3,198 matches
-
de cu seară îmi pusesem la punct "ținuta": costum gris-petrol, cămașă albă, cravată bleumarin cu dungi albe și batistă la butonieră idem. De când mă știu mi-au plăcut griurile și nuanțele de bleumarin la costume, bleumarinul, grenaul și galbenul la cravate, bineînțeles acestea cu diverse modele, reușind în prezent să am peste o sută, achiziționate pe diverse meridiane și paralele. Cu o mamă grijulie și cu cinci surori învățasem de mic să cos și să calc, fiind și în acest domeniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
împrăștiind un parfum amețitor peste toată zona "sosiri"! Pregătirea "garderobei" nu mi-a luat prea mult timp, întrucât la capitolul ăsta eram cam "descoperit", fiind fericitul proprietar doar a două costume, un sacou și un pantalon, 8 cămăși albe, câteva cravate, trei perechi de pantofi, un pardesiu și un palton. Beneficiasem ca june diplomat trimis la post de o "primă de echipare" de la minister, care s-a topit pe te miri ce și gândeam că-mi voi completa "ținuta" la nemți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
zilei "Z" ziaristul sau ziariștii, uneori fiind mai mulți publiciști de la același trust de presă, să nu exagereze cu "paharele", să nu se combine cu vreo "jună Rodică" aflată "întâmplător" în holul hotelului, să fie îmbrăcați corespunzător, la costum și cravată. Ziaristului i se făcea la CC un scurt instructaj de către consilierul de presă sau alt funcționar, asupra derulării interviului: după intrarea în sală a lui Nicolae Ceaușescu și la un semn, ziaristul punea prima întrebarea, translatorul o traducea, Ceaușescu răspundea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
luaseră măsurile necesare pentru paza înaltului oaspete, la vila de protocol a lui Ceaușescu, frumoasa construcție fiind zi și noapte înconjurată de "organe", deghizate chipurile în "vânători de munte-Armani" -aveau bocanci cu șosete albe "răsfrânte", pantaloni de schi...sacou și cravata! Am fost întrebat de câțiva membri ai delegației ecuadoriene cine sunt "persoanele", surprinzător de decorative chiar și pentru niște latino-americani, avansând formula că fac parte din personalul de protocol, care a trebuit sa renunțe la pantofi și pantalonii de la costum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plus, târâia după el o geantă mare, urâtă, de plastic, despre care n-aveam habar la ce-i folosește. După discuția la ambasadă, înainte de a pleca la întâlnirea cu amicul importator, a deschis "diplomatul" și a extras din el câteva cravate dintr-o pânză ordinară, colorate țipător, cu elastic pentru "gât" și cu un tractor cu inscripția UTB de toată frumusețea imprimat vizibil în zona nodului, pe care mi le-a făcut cadou și pe care intenționa să le dăruiască și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
inscripția UTB de toată frumusețea imprimat vizibil în zona nodului, pe care mi le-a făcut cadou și pe care intenționa să le dăruiască și partenerilor de afaceri. Eu chiar și pe vremea socialismului victorios aveam o colecție superbă de cravate de mătase și am simțit că-mi vine să-mi fac seama legat cu cravata UTB de magnolia din curtea ambasadei. N-am făcut-o, dar l-am sfătuit pe "delegat", care mai avea de colindat câteva țări din jur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
făcut cadou și pe care intenționa să le dăruiască și partenerilor de afaceri. Eu chiar și pe vremea socialismului victorios aveam o colecție superbă de cravate de mătase și am simțit că-mi vine să-mi fac seama legat cu cravata UTB de magnolia din curtea ambasadei. N-am făcut-o, dar l-am sfătuit pe "delegat", care mai avea de colindat câteva țări din jur, să le păstreze pentru alte ocazii, chilianului făcându-i eu cadou un coș cu câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mașină!". Cu "exteriorul" treburile au fost mai tragi-comice. Într-o dimineață, secretara mă anunță că sunt căutat de un domn "foarte insistent". Nu așteptam pe nimeni, dar l-am primit pe solicitant. Era o apariție inedită, îmbrăcat în costum, cu cravată și "adidași". Zicându-mi că poate și Homer a umblat desculț, l-am întrebat cu ce-i pot fi de folos. Mi-a spus că a fost trimis la mine pentru a-i perfecta formele de plecare la Roma, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pensie. (Primisem la Montevideo decizia de pensionare "cu data de 31 martie 2005".) Pe culoare, figuri necunoscute, tineri și tinere îmbrăcați ca pentru discotecă, mestecând gumă, râzând și vorbind în gura mare. Eu, cu părul grizonat, pus la costum și cravată, păream exact un "dinozaur" printre ei, venit dintr-o altă lume. Nu mai era ministerul "meu", pe care-l îndrăgisem și în care mă simțeam "acasă". Mi-am depus pașaportul, așa cum erau regulile, legitimația, am completat niște formulare de lichidare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se cere (de c)tre domnul Steiner, În The Listener 1) și Își impun chiar ei s) fie mai drepți și mai morali decât alții. Domnul D. de la Ministerul de Externe poart) costum. Israelienii rareori se Îmbrac) la patru ace. Cravată domnului D. este cu atât mai mult o excepție cu cât În Israel b)rbații prefer) felul de a se Îmbr)că al unor oameni ca Whitman sau Ben-Gurion - cu c)masă descheiat) la gât. Mi s-a spus c
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mirare. P)rul lui alb se desface În p)rți, rev)rsându-se bogat pe spate. Cu respirația un pic ț)iat), conținu) s) urce cu pardesiul lui larg, frumos, cu guler de catifea. Se Îmbrac) admirabil. Are un costum elegant. Cravată trebuie s) fie marca Hermès. A Îmb)trânit mult de când ne-am v)zut ultima oar), acum zece ani. M-a surprins felul În care mi-a strâns mâna: nu observasem oare niciodat) c) mâna Îi era mutilat)? Dou) degete
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
plantat Erica, o dansatoare albă cu multă personalitate. Amândoi Îmi puneau Întrebări, vorbindu-mi rar și părând chiar interesați: „Cum e la voi În... dahling, care zici că-i țara de unde vii, Hungary?“. După un timp, mi-am desfăcut nodul cravatei pe care Încă o purtam, după sfaturile tatei, care fusese diplomat și știa că atunci când reprezinți țara pe meleaguri străine trebuie să ai o ținută demnă. „OH, HONEY, relax, just relax“, i-am auzit pe comeseni În cor, În timp ce Erica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
după sfaturile tatei, care fusese diplomat și știa că atunci când reprezinți țara pe meleaguri străine trebuie să ai o ținută demnă. „OH, HONEY, relax, just relax“, i-am auzit pe comeseni În cor, În timp ce Erica mă elibera cu totul de cravată, punând-o În geanta ei, gest al cărui simbol erotic m-am făcut că nu-l Înțeleg. După ce toată lumea golise câteva pahare de Jack Daniels - eu nu eram antrenat pe vremea aceea nici măcar cu țuica -, am simțit dintr-odată două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Început să accelereze ritmul frazelor și curând mi-era evident că Între ei se stârnea o ceartă pasională pe deasupra capului meu. Tocmai când credeam că se va Încinge o bătaie, Erica s-a ridicat brusc, și-a luat poșeta cu cravata pe care nu am mai văzut-o de atunci și dusă a fost. Deși evenimentele se suprapuneau cu o viteză mai acătării decât reușea să perceapă creierul meu Îmbibat de nobilul Jack Daniels, la un moment dat mi-a devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
răbufnit În el frustrarea că l-am refuzat sexual. Am rămas prieteni buni până la moartea lui, de SIDA, acum câțiva ani. Pe Erica nu am revăzut-o niciodată. Dar de atunci nu am mai purtat, decât În ocazii foarte speciale, cravate... Despre „La Mama“ nu știusem În România decât lucruri vagi - că era teatrul experimental per se, că Încuraja tinerii dornici de inovație care, neavând unde să lucreze, găseau În Ellen Stewart o mamă care le oferea temporar un acoperiș. De Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În alb, cu barbă și păr lung, slăbit, arătând ca un fel de apostol. Venea din India, unde fusese pentru un timp În contact cu un yogi renumit. Același fior mistic, ascuns ani și ani sub costumul cu vestă și cravată neagră, ca să treacă neobservat de politrucii polonezi, era acum mult mai vizibil În toată ființa sa. Stilul său de Înotător agil care se strecoară Împotriva curentului, pe care-l practica de o viață, a culminat atunci când, deși la apogeul succesului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ceea ce, de altminteri, chiar erau (În afara faptului că din ele se puteau face tunele splendide pentru trenulețe). Îl venera pe tata, care recent reconstruise și modernizase școala din sat. Arbora, ca un simbol de modă veche al liber-cugetătorului, o bogată cravată neagră, legată neglijent ca o fundă. Când mi se adresa mie, pe-atunci un băiețel, folosea persoana a doua plural - nu cu rigiditatea servitorilor și nici ca mama În momentele ei de mare tandrețe, când aveam febră mare sau când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tenul Închis la culoare, ochi verzi-cenușii cu pete ruginii, o mustață neagră, stufoasă și un măr al lui Adam mobil care ieșea În evidență pe deasupra unui inel din aur și opal, sub formă de șarpe, În care era prins nodul cravatei. Avea de asemenea opale pe degete și În butonii de la manșete. Încheietura mâinii fragile și păroase Îi era Înconjurată de un lănțuc de aur și de obicei avea o garoafă roșie la butoniera costumului de vară, gri turturea, gri șoarece
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În siguranță; dar eu continuam să merg Împleticindu-mă, cu ochii plini de lacrimi fierbinți, tremurând tot de rușine și scârbă față de mine Însumi, văzându-l În minte pe bietul meu prieten, cu fața lui lungă și palidă și cu cravata lui neagră, plictisindu-se În seră sau mângâind câini cu limba scoasă de căldură, În lipsa unei alte ocupații și străduindu-se să-și explice absența mea. Dar să-mi privesc obiectiv demonul! Cu excepția părinților mei, nimeni nu-mi Înțelegea cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mă văd dintr-odată În uniforma unei școli de instrucție pentru ofițeri: mergem din nou agale spre sat, În 1916, și (precum Maurice Gerald și comandantul Henry Pointdexer) am schimbat hainele Între noi - Iuri poartă pantalonii mei albi sport și cravata cu dungi. În scurtul răstimp de o săptămână al șederii lui la noi În acel an, inventasem o ciudată distracție pe care n-am descris-o nicăieri. În mijlocul unui mic teren circular de joacă, În fundul grădinii, exista un leagăn Înconjurat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
imagini), veșnic cu un buchet de flori sălbatice În mână, veșnic zâmbitor, veșnic transpirat. În timp ce discutam politicos cu el despre brusca hotărâre a tatei de a pleca la oraș, am Înregistrat simultan și cu egală claritate nu numai florile veștejite, cravata care-i flutura și coșurile de pe volutele cărnoase ale nărilor lui, ci și glăsciorul plicticos al unui cuc ce se auzea de departe, strălucirea unui fluture Queen of Spain, odihnindu-se pe drum și imaginea bine Întipărită În mintea mea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe care ai adoptat-o tu era incomparabil mai artistică și mai scrupuloasă decât cele mai frumoase visuri ale bătrânelor doici din pruncia noastră. Cred că tații burghezi - muncitori cu gulere răsfrânte și pantaloni cu dungi subțiri, tați demni, purtând cravată la birou, atât de diferiți de tinerii veterani americani de azi sau de expatriatul născut În Rusia, fericit și șomer, de acum cincisprezece ani - nu vor Înțelege atitudinea mea față de copilul nostru. Ori de câte ori Îl ridicai În sus, suprasaturat cu terciul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
iti oferă ceva și pe deasupra un zâmbet prietenesc. Acolo toți îți spun sora și frate. Cu adevarat de la Sfintele Locuri și lumea s-a mai sfințit și-i modestă. Sunt foarte simpli toți: și femeile și bărbații. Ei nu poartă cravate că la noi, nici cercei și nici femeile nu poartă. Iată, s-a făcut oră târzie și ne culcam. Noapte bună! Noaptea a trecut că un ceas. Tot aici la biserică unde erai cazat serveai și masa. Prima zi de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de la piept ; ca de obicei, era de o eleganță vestimentară perfectă și plină de naturalețe. În schimb, Eliade, îmbrăcat nu fără căutare dar nu cu gust, într-un costum bătând în vânăt, cu jiletcă la două rânduri sub vestonul răscroit, cravata și cămașa nefiind prea nimerit asortate, vorbea în picioare, cu glas metalic, autoritar, aproape agresiv ; m-a frapat o formulă pe care o repeta insistent : „La Balzac absolutul intervine VERtical, VER tical !” ; spunând aceasta, lovea impetuos pupitrul cu muchia palmei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din tinerețea lui de inginer prospector al terenurilor aurifere din Africa (Congo Belge). Se pregătea minuțios pentru descinderea foarte periculoasă. Vedeam toate lucrurile lui, inclusiv cărțile de studiu, bibliile în toate limbile pe care le cunoaște, hainele, vestele de catifea, cravatele de pastor, tot, tot! Mă miram, dar nu vroiam să-l supăr spunându-i că trebuie să coboare cu un bagaj ușor. M-am trezit brusc, cu melancolie - nu-mi aminteam dacă l-am îmbrățișat sau nu. Mai târziu, după
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]