea de pe mine, și în pielea mea vie, cu capilare și rețele nervoase și glomerule sudoripare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ochii nu ar fi putut-o avea. Vedeam, de parcă ar fi fost mărite de o sută de ori, fiecare crăpătură, fiecare grunjure de vopsea, fiecare pată de rugină de pe fiecare cui care susținea gemulețul. Ușa devenise orbitoare, insuportabilă, totul în cosmos dispăruse în afara ei, chiar și propria mea ființă. Nu o mai vedeam eu, n-o mai vedea nimeni, ea era, ea se vedea pe sine, privire care devine substanță, care devine privire. Toate ușile pe care le deschisesem vreodată, toate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu petale de lumină de aur. Creșteam în aurul rarefiat ca o statuie de lumină, creșteam atât de rapid că am spart curând în țăndări caverna și scara spiralată și nesfârșitele paliere, și pământul și cerurile, 161 , până când în tot cosmosul doar eu și noaptea ne mai aflam, arhonți ai eternității. Globul purpuriu migrase în corpul meu de-a lungul coloanei, aprinzând șase chakra cu petalele sale de foc, iar acum îmi radia chiar pe creștet, ca o diademă a mai-mult-ca-Dumnezeirii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
turla bisericii, vor mai trece câteva clipe până când crucea din vârful turlei va eclipsa soarele, în pronaos Maica Domnului Îndurătoarea, printre stelele pâlpâind slab în jurul ei și înțeleg acum că există momente unice în care e posibilă orice translație către cosmos, crucea înaltă de pe turla bisericii s-a topit acum în soarele rănit al asfințitului, de aici, de pe deal nu se mai vede nicio cruce pe turlă, numai soarele prins ca într-o lance ascuțită stropind în juru-i cu raze, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dacă nu sunt și eu o iluzie a ceva mult mai profund și mai real decât mine, aforism, nu sunt real decât în măsura în care mă sustrag realității înconjurătoare tinzând spre altceva, particip la real atunci când cele două planuri distincte, eu și cosmosul, se intersectează într-o mulțime de puncte, linia de intersecție, participarea la real, Definiție a geniului, suprapunerea perfectă a celor două planuri, participare absolută la real, 13 mai, am reînceput pictura în biserică, afară deja mult soare și orele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rășchirate al lui Betty Short - toate în alb-negru, pe hârtie fotografică lucioasă. Kay fuma nervoasă și arunca priviri furișe spre fotografii. Lee se uita țintă la ele, iar fața îi zvâcnea în toate direcțiile, ca la un drogat picat din cosmos. Nici unul nu-mi adresă vreun cuvânt. Stăteam acolo ca un fel de partener de umplutură al celui mai adulat cadavru din istoria L.A.-ului. În cele din urmă Kay mă salută: — Bună, Dwight. Lee împunse cu un deget tremurător un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unul În doi și aș vrea să mă divizez Într-o infinitate de particule, tot atâtea câte obiecte există În univers, pentru a putea să respir În formele lor vii. Această diviziune a corporalității mele e o stare difuză a cosmosului ce mă cuprinde rareori, când stau În umbra pinilor, urmărind acele sunete imposibile ale unor păsări proaste, gurluind nepăsătoare la streașina Catedralei pictate de Van Gogh, fără să simtă agonizarea Înceată ce se scurge din culorile Înflăcărate ale peisajului expresionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În sine a voinței de a fi, o eliberare din forme, o smulgere către lumină. Ești atins de o tânjire leneșă, necunoscută și te lași să aluneci În iarbă ca Într-un leșin amoros. E ca o posesiune totală a cosmosului. Te trezești ușor la o adiere de zvonuri, străluminat de aripa neantului. Începi să-ți reintri În trup cu emoție, cu voce suavă, Îți chemi sufletul rătăcit primprejur și-l auzi cum zburdă Încă poznaș, alergând după fluturii colorați. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
clase primare m-a cuprins Înainte să fie gata masa de dimineață. A venit o veste. Vestea a venit, În timp ce Învățam, prin intermediul radioului. Și Într-adevăr așa este pentru că la 12 aprilie 1961 În Uniunea Sovietică a Început zborul În cosmos al primului om. Este vorba de pilotul cosmonaut Iuri Gagarin care la bordul navei Vostok a Înconjurat o dată pământul și a aterizat la locul dinainte stabilit. Această veste Îți Întrerupe studiul asupra propoziției circumstanțiale de timp. Hotărăști fulgerător să chiulești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu le vei mai ști niciodată. De neuitat rămân cuvintele teoreticianului principal al cosmonauticii, care a declarat pe cosmodromul de la Baikonur, În cadrul unei conferințe de presă, după aterizarea navei cosmice Voshod 2: „Presupunerile oamenilor de știință În legătură cu ieșirea omului În Cosmos s-au adeverit”. La orele 14 și 30, În sunetele Imnului de Stat, sicriul este depus pe un catafalc negru, străjuit de tovarășii de luptă ai marelui dispărut. În aceste trei minute țara Întreagă stă de strajă și se reculege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Laura voia să-și petreacă sejurul cu o prietenă făcând autostopul, amenințată rău de „papagalii“ care pândeau fetele sosite din nord. Și, în timp ce fratele meu se zgâia după coafuri tapate pe promenadă și pe plaje, cosmonauții și astronauții zburau prin cosmos, se vorbea de „schimburi atomice“, de un al treilea război mondial, ca urmare a crizei din Cuba, dar până și amenințările păreau doar o gâdilătură pe ecranul televizorului, în a căror realizare apocaliptică nu mai credea nimeni. Tata abia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu - eu trebuie să trec dincolo de creierul de laborator.“ Un material interesant și surprinzător, care provoacă o Închipuire diferită și mai plăcută decât cea pe care mi-am Îngăduit-o mai devreme: spiritul lui Henry James existând acolo, undeva În cosmos, știind tot ce aș fi vrut să afle Înainte de a muri, urmărind cu satisfacție justificată modul În care Îi evoluează reputația după moarte, adunând sume totale din vânzări, citind cronici, văzând filme și seriale de televiziune pe vreun aparat video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
va ascunde În câte un loc din casă sau din grădini. Vei adăsta aici până când orologiul va bate miezul nopții; apoi ne vei găsi rând pe rând, luându-te după zodii. Zodiile guvernează lumea; pe timpul Încercării, Îți Încredințăm zodiile: Întregul cosmos va fi În puterea ta. Dacă nu schimbi ordinea zodiilor, destinele noastre și soarta lumii vor urma cursul dinainte menit; dacă imaginația Îți dă greș, dacă după Balanță te duci cu mintea la Leu și nu la Scorpion, maestrul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
surpriză: el nu configurează, cum și-ar putea Închipui un mediocru, tipicul artefact de formă cilindrică și culoare Învăpăiată, care asimilează printr-un orificiu; Înainte de toate, carnețelul ne arată că Ginzberg a preferat accepția de „Întâmplător, fortuit, incompatibil cu un cosmos“. În această garnitură, răposatul rezolvă fără grabă, dar și fără Întrerupere, marea majoritate a necunoscutelor care merită atenția celui care n-are nici o treabă. Astfel, pentru a ne opri la un singur exemplu, vom arăta că jabuneh denumește „melancolicul pelerinaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cînd respirația zînei îi este alături? E doar un peisaj imaculat povestind aventura speranței. Prima Elena îi spusese chiar, într-o seară, dar V. cel tînăr refuză să recunoască a fi fost așa: „-Tu...”-spunea ea-„...vrei să fii aidoma Cosmosului. Și stăpîn și bucuros de căldura celei de alături. Dar, asta nu se poate, dragul meu. E visul puiului!“. Zile și luni miraculoase se condensează azi, văzute din spital, căci fericirea e atemporală. Dar, deodată, între cei doi, venită din
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-o, dăruindu-mă fără rezerve, ea a devenit Universul. Apoi, prea multă energie a vaporizat-o, am rămas înconjurat de neant. Apăsătoarea liniște a pierderii. Săracul e fericit că are de primit și nu poate pierde nimic pe cînd, pierzînd Cosmosul, n-ai decît să plonjezi în spațiul prietenos al morții. Tulburat, V, tînăr caut să-mi fac din sinucidere un exil, o asceză care să mă purifice și să mă înalțe. Să uit depresia. Căci depresia e suficientă. Cînd nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
scriitori adnotați din greu În bibliotecă l-am recunoscut ușor, e inconfundabil, Dan Claudiu Tănăsescu, căruia i se smulg cîteva pagini Înfiorătoare din ultimul său roman serial SF de revistă. Personajele sînt Urm, Rogv, Lacar, Nata și Petrică. „Petrică privește Cosmosul.” Ei se află În drum cu toții spre Solgana, planeta vieții veșnice. Între timp, „Lacar miroase flori de lămîiță” care cresc abundent, prin toată navă spațială, și apare o dorință: „Aș vrea o banană, se pisicește Petrică. Atunci femeia Îi Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
maestrul Everac. DÎnsul explică că vom vedea, În sfîrșit, o piesă românească, țărănească, jucată lăutărește (spune lăutărește admirativ). O piesă țărănească nu o (aici face ochii mari ca făpturile de pe planeta Coralia, barbișonul Îi tremură ca un fluture, Petrică privește cosmosul) a doua sau nu se știe a cîta punere În scenă a Visului unei nopți de vară. Noi avem nevoie de piese autentice, de actualitate, spune maestrul, fără să se Înțeleagă cine sîntem noi și de ce e el maestru, țărănești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prozatoarei și-a auzit tot pentru că dînsul nu bea, dar e chel. Or, dacă e să ne luăm după Ultima soluție, „nu trebuie să ne Încredem În persoane cu capul chel, căci, odată cu pierderea rădăcinilor părului, ei pierd legătura cu Cosmosul”. Supărat pe Cornel Nistorescu, locotenent colonelul Zavragiu declară În La datorie că jurnalistul „n-a Învățat nimic În cei șapte ani de-acasă de la mama lui natală”. Lullaby, rock me, baby. Adică, În traducere, ce dor mi-e de bețiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
umane cu putință cînd, de fapt, sunt mai feroce ca niciodată. Ne Înmiresmează credința că ne pasă de viața altora, asta poleiește totul, ne perfuzează sufletul taliban, ne-a cuprins deodată dragostea de semeni și de Tată, ne contopim cu cosmosul, plîngem la Casablanca (eu plîng la filme porno, mă impresionează teribil), și, În ceea ce ne privește pe noi, românii, lăsăm altora faptele eroice, ratînd astfel parțial Împărăția cerurilor. Simțim că este suspect curajul atît de apreciat de Steinhardt. Te gîndești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
strânge inima. Erau numele celor trei astronauți care plecaseră cu Apollo XIII și cărora li s-a defectat nava și rămăseseră față în față cu moartea, trei biete ființe închise într-o capsulă cât un sicriu, care alerga bezmetică prin Cosmos, piuind către Pământ mesaje. Iar oamenii ăia discutau cu cei de la centrul de comandă, unde computerele și colegii lor se străduiau să găsească o soluție și să nu-i lase să se piardă în spațiul nesfârșit și toată omenirea asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aer absent. — Oriunde. Poate la Chicama, să bem un mojito? am sugerat eu, știind că, pentru a o convinge pe Lily să aleagă un anume restaurant, trebuia să fac reclamă la băuturi, nu la mâncare. Sau acele senzaționale pahare de Cosmos, de la Meet? Sau la hotelul Hudson - poate stăm la o masă pe terasă? Dar dacă vrei un vin, mi‑ar plăcea să Încerc... — Andy, putem să mergem la Benihana? Mi‑am dorit‑o dintotdeauna. Avea un aer șmecheresc. — Benihana? Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Când lampioanele se aprind, noaptea este aproape și realitatea își schimbă tonalitatea. Organele senzoriale (de simț) se ascut și, la rândul lor, imaginația. Aici, imaginea se confundă cu realul și acesta este îmbogățit de variațiile naturii. Acest haiku este un cosmos: infinitul mic o mică perlă o lumină în “infinitul ud”... Imuabilitatea cerului recele mesagerul îndepărtat al serii în praf fin de lumină: floarea de crin devine infimă umbră de stea și polenul iese în evidență. Asistăm la o subtilă reacție
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
Germania a fost chiar leit-motivul unui film artistic de lung-metraj! Povestea acestui cântec este amuzantă, pentru că inițial el a fost un vals și purta titlul... „Gagarin”, fiindcă se comandase compozitorilor noștri să slăvească pe note primul zbor al omului în Cosmos; așa s-au născut patru melodii aparținând unor creatori de frunte, dar după consumarea evenimentului, ca orice operă ocazională, acestea au căzut în uitare... Noroc cu Luigi Ionescu, aflat în vizită de „documentare” la Temistocle Popa: între cele câteva piese
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
marine ar fi egal cu al celor care au participat la scrierea Poveștilor de dragoste...? Scaunele parcă au fost împrăștiate de furtună în toate colțurile. Cel pe care a stat sirena e răsturnat. De mai sus, de mai departe, din cosmos, terasa apare ca o pată albă, ștearsă, iar siluetele oamenilor nu se văd. Așa că nu le poți număra, ca să știi câte sunt, și dacă cineva dintre cei care s-au aflat acolo la începutul piesei lipsește cu adevărat, nici dacă
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]