4,293 matches
-
erau făcute din turtă dulce, cu acoperișurile din glazura de ciocolată. Mirosea grozav și îmi venea să mănânc totul. Eram uluit de ce vedeam și nu stiam pe unde să calc, de teamă să nu stric ceva. Acum o întelegeam pe creatura care le tot dădea târcoale piticilor. În jurul meu au aparut o sumedenie de pitici care mă rugau să-i ajut și care mă serveau cu tot felul de dulciuri. În acea noapte am stat la pândă și ce să vezi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
care le tot dădea târcoale piticilor. În jurul meu au aparut o sumedenie de pitici care mă rugau să-i ajut și care mă serveau cu tot felul de dulciuri. În acea noapte am stat la pândă și ce să vezi? Creatura era de fapt un raton înnebunit după dulciurile piticilor. L-am prins repede într-o plasă și l-am legat. Piticii s-au bucurat nespus de mult și mi-au propus să rămân în lumea lor. Le-am explicat că
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
anotimp, deoarece atunci sunt cele mai frumoase și parfumate flori: de tei, de salcâm și multe alte flori. — Ba nu!!! Toamna e cel mai frumos anotimp, deoarece atunci se coc cele mai multe fructe și legume! spuse un viermișor micuț și încăpățânat. Creaturile se certară tare, mai tare și până la urmă au decis să voteze cine e cel mai frumos și mai vestit anotimp. Atunci două buburuze au adus mai multe coșuri: cu pietre albe pentru iarna, pietre verzi pentru primăvară, pietre galbene
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
sutelor de costume ce atârnau peste tot pe umerașe. Rafturile din sticlă, mare parte din ele sparte și lipite la loc, erau pline cu pachete de cărți, baghete, monezi false și cutii cu articole pentru magicieni amatori. Un mulaj al creaturii din filmul „Alien” stătea lângă o mască și un costum al Prințesei Diana („Fii prințesa petrecerii!” se putea citi pe o inscripție alăturată - asta de parcă nimeni din magazin nu știa că era moartă de mult, gândi Sachsă. Balzac împături la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Donny începuse să alerge ușor pe aleea întunecată, încadrată de narcise, magnolii și lilieci. Prima zi adevărată de primăvară. Pentru o jumătate de oră nu au făcut altceva decât să meargă în jurul lacului, absorbiți de acea conexiune stranie dintre două creaturi diferite, dar complementare, fiecare din ele puternică și inteligentă în felul ei. Încercă și un galop sănătos pe o distanță scurtă, iar apoi încetini până la trap pentru a străbate curbele din partea de nord a parcului, partea de deșert de lângă Harlem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
căutând doar un loc avantajos pentru a se putea bucura de finalul spectacolului său. Capitolul XLIV Familii, grupuri de prieteni, cupluri, copii, toți intrau încet-încet în cort, își găseau locurile, umpleau lojele și arena, transformându-se lent din indivizi în creatura aceea care se numește public, în care întregul devine foarte deosebit de părțile sale componente. Metamorfoza... Kara își luă ochii de la priveliște și opri un paznic: - Aștept de ceva vreme. Ai idee când revine domnul Kadesky? Este foarte important. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un whisky bun și, deci, nu era deloc o problemă. Acum, la miezul nopții, în camera întunecată, Rhyme stătea întins în patul său Flexicair, privind pe fereastră. Afară se mișcase ceva subit, căci un vultur, una dintre cele mai fluide creaturi ale Domnului, aterizase pe pervaz. În funcție de lumină și de gradul tău de atenție, păsările par a se mări sau a se micșora. În seara aceasta păreau mai mari decât văzute la lumina zilei, iar formele lor erau magnifice. Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mână. M-a privit în vreme ce făcea asta și, preț de o clipă, m-am trezit uitându-mă drept în ochii aceia ciudați, hipnotici, de culoarea chihlimbarului. Cred că m-am încruntat ușor: știu că mă întrebam cum se descurcă biata creatură cu problemele fizice pe care probabil le întâmpina în fiecare etapă a zilei. —E vreo problemă? a întrebat ea cu jumătate de glas, pe același ton de plictiseală detestabilă pe care îl avusese mereu în voce. E greu de imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
capul abia i se vedea peste raftul cu reviste. M-am întrebat dacă avea nevoie de ajutor ca să poată ieși la sfârșitul programului și, pentru o clipă, n-am vrut să plec. Acum, că-mi trecuse prin cap că biata creatură ar putea avea nevoie de ajutor să se extragă din poziția aceea înghesuită din spatele casei de marcat, mă simțeam responsabil într-un mod bizar: nu părea genul care să găsească ajutor cu ușurință. O femeie trecu repede pe lângă mine intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu se uita așa la mine dacă eram de partea cealaltă, nu? Charlie B ineînțeles, știam că mă voi întoarce la SavaMart. Atitudinea lui Judy în privința fetei din spatele casei de marcat mă inspirase să-i mai arunc o privire bietei creaturi, simțind încă un impuls dubios de a o ajuta. Dacă o prinzi pe nevastă-mea pe picior greșit pe teritoriul ei, imediat iese la iveală ceva din pornirile ei reacționare: bineînțeles, nu e singura. Știu că și eu sunt la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
zis eu. Gata, am scanat frumos totul, deci? —Optișpe lire patruzeci. Da. Oare era vreo fetiță slăbuță înăuntrul ei, încercând să-și scoată capul la iveală? Era greu să asociezi un cuvânt așa de activ cum e „a încerca“ acestei creaturi pasive. Și era posibil ca fetiței slăbuțe din interior să îi fie asociată o personalitate veselă și pozitivă, așteptând și ea ocazia să izbucnească într-un val de joie-de-vivre? I-am pus în mână o bancnotă de douăzeci de lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mă întâlnesc mult prea des cu manifestări ale ei, dar mi se întâmplă rar să mă izbesc de ele în viața reală, ca să zic așa, astfel că eram hotărât să fac și eu ce pot ca să schimb măcar norocul acestei creaturi nenorocite. De asemenea, mai eram conștient și că, de când începuse să mă intereseze, accesele de depresie sau de plictiseală, pe care le resimțisem din ce în ce mai des în ultimii ani, încetaseră cu totul. Ceva legat de fata asta mă fascina și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu tine o grămadă, mereu ne povestești. Păi, da, Ben. A vorbit cu mine: nu pot să neg. Dar dacă ai cunoaște-o pe fata asta - Judy, susține-mă și tu la partea asta, chiar e cea mai nefericită dintre creaturi, nu? -, dac-ai cunoaște-o, Ben, dacă ar trebui chiar să te duci și să faci cumpărăturile, ca mine... —Charlie, nu trebuie să le faci, mă întrerupse Judy, știi foarte bine că nu trebuie. Asta chiar nu e corect: tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
familia sau, cel puțin, una dintre diferitele tipuri de seri „normale“ care evoluaseră de-a lungul anilor. Noroc că nu există o normă strictă - cum e cazul pentru cele mai multe familii, mă gândesc eu, cu noi patru combinați ca să naștem o creatură care să însemne mai mult decât suma părților noastre - sau mai puțin, câteodată, în funcție de starea de spirit combinată a participanților. E genul de animal vesel, cu chef de povestit și fericit, care apare când am avut cu toții o zi bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
plătind pentru felicitare și l-am privit pe tânăr strecurând-o, alături de un plic fucsia, într-o pungă de hârtie. Îi va plăcea la nebunie, m-am gândit eu fericit. Oare câte felicitări putea să primească atunci când era bolnavă biata creatură gigantică, în afară de cea trimisă de un dement ce trece printr-un soi de criză a vârstei mijlocii? Nu mi-a trecut prin cap în momentul acela cum anume aveam să i-o trimit, cred că eram doar încântat că găsisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
M-am controlat gândindu-mă la consecințele îngrozitoare pe care le-ar avea o asemenea ieșire, și până să mă uit din nou la el reușisem chiar să produc un mic zâmbet complice. Găsisem o cale de a avansa. —Biata creatură, am zis, încă zâmbind și clătinând puțin din cap. Îmi pare destul de rău pentru ea. E groaznic să îți dai drumul în halul ăsta. Bănuiesc că te menții în formă, nu, Warren? Trupul micuț al lui Chipstead se expuse: își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
îl lovea de fiecare dată cu o bufnitură surdă. Chiar și de unde mă aflam îi zăream sângele scurgându-i-se într-o parte pe față și când țipătul a izbucnit din nou, a fost și mai îngrozitor, pentru că acum vedeam creatura nefericită care-l scotea. Ben, fiul meu drag, copilașul meu, băiețelul meu. Șocul de a-l vedea mă făcuse să dau drumul respirației pe care mi-o ținusem într-un geamăt sonor, iar el s-a întors și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cum era. — O analogie cam evidentă, Benbo, chiar și pentru tine. — Poate că e evidentă, dar e la obiect. Nu că m-aș vedea eu ca o lebădă - de fapt, știu că sunt mai degrabă un... un... ce fel de creatură crește fără folos și e neatrăgătoare, numai că e așa de la început? — Nu ești lipsit de atractivitate, știi asta foarte bine. Îți încerci și tu norocul. — Ba nu - bine, nu neatrăgătoare, ci la același nivel cu rațele. Spun doar... doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ignoră-l, a spus Stacey când și-a dat seama că nu avea să scoată nimic de la mine. N-are nici un pic de simțu’ umorului, asta-i problema lui, Crystal. Cu coada ochiului am văzut că se întorsese iar spre creatura extraordinară de lângă ea, de pe canapea. Chicoti. Îi ciudat să-ți zic așa, acum că știu că ești tip. Mi se pare c-ar trebui să-ți zic Peter sau Gary sau cumva un pic mai, știi tu, un pic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
făcut. Niciodată nu am crezut despre mine că aș fi deosebit de morală și de conștiincioasă- oricum, nu mai mult decât omul obișnuit -, dar trebuie să recunosc că mă cuprinsese un sentiment de bine când am frecat, schimbat, încălzit și hrănit creatura aceea nenorocită care devenise soțul meu. Propriul meu Lazăr. Mai avem multe de făcut. Nu vorbim prea mult despre asta, dar e mereu acolo, ca un musafir neinvitat și nedorit în casa noastră: o prezență întunecată, amenințătoare, care nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
apa cu corpul el subțire, și imediat după aceea începu să înoate stil craul în forță, dar cu grație. Deși nu era o mare fană a oceanelor (apa sărată îi usca prea tare părul, ca să nu mai zicem de acele creaturi care înțeapă), Adriana înota ca un pește. Maică-sa, speriată că micuța Adriana o să intre de-a bușilea în piscina de pe proprietate, ținuse morțiș să învețe să înoate înainte să meargă. Asta s-a rezolvat foarte repede într-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de meniuri de pe măsuța de cafea și începu să se uite prin el. — Haideți să comandăm acum ca să ne aducă până începe serialul Grey’s. Sushi? — Stai o clipă, spuse Emmy. — Stai! Graso! Stai! Graso! croncăni Otis. — Nu știu cum de suporți creatura asta respingătoare, zise Adriana. Emmy îi luă Adrianei pliantul din mână, apoi smulse telecomanda de la Leigh. Închise televizorul, apoi spuse: — Vă rog să-mi acordați toată atenția. Leigh oftă. — Te-ai logodit? Te rog nu-mi spune că deja te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ceva în privința asta...ei bine, Adriana nu credea că există ceva mai rău de-atât! Asta schimba cu totul situația. Îndată ce a înțeles că furia și insultele lui Otis nu erau îndreptate împotriva ei, a cuprins-o simpatia pentru mica creatură dolofană. Chiar în după-amiaza aceea i-a telefonat lui Irene Pepperberg, ea însăși o legendă vie în materie de papagali, și a întrebat-o cu ce îl hrănea pe Alex, renumitul ei papagal Gri African care avea un vocabular mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
interesul lui față de dinți. Oare el și cu Basie vor face echipă ca hoți de cadavre? Jim se gîndi la capra pe care doctorul Ransome voia să o cumpere de la japonezi. Tot ceea ce citise despre capre confirma faptul că erau creaturi dificile și năbădăioase, iar acest lucru sugera că doctorul Ransome avea și o latură nepractică. Puțini europeni aveau dinți de aur și singurii morți pe care doctorul avea să-i vadă mult timp de atunci Încolo aveau să fie europeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de parcă i-ar fi șoptit unui copilaș. Îl ridică deasupra capului, cum făceau soldații japonezi cînd aruncau o grenadă. Jim așteptă explozia, apoi Își dădu seama că soldatul Kimura ținea În mînă o broască țestoasă mare, de apă dulce. Capul creaturii ieși din carapace, iar Kimura Începu să rîdă cu poftă. Fața lui de tuberculos semăna cu cel al unui băiețel, amintindu-i lui Jim că soldatul Kimura fusese cîndva copil, așa cum fusese și el Înainte de război. După ce traversară terenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]