3,263 matches
-
toată casa timp de o oră diferite obiecte, un bibelou, motanul, mingea, portretul artistului la bătrînețe, gîndacul sonor și ghitara, care s-a spart. O am de 18 de ani, tocmai Îi cumpărasem un nou set de corzi. I-a crăpat placa din spate, splendidul instrument nu mai emite acum decît sunete alterate. Bemoli. Am recuperat Însă corzile, cu care pot inventa un joc de societate. Un ghem, un joben, o plasă, o spînzurătoare. Așa i se spune acum În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu-i vorba de lumea mitocanilor, ăștia rezistă, deoarece au creier de azbest, totuși să vedem, mai e puțin pînă la terminarea cu brio a mileniului, acuși se face Întuneric și se năpustesc peste noi toate alea de poate va crăpa și azbestu’, este Running on Empty (1988). Cu neplăcută surprindere, mai Întîi vezi că n-a mai rămas nimic din cadrele delirante din Colina anului 1956. Și, dacă faci greșeala să adormi după primele zece minute, În care montajul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lumea de păcătoșii respectivi pe care-i omoară Într-un chip potrivit fiecăruia. Pe un om gras, pentru că e gras (dacă-l omora pe Mundt din Barton Fink ar fi trăit și azi secretara), Îl silește să mănînce cartofi pînă crapă, și scrie cu sînge pe peretele din spatele frigiderului lăcomie, pe-un avocat Îl pune să-și decupeze o felie din abdomen și apoi Îl forțează s-o Înghită, și scrie cu sînge pe covor avariție, n-am Înțeles foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de percepție dintotdeauna provocator și ușor de pierdut, Eastwood ia bidineaua și zugrăvește pe pînză un negru gras și antipatic (Forest Whitaker, la doi ani după ce fusese rănit În Platoon și, după cum se vede, Încă nerefăcut), care se intoxică pînă crapă și spre bucuria spectatorului se termină filmul. Ce să priceapă un cinefil normal care nu-i obligat să fie amator de jazz dintr-un film cu un Parker la fel de mototolit ca Val Kilmer/Jim Morrison, chior de beat tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
operă pe care rar o citește altcineva, cel mai normal fiind cazul În care plătim singuri totul, inclusiv dreptul de a folosi toaleta editurii. Asta ne obligă să mergem la unul sau mai multe servicii, să ne măcinăm, să ne crape artera și să expirăm mai devreme: lumea Întreagă va fi fericită. A better place to live. 2. Considerați că soarta cărților dumneavoastră depinde (și În ce măsură) de eforturile promoționale ale editorilor? Soarta cărților noastre nu depinde de efortul altora. Cum spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vezi să nu borăști. Adună-i pe toți, ca să-ncepem interogatoriile. Trebuie să știm dacă o mașină de un anumit tip a fost văzută În seara asta prin zonă. — D-d-domnule, cineva de la Criminalistică vrea să vă vadă. Ed ieși. Se crăpa de ziuă: o lumină proaspătă Învăluia mulțimea. Polițiștii de la patrulare țineau piept reporterilor. Numeroși gură-cască dădeau năvală. Claxoanele răsunau, motocicletele ambalau, camioanele cu carne erau oprite de mulțime. Ed Își căută din ochi șefii. Reporterii de la ziare se năpustiră spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
hol se auziră strigăte. Jack alergă afară, luă colțul și frînă, patinînd, În fața numărului 121... Ușa Închisă. În hărmălaia aia de nedescris n-avea cum să tragă cu urechea. Jack izbi ușa cu piciorul. Lemnul sări În așchii. Ușa se crăpă. Înăuntru doi colorați - unul adormit pe un pat pliant, altul sforăind pe o saltea. Jack intră. Sirene de poliție urlau foarte aproape. Puștiul de pe saltea tresări. Jack Îl făcu și Îl năuci și pe celălalt Înainte să apuce să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
injecție. De-acum efectul drogului ar fi trebuit să dispară, dar ce era mai rău abia urma să Înceapă. Exley urma să o interogheze, să stoarcă de la ea toate amănuntele, să se uite la toate fotografiile cu infractori pînă o să crape. Ellis Loew voia un caz beton. Asta Însemna Înfățișări În fața completului de judecată, mărturii la proces ș.a.m.d. Inez Soto - primul martor de pagina Întîi al celui mai ambițios procuror districtual care a trăit vreodată. Iar el nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu șindrilă, cu o extensie făcută din zgură compactă. Bud se duse la ușă și cercetă cutia poștală. Bune argumente de intimidare: cecul de la Asistența Socială, cecul de ajutor de la comitat, cecul de pensie Lockheed. Apăsă butonul soneriei. Ușa se crăpă puțin. Hilda Lefferts se uită la el de peste lanț. — Ți-am mai spus-o, iar acum ți-o repet: nu mă-nteresează ce gogoși torni matale, așa că las-o pe biata mea fetiță să se odihnească-n pace! Bud răsfiră cecurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe Adie vântul cumințit, Plouă cu liniște pe dealuri, Dumbrăvile au înverzit, Milcovu' și-a ieșit din maluri. Se crapă frunzele de dud, E primăvară, dulce viață, În nuanțări de verde crud Privirile ni se răsfață. Sădești un fir de trandafir Cu dragoste și cu răbdare, Privirea ta ca de safir Îmbină ape dulci-amare. Și mă privești cu ochi blajini
Aprilie de Vrancea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83310_a_84635]
-
seară îmi smulge din ramuri, Năluci obosite pe-a cerului flamuri, Rămân în tăcerea de ceața haină, S-ascult amintirea ce doru-mi alină. Nici pleoapele-mi frunze nu vor să asculte. Din toamnă fugiră prin zări neștiute. Tulpina-mi se crapă mușcată de geruri, Am brațele goale întinse spre ceruri.
?i copacii pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83319_a_84644]
-
țintă pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de sobrietatea și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
țintă pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de sobrietatea și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
suporta mângâierile, îmbrățișările, șoaptele pentru că-l dădeau peste cap, îl înmuiau, nu mai era în stare de nimic - și izbucnind și mai tare în lacrimi, incapabil să se stăpânească. Și-a amintit de țuguiul care ardea și de olanele înnegrite crăpând de căldură cu un trosnet înfiorător de os rupt și de bătrâna doamnă Marga Pop înmărmurită privind de lângă cotul lui, mică, subțire, delicată, slăbită de boală, înspăimântată de inevitabilul deznodământ anunțat de incendiu. Și-a amintit de o taină care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
discretă în privința asta. — E minunat să aud așa ceva din partea ta. Dar să te fuți cu o stagiară în propriul birou - cu ușa deschisă, băga-mi-aș - este o chestie discretă? — Ascultă, fă-mi o favoare. Cară-te de aici și crapă mai repede! Din revista Hello!, martie 1990 HILARY WINSHAW ȘI SIR PETER EAVES Echipa soț-soție se bucură de bebelușul Josephine, dar „dragostea noastră nu avea nevoie să fie consolidată“. Dragostea maternă strălucește în ochii lui Hilary Winshaw când își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o vagă ipoteză. Scurta apariție a lui Wendy în jegul ăla de ziar local nu m-a ajutat în nici un caz. Curvă tâmpită: la câte tone are, a avut noroc că nu s-a prăbușit fotoliul sub ea. Putea să crape. (Un mod de a gândi periculos, Winshaw. Foarte periculos.) 19 iunie 1970 Ei bine, merităm să pierdem. Acum țara va avea guvernul cel mai dur de după război și asta e foarte bine. Oamenii au nevoie să fie scuturați din nesimțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Aerul din cameră avea și el o particularitate ciudată: sugera putreziciune și mucegai, era stătut ca în încăperile de la subsol. Singura fereastră îngustă și înaltă zăngănea neîncetat în rama ei, zguduită de furtună, până când părea că sticla ei se va crăpa. În timp ce Michael își despacheta valiza și își aranja pieptenele, aparatul de ras și punga de burete pe măsuța de toaletă, un sentiment tot mai acut de neliniște începea să-l învăluie. Oricât de absurde ar fi fost cuvintele majordomoului, ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dată pe ușa sediului Elias-Clark cu o zi În urmă, iar acum eram abia sculată dintr-un somn adânc ca să ascult pe cineva care Îmi spunea că trebuie să mă prezint la lucru peste trei zile. Era vineri - abia se crăpa de ziuă, era ora șapte dimineața - și ei voiau să mă prezint la lucru luni? Începeam să am senzația că evenimentele se precipită și Îmi scapă de sub control. Ce-i graba asta ridicolă? Era femeia asta atât de importantă Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tine! Ai chef de o cină festivă? Oriunde vrei tu, Runway face cinste. — Zău? Oriunde? — Oriunde. Sunt jos, În hol, și am mașina de serviciu cu mine. Hai, o să mergem la un restaurant pe cinste. A țipat de bucurie. — Ura! Crăpam de nerăbdare să‑ți povestesc despre Băiatul Freudian. O frumusețe! Stai așa. Îmi trag o niște jeanși pe mine și cobor imediat. Și‑a făcut apariția cinci minute mai târziu, mai șic și mai fericită decât o văzusem de foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
singură dată. Dar era sigură că a Juliei era la capătul uneia dintre casele Înșiruite. Își aminti că avea o treaptă spartă care ți se clătina sub picioare. Urcă treptele casei pe care credea că și-o amintește. Treptele erau crăpate, dar nu se clinteau. Poate că fuseseră reparate, presupuse ea. Brusc nu mai fu sigură dacă aceea era casa. Căută soneria pentru apartamentul Juliei: erau patru sonerii, nemarcate, fără nume. Care era a ei? Nu-și dădea seama, așa că alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
răspuns. Habar n-aveam cu ce-s de acord, dar am fost îndeajuns de deșteaptă să aprob tot ce-mi cerea Julie. Cu puțin noroc, puneam capăt cuvântării ei anti-Zach. —Trebuie să plec, i-am spus. Ne vedem când se crapă de ziuă împreună cu Jolene. Deja am stat mai mult decât era cazul la Four Seasons. Nu mai voiam să aud nici un cuvânt legat de motivele pentru care n-ar trebui să mă mărit. M-am ridicat de la masă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
străini“. Vorbirea devine imposibilă, deși cei cuprinși de suferință gem și urlă. Apoi urmează etapa „sudorii de sânge“, care presupune „o mumificare progresivă a corpului inițial viu“. Limba se umflă în așa hal încât se strecoară dincolo de maxilare. Pleoapele se crapă și globurile oculare încep să plângă cu lacrimi de sânge. Gâtlejul este atât de umflat încât respirația devine dificilă și provoacă senzația neclară, dar îngrozitoare, de înec. În final, pe măsură ce soarele absoarbe inexorabil și ultima picătură de apă din corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cum își porecliseră rochiile de seară Valentino - stăteau la o masă din colț, formând cel mai șic trio cu putință. Jazz era mai mult decât elegantă într-o rochie-furou simplă, din dantelă neagră, cu o fundă de satin sub bust, crăpată pe coapse. Rochiile lui Lara și a lui Jolene erau și ele frumoase, dar nu tot atât de spectaculoase. E o lege nescrisă ca muzele să aibă toaleta cea mai frumoasă, iar prietenele să arate mai puțin atrăgătoare, ca niște domnișoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu cred că aș suporta toată zăpada aia și hainele alea demodate douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru.) Cred că plângeam de mama focului de câteva minute când am auzit un clic din camera de alături. Am privit îngrozită cum se crapă ușa camerei 606. Nu! Era ora două dimineața, probabil am deranjat un cuplu aflat în noaptea nunții sau un cuplu care avea o aventură și nu voi mai fi primită niciodată aici. Ușa s-a întredeschis. Lumina nu era aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lac. Am presupus că era pastorul suedez al vreunei secte luterane obscure de care aparținuse Bibi Jansen și că se pregătea să oficieze la Înhumarea ei. El e pastorul? l-am Întrebat pe Gardner, ale cărui brațe musculoase amenințau să crape cusăturile hainei. E cam ciudat Îmbrăcat. El o s-o Îngroape? — Zic unii că a-ngropat-o deja, spuse Gardner, apoi Își drese vocea, căutînd un loc unde să scuipe. E doctorul Irwin Sanger, „psihiatrul“ lui Bibi, singura persoană țicnită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]