8,430 matches
-
curgi ușor printre cearceafurile albe uite-o, nu e, îmi spun ochii mei privind mirați cum ziua se ridică din patul meu și iese pe fereastră și eu rămân cu mâna întinsă îți simt gura caldă cum pecetluiește săruturi între cot și umăr râsul ți-l aud curgând pe sub ferestre de dragul tău în piatră am să mă prefac. hoțomano, te-am prins tu ai fost floarea albă de măr și piersica și căpșuna și caisă încă îți mai simt gustul doar
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
emoțional sensibil, intim, deschizător de drumuri nebănuite neumblate care reflecta realitatea fără exagerările deghizate ale epocii. Se analizează poetic și desigur nostalgic starea de fapt a femeii, obligată să procreeze, să aibă grijă de copii, să muncească și să învețe cot la cot cu bărbatul ... Citește mai mult Acum mai bine de 30 de ani Angela Nache Mamier a creat oarecare vâlvă în poezie, spunându-și punctul de vedere uneori mai voalat, alteori de-a dreptul intrinsec, dar mai ales destăinuindu
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
intim, deschizător de drumuri nebănuite neumblate care reflecta realitatea fără exagerările deghizate ale epocii. Se analizează poetic și desigur nostalgic starea de fapt a femeii, obligată să procreeze, să aibă grijă de copii, să muncească și să învețe cot la cot cu bărbatul ... Citește mai mult Acum mai bine de 30 de ani Angela Nache Mamier a creat oarecare vâlvă în poezie, spunându-și punctul de vedere uneori mai voalat, alteori de-a dreptul intrinsec, dar mai ales destăinuindu-se cum
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
emoțional sensibil, intim, deschizător de drumuri nebănuite neumblate care reflecta realitatea fără exagerările deghizate ale epocii.Se analizează poetic și desigur nostalgic starea de fapt a femeii, obligată să procreeze, să aibă grijă de copii, să muncească și să învețe cot la cot cu bărbatul ... IX. COPLEȘIT, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012. Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
intim, deschizător de drumuri nebănuite neumblate care reflecta realitatea fără exagerările deghizate ale epocii.Se analizează poetic și desigur nostalgic starea de fapt a femeii, obligată să procreeze, să aibă grijă de copii, să muncească și să învețe cot la cot cu bărbatul ... IX. COPLEȘIT, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012. Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
om cu care se putea vorbi: ,,Tinere, ție îți zic, scoală-te !” Așa i-a spus! Unii dintre cei prezenți auzind aceste vorbe și privind către el au început să pufnească, să vocifereze ori să-și dea unul altuia din coate, întrebându-se ce voia să facă acel om care nu părea a fi întreg la minte. Doar bătrâna mamă a acelui tânăr aștepta încordată ștergându-și lacrimile, ca și cum mai spera într-o minune. Cei care îl însoțeau pe pelerinul acela
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
certau, erau între rude, el nu avea nici un motiv, să intervină. Atent la discuție a urcat scările, apoi, a intrat în camera lui. Andrei s-a întins în pat. Deodată țipătul Violetei s-a auzit clar,s-a ridicat în cot, atent să înțeleagă, ce se petrecea în bucătărie. Țipetele continuau, glasul răstit al lui Victor și plânsul femeii l-au făcut să înțeleagă că acolo se discutau probleme grave, iar Violeta avea de suferit. Nu i-a fost greu să
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
ale Americii intraseră în conflict la sfârșitul acelui an 1941, după Atacul de la Pearl Harbour. După eliberarea Basarabiei și Bucovinei, la 22 iunie 1941, unitățile române, operând sub comandament general german, au luat parte la bătăliile din Crimeea, Caucaz, la Cotul Donului și Stalingrad. Pierderile din rândul militarilor români - morți, răniți și dispăruți în anul 1941 au fost foarte mari, lor adăugându-se pierderile de la sfârșitul anului 1942 și începutul anului 1943 (războiul sfârșindu-se în 1945 cu înfrângerea puterilor Axei
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
este tors și țesat, Binecuvântat fie el, În lumina frumuseții strălucește, Acolo e secretul puterii lui, al gloriei și exaltării, Tandrețea iubirii, deci, să lăudăm inefabilul, Mormăia serjantul în somn, DREPȚI, se auzi În liniștea cazărmii, vrăjitorul se ridică în coate, Inima i se trezi, păcatul îi apăsa greu inima, Încercă să-și îngroape fața în pernă, de rușine, În ochii lui se zărea o lumină arzătoare, Duhurile rele, se foiau prin copacii Parcului Copoului, DREPȚI,se auzi din nou strigătul
CARTEA PIERDUTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373031_a_374360]
-
în jur era lumină, dar o altfel de lumină; atunci nu știam nicicum, dar am înțeles acum: sigur că a fost, divină! M-am uitat în jos la ghete; rupte și fără șireturi. Haina era ponosită, roasă și tocită-n coate. -Vai, am zis, nu se poate, ai s-ajungi pe dezbrăcate și-o să-ți fie frig la spate... A zâmbit, și-a lui zâmbire m-a-nmuiat atât de tare, încât m-am privit pe mine; mi-am văzut pantofii negri, lustruiți
EXISTĂ MOŞ CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371164_a_372493]
-
că nu mi-s vanitos Cu cât mai multe vin cu-atât sunt mai vânjos! Cu două, trei rezist și buhul mi se duce Și coada-i tot mai mare vrând toate să m-apuce. Și una cate una cu coatele-și fac rând, Ai dat de dracu Ioane, cu-așa popor flamand ! Dar eu că tot românul flamand fiind d-amor Accept și bărbătește nu le rămân dator. Ce muzică drăceasca și ce mișcări lascive, Pe langă Ciocciolina maestre sunt
FANTEZIE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371203_a_372532]
-
băieți. Se isca un tărăboi totuși reținut acoperit de ocheade pe furiș, șuierături timide abia perceptibile (dascălul nostru era neîntrecut la „tirul cu ... creta, performanța inimitabilă a target-ului său era exact „vârful nasului” elevului pe care-l nimerea din prima!), coate în bănci, îmbufnări intraductibile atunci când autorepartizații debusolați nu reperau „Nord-ul” ... Cu fața mai mereu curată „scăpau” cei din urmă, în timp ce primele două „poziții” sufereau beșteleli sau laude după atenția acordată de fiecare silinței la învățătură. Era această inedită împărțeală
GHEORGHE CONSTANTIN de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371210_a_372539]
-
război, unde fusese ordonanța domnului Agape, pe care îl servise de la gradul de sublocotenent până la cel de căpitan. Poveștile bădiei Huță ne făceau să uitam că suntem în clasă, la școală, și tremuram cu el prin tranșee, în gerurile de la Cotul Donului, răbdam de foame prin stepele de pe malurile Volgăi. Bădia Huță l-a urmat pe domnu’ Agape până în zăpezile din Munții Tatrei, de unde s-a întors pe jos în sat. Căci atunci când s-a terminat războiul, în primăvara anului 1945
BĂDIA HUŢĂ...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371270_a_372599]
-
se mai gândească la ghinionistul tată. Ieșise dintre casele satului Secăria, așa că își iuți pașii spre tăpșanul ce adăpostea stâna lui Miron, prietenul său din copilărie și camaradul de arme din timpul războiului, când evenimentele i-au purtat până pe la Cotul Donului, de unde a început retragerea trupelor românești, împinse de armata sovietică mereu în ofensivă. Se zvonea pe front că la București se negociază întoarcerea armelor împotriva nemților. Ce curvă mai este și politica asta! Luna își făcuse apariția pe cerul
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
Părea insensibil la durerea pacientului său din seara aceasta, cu toate că știa câtă durere putea să aibă prietenul său din copilărie. - Ce te vaiți ca o babă? Când ți-a intrat șrapnelul în picior de era să rămâi fără el la Cotul Donului, parcă erai mai curajos. - Dar eram și cu vreo treizeci de ani mai verde. - Lasă că după cum arăți nu te-ai prea veștejit prea tare. Văd că-ți priește aerul de munte și jintița [1] - Priește, nu zic ba
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
că mai are încă două fete, să-l fi văzut, Miroane, ce față a făcut. Parcă i-am turnat o oală cu opăreală pe el. A rupt-o spre casă de parcă îl urmăreau muscalii prin tranșee ca pe voi la Cotul Donului. Începură să râdă amândoi în timp ce se pregăteau de culcare. Nicolae a mai fost și altă dată oaspetele baciului, așa că era învățat cu viața de la stână. Nici acum nu avea de gând să plece până la sfârșitul săptămânii. Îi era drag
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
pe atunci nu era doctor, ci un simplu fiu de muntean care își cosea fâneața sau își cultiva puținul pământ deținut printre dealuri sau coline. Războiul i-a adus iar împreună. Când rușii au declanșat atacul în noiembrie 1942, la Cotul Donului, Miron se afla în tranșee în linia întâi. Parcă s-a declanșat prăpădul. Armata română, deja decimată și fără echipament de luptă antitanc, a devenit o apărare mai mult formală. Degeaba comandanții Armatei a 3-a au cerut nemților
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
rezultatul concepției de viață formată de copiii crescuți în fața blocurilor cu cheile legate cu un șnur de gât, la un loc cu cei coborâți din vilele conducătorilor politici, pentru a cunoaște viața, și vocabularul străzii, a învăța să dea din coate? Până aici, încă toate bune și-nțelese sau oarecum înțelese, la modul general. Dar, mă întreb cum a fost posibil ca într-un local public reprezentativ pentru cultura română, să fie judecată pleiada oamenilor de cultură a acestei țări? A
POLITICA, CULTURA SI NEOBRAZAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344953_a_346282]
-
dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”. În amarul lui se apucă de scris cu lacrimile în ochi, nu doarme nopți întregi pentru a-și peria manuscrisele. Cum nu avea nici un talent în ale poeziei, prima lui poezie „Întoarcerea fiului rătăcit” pe care Geo Dumitrescu
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
soartă toaca și bate cu nădejde, o vânata albă coapta. O clipă de viață a unei liniști de viață. Jos se aude cum o altă soarta, insă pipernicita, târârie tomberoane cu gunoi. O greșeală a cetății, în maiou alb, cu coturile sprijinite de balustrata balconului, cu un borbârnac trimite chiștocul țigării, exact pe capota mașinii vecinului de dedesupt. Fumătorul face ghemotoc pachetul gol, și-l aruncă drept unde verdele ierbii iubește cerul. Probabil chiștocul va sta un tip pe tablă mașinii
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
Ce folos că a ajuns în vârful visat când în jurul său se află abisuri și prăpăstii pe care nu mai are puterea să le parcurgă. Nu trebuie să te întovărășești în viață, mai ales la noi în țară unde lucru cot la cot înseamnă CAP, faimoasa colectivă care a învrăjbit țărănimea. Dar fiecare în parte poate, eventual ajutat și de familie să-și stabilească un țel, etapizând atingerea lui. Cu cât etapele sunt mai dese are ocazia să serbeze succesul ceea ce
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347774_a_349103]
-
că a ajuns în vârful visat când în jurul său se află abisuri și prăpăstii pe care nu mai are puterea să le parcurgă. Nu trebuie să te întovărășești în viață, mai ales la noi în țară unde lucru cot la cot înseamnă CAP, faimoasa colectivă care a învrăjbit țărănimea. Dar fiecare în parte poate, eventual ajutat și de familie să-și stabilească un țel, etapizând atingerea lui. Cu cât etapele sunt mai dese are ocazia să serbeze succesul ceea ce îi conferă
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347774_a_349103]
-
în stăpânire, în parte. Adică la recoltare primeau ceva, cam 10 % din puținul recoltat, din care trebuiau să chivernisească traiul pe întregul an. Este și normal că țăranul din fostele țări românești să aibă aversiune împotriva lucrării pământului în comun, cot la cot. Transilvănenii erau obișnuiți de veacuri să se întovărășească spre a lucra mai eficient pământul. Chiar și CAP-urile Transilvaniei erau mai productive cu toate că pământul este arid, incomparabil cu cernoziom-ul din Bărăgan. Dacă Transilvania nu ar fi contribuit
NANA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347789_a_349118]
-
în parte. Adică la recoltare primeau ceva, cam 10 % din puținul recoltat, din care trebuiau să chivernisească traiul pe întregul an. Este și normal că țăranul din fostele țări românești să aibă aversiune împotriva lucrării pământului în comun, cot la cot. Transilvănenii erau obișnuiți de veacuri să se întovărășească spre a lucra mai eficient pământul. Chiar și CAP-urile Transilvaniei erau mai productive cu toate că pământul este arid, incomparabil cu cernoziom-ul din Bărăgan. Dacă Transilvania nu ar fi contribuit la producția
NANA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347789_a_349118]
-
care nici cel mai voinic nu-l putea urni. Împreună i-au dat de cap, dar boierul n-a pus mâna. S-a mulțumit să explice. Și asta-i o muncă, nu chiar de prisos. Punând mai mulți umărul, muncind cot la cot, poți obține mai repede, mai mult și mai bine. Dar al cui este produsul muncii întovărășite? O întrebare pe care numai locuitorii zonei extra-carpatice o pot pune. Români sunt și transilvănenii care, de sute de ani, pun în
AL TĂU, AL TUTUROR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347825_a_349154]